Limita manifestarii rolului judecatorului in aflarea adevarului pentru calificarea cererii de interventie accesorie.

Art.22 alin.4 din Cod procedura civila

 

Potrivit art.22 alin.4 din Cod procedura civila adoptat prin Legea nr.134/2010 in baza rolului activ in aflarea adevarului instanta poate a califice juridic actele deduse judecatii, chiar daca partile le-a dat o alta denumire.

In operatia juridica a calificarii, instanta trebuie sa tina cont de vointa partii care a inteles sa limiteze dezbaterile la anumite aspecte de fapt si de drept, potrivit principiului disponibilitatii, astfel ca in cazul in care intervenientul solicita admiterea actiunii nu pentru sine si pentru partea in sprijinul careia a inteles sa intervina, cererea sa trebuie sa fie calificata ca o cerere de interventie accesorie.

 

(Decizia civila nr. 38/22.02.2017)

 

Prin incheierea din 02.02.2017 pronuntata de Tribunalul Arges a fost respinsa ca inadmisibila cererea de interventie formulata de Statul Roman prin M.F.P., in actiunea civila avand ca obiect revendicare imobiliara formulata de reclamanta R.N.P. – Romsilva prin D.S. Arges in contradictoriu cu paratul E.I.C..

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut ca cererea de interventie, in raport de continutul sau, nu are caracterul unei interventii accesorii, fiindca nu sprijina apararile reclamantei, ci este o cerere de interventie principala, care nu se mai poate formula direct in apel fara acordul celeilalte parti, potrivit art.62 alin.3 Cod procedura civila.

Impotriva incheierii a formulat recurs Statul Roman prin M.F.P. pentru motive de nelegalitate, in dezvoltarea carora s-a aratat ca tribunalul a facut o apreciere eronata asupra naturii juridice a cererii de interventie, atunci cand a apreciat-o ca nu este una accesorie si pe cale de consecinta, nu poate fi formulata direct in calea de atac fara acordul expres al celeilalte parti.

R.N.P. – Romsilva, prin intampinare a solicitat admiterea recursului si casarea incheierii, in sensul admiterii in principiu a cererii de interventie accesorie.

Prin decizia nr. 72/29.03.2017,

Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a admis recursul declarat de intervenientul Statul Roman prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Ploiesti – A.J.F.P. ARGES, impotriva incheierii de sedinta din data de 02 februarie 2017, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr.2311/216/2015; caseaza incheierea din data de 02.02.2017 pronuntata in prezenta cauza; a admis in principiu cererea de interventie accesorie; a trimis cauza Tribunalului Arges pentru continuarea judecatii.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

R.N.P. – Romsilva prin D.S. Arges a formulat apel impotriva sentintei civile nr.443/06.04.2016, pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in contradictoriu cu E.I.C., prin care a fost respinsa actiunea in revendicare imobiliara, ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesual activa.

In cursul cercetarii apelului, a formulat cerere de interventie accesorie Statul Roman prin M.F.P. prin care a motivat ca suprafata de teren revendicata face parte din domeniul public, aflandu-se in administrarea R.N.P. – D.S. Arges, regimul juridic al imobilului obligand titularul dreptului sa-l apere, potrivit art.865 alin.1 din Codul civil, adoptat prin Legea nr.287/2009.

Obligatia Statului Roman de a apara dreptul de proprietate a bunului care face parte din domeniul public justifica interesul interventiei in cauza in care autoritatea care administreaza fondul forestier are obligatia sa indice titularul dreptului, potrivit art.14 alin.4 si 5 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

In concluzie, intervenientul a solicitat, dupa admiterea cererii de interventie accesorie, sa fie admis apelul reclamantei, in sensul schimbarii solutiei pronuntata de prima instanta si admiteri cererii de chemare in judecata.

Cu privire la aceasta cerere, asa cum a fost formulata, tribunalul a calificat-o indiferent de titlul dat de catre recurent ca fiind una de interventie principala, in sensul art.62 Cod procedura civila, deoarece titularul urmareste sa-si apere un drept propriu.

Potrivit art.22 alin.4 Cod procedura civila, instanta, in baza rolului activ in aflarea adevarului, poate sa califice juridic actele deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, mai putin in cazul in care partea insasi a inteles sa limiteze dezbaterile instantei la anumite aspecte de fapt sau de drept, manifestandu-si dreptul de disponibilitate in ceea ce priveste cadrul procesual in care instanta se va pronunta.

Statul Roman prin M.F.P. si-a intitulat cererea de interventie ca una cu caracter accesoriu, in continutul sau facand referire la dreptul de proprietate pe care il are asupra terenului revendicat de catre reclamanta R.N.P. – Romsilva prin D.S. Arges, insa in concluziile sale nu a solicitat sa fie schimbata solutia primei instante in favoarea acestuia, ci in favoarea reclamantei,careia sa-i fie recunoscuta legitimitatea procesuala activa in actiunea in revendicare imobiliara.

Cererea Statul Roman de a se admite apelul si a se schimba solutia primei instantei numai in favoarea reclamantei are semnificatia unei cereri de interventie accesorie, in sensul art.63 Cod procedura civila, deoarece sprijina apararea apelantei, aceea de a justifica legitimitatea procesuala in cauza, motiv pentru care putea sa fie formulata si in caile de atac, potrivit dispozitiilor art.63 alin.2 Cod procedura civila.

In raport de aprecierea regimului juridic al cererii de interventie accesorie, in baza art.498 alin.2 Cod procedura civila, s-a casat incheierea, iar in baza art.64 alin.2 din acelasi cod, s-a admis in principiu cererea de interventie accesorie si s-a inaintat cauza tribunalului pentru continuarea judecatii.