Liberarea provizorie sub control judiciar. Examinarea oportunitatii cererii in raport de noile circumstante ale cauzei.

 

C.proc.pen.,

art. 160

²

Decizia nr.17/17 octombrie 2011 pronuntata de I.C.C.J. - Sectiile Unite.

 

In lipsa unor dovezi certe din care sa rezulte necesitatea impiedicarii inculpatului sa savarseasca noi infractiuni ori ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor, a martorilor ori prin alte asemenea fapte, se impune a fi analizata oportunitatea liberarii provizorii sub control judiciar in raport de noile circumstante ale cauzei.

    
                                                      

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1079 din 17 august 2012.

 

Prin decizia penala nr.1079 din 17 august 2012 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de inculpata L.M., a casat in tot incheierea din 14 august 2012 data de Tribunalul Prahova si pe fond, conform art.160 ind.8a alin.2 Cod proc. penala, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de aceasta si a dispus punerea de indata in libertate provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.43/U/17 martie 2012 emis de Tribunalul Prahova, daca nu este retinuta sau arestata in alta cauza, cu impunerea obligatiilor prev. de art. .160

²

alin.3 si alin.3

¹

Cod proc. penala.

Pentru  a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

               Prin incheierea de sedinta din 14 august 2012 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr. 5943/105/2012, in baza disp. art. 160

^8a

alin. 6 Cod proc. penala, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpata L.M., aflata in Arestul I.J.P. Prahova, retinandu-se, in motivarea hotararii, in esenta, ca infractiunile pretins savarsite de inculpata sunt de o gravitate deosebita, faptele comise s-au derulat pe o perioada relativ lunga de timp, iar valoarea materiala a prejudiciului cauzat in dauna statului prin neplata T.V.A., este foarte mare.

De asemenea, s-a motivat ca exista probe si indicii temeinice ca inculpatii au savarsit infractiunile de complicitate la evaziune fiscala si respectiv, evaziune fiscala pentru care sunt cercetati ce rezulta din probatoriile administrate pana in prezent, respectiv, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de perchezitii domiciliare si rapoartele de inspectie fiscala, din care rezulta prejudiciile cauzate statului.

  Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpata

prin prisma probelor si a situatiei de fapt retinuta in cauza, tribunalul a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.160

²

alin. 2 Cod proc. penala, intrucat subzista temeiurile avute in vedere cu ocazia luarii masurii arestarii preventive a inculpatei, temeiuri care nu au suferit modificari de natura a conduce la luarea unei masuri alternative, cum este cea a liberarii provizorii sub control judiciar.

In consecinta, tribunalul a constatat ca, desi sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 160

²

alin.1 Cod proc. penala, privind admisibilitatea in principiu a cererii, liberarea provizorie sub control judiciar nu este justificata si oportuna in raport de gravitatea faptei pentru care inculpata este cercetata, precum si fata de imprejurarea ca cercetarile din pezenta cauza sunt complexe, iar derularea acestora se impune a avea loc cu inculpata in stare de arest preventiv .

Nu in ultimul rand, tribunalul a apreciat ca achitarea prejudiciului cauzat nu este de natura a conduce instanta la admiterea unei astfel de cereri.

Fata de considerentele expuse, instanta, in baza art.160

^8a

alin. 6 Cod proc. penala, rap. la art. 160

²

alin. 1 si 2 Cod proc. penala, prima instanta a respins ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpata.

Impotriva incheierii din 14 august 2012 a declarat recurs, in termen legal, inculpata L.M. care a criticat hotararea instantei de fond de nelegalitate si netemeinicie, pentru motivele sustinute oral cu ocazia dezbaterilor, sustinandu-se, in esenta, ca in mod gresit a fost respinsa cererea formulata desi in cauza erau incidente dispozitiile cuprinse in art. 160

²

Cod proc. penala ce reglementeaza institutia liberarii provizorii sub control judiciar.

Curtea, examinand incheierea recurata, in raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 385

⁹

pct. 18 Cod proc. penala, pe baza  actelor si lucrarilor cauzei, inclusiv a celor depuse in fata instantei de control judiciar, precum si din oficiu, conform disp.art.385

⁶

alin.3 Cod proc. penala, a constatat ca aceasta este afectata de netemeinicie, iar recursul declarat de inculpata este fondat, pentru considerentele ce urmeaza:

Din examinarea actelor si lucrarilor cauzei a rezultat ca prin Ordonanta nr. 654/P/2010 din 17 martie 2012 a Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova, a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva inculpatei L. M. sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. a) si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 9 alin. 1 lit. c) si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, apreciindu-se ca in cauza exista indicii temeinice in sensul  savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, prejudiciul fiind estimat la suma de 2.852.100,87 lei (RON).

Ulterior, prin incheierea de sedinta din 17 martie 2012 pronuntata de Tribunalul Prahova, s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a inculpatei, retinandu-se incidenta disp. art. 143 rap. la art. 68

¹

Cod proc. penala, in sensul existentei unor indicii temeinice si probe verosimile, din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpata ar putea fi autoarea infractiunilor imputate, in privinta carora legiuitorul a prevazut pedeapsa inchisorii superioara limitei de 4 ani si existenta unor date certe ca lasarea acesteia in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica.

Masura arestarii preventive a fost prelungita succesiv, in conditiile legii, ultimele prelungiri din 31 iulie 2012 pronuntata de instanta de fond in dosarul nr. 5697/105/2012 pe o durata de 15 zile, respectiv de la 4 august 2012 pana la 18 august 2012, definitiva prin incheierea din 2 august 2012 a Curtii de Apel Ploiesti si respectiv, prin incheierea din 14 august 2012 a aceleiasi instante, pe o durata de 10 zile, incepand cu 19 august 2012 pana la 28 august 2012 inclusiv, hotarare, de asemenea, definitiva prin incheierea din 17 august 2012 a instantei de control judiciar.

La luarea acestor din urma masuri, instantele au avut in vedere ca desi subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii iar cauza este complexa, organele judiciare sunt datoare sa depuna diligente sporite pentru finalizarea urmaririi penale, dat fiind ca inculpatii, inclusiv recurenta L.M. sunt arestati preventiv din 17 martie 2012.

S-a retinut, de asemenea, pe baza examinarii actelor si lucrarilor cauzei, ca dupa declinarea acesteia, prin Ordonanta nr. 257/D/P/2012 din 30 iulie 2012, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiesti a extins cercetarile fata de inculpata L. M. pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, apreciind ca in cauza exista indicii cu privire la constituirea unui grup infractional organizat din care au facut parte inculpatii G.N., K.R.-B., L. M. si M. – L. I., prin actele lor materiale savarsind in perioada 2011- 2012 infractiunea de evaziune fiscala, respectiv, complicitate la aceeasi infractiune, cauzand un prejudiciu de 1.770.970 lei.

Cu ocazia audierii inculpatei, sub aspectul acestei din urma infractiuni, aceasta si-a mentinut declaratiile anterioare si a solicitat efectuarea unei expertize financiar-fiscale pentru stabilirea cuantumului prejudiciului.

Raportul de expertiza financiar-fiscala nr. 301 din 13 august 2012 a fost intocmit de expert autorizat A. A., cu participarea expertilor consilieri desemnati de inculpati, respectiv N. A.M. si C. V.

Potrivit concluziilor formulate, prejudiciul stabilit de expertul titular, in urma examinarii si verificarii tuturor inscrisurilor puse la dispozitie de organele de ancheta, se situeaza la nivelul sumei de 937.484,66 lei, din care 53.916,76 lei impozit pe profit si 883.567,90 lei taxa pe valoarea adaugata.

La randul lor, expertii consilieri au estimat prejudiciul la suma de 503.319,45 lei, din care 32.056,71 lei impozit pe profit si 471.262,74 lei taxa pe valoarea adaugata.

Cu inscrisurile depuse atat in fata organului de urmarire penala cat si la instante, s-a facut dovada ca dupa declinarea cauzei la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiesti, inculpata L. M. a achitat parte din prejudiciu, asa cum rezulta din chitanta seria TTG nr. 1496549 si recipisa de consemnare seria TA nr. 2083227, ambele din data de 27 iulie 2012, pentru suma de 325.000 RON, chitanta seria TTG nr. 1496709 si recipisa de consemnare seria TA nr. 2083231, ambele emise la data de 30 iulie 2012, pentru suma de 75.000 RON, chitanta seria TS8 nr. 4316159 din 2 aprilie 2012, pentru suma de 40.000 RON, reprezentand valoarea bunului pus sub sechestru si respectiv, chitanta seria TTG nr. 1496980 si recipisa de consemnare seria TA nr. 2083238, ambele din 2 august 2012, pentru suma de 10.000 RON.

Separat de aceasta, se constata, pe baza actelor si lucrarilor cauzei, ca prin Ordonanta din 25 aprilie 2012, organul de urmarire penala a dispus instituirea sechestrului penal asupra mai multor bunuri imobile, evaluate la suma totala de 2.938.785 RON.

Examinand cererea de liberare provizorie sub control judiciar, in raport de probele si mijloacele de proba administrate pana in prezent, dispozitiile cuprinse in art. 160

²

Cod proc. penala, precum si fata de Decizia in interesul legii nr. 17/17 octombrie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea a constatat, contrar solutiei adoptata de instanta de fond, ca aceasta este nu doar admisibila, fata de indeplinirea cerintelor cuprinse in alineatul 1, ci si intemeiata, avand in vedere ca in cauza nu s-a facut dovada existentei  vreuneia dintre ipotezele aratate sub art. 160

²

alin.2 Cod proc. penala si care impiedica liberarea provizorie sub control judiciar.

Motivarea instantei de fond in argumentarea solutiei adoptate, in sensul ca liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei nu este oportuna, intrucat lasarea sa in libertate prezinta o stare de pericol ce rezulta din afectarea echilibrului economic, firesc, precum si din starea de indignare si dezaprobare publica si insecuritate nu poate fi insusita de instanta de control judiciar, intrucat, asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene, pericolul de impiedicare a bunei desfasurari a procedurii penale nu poate fi invocat in mod abstract de autoritati, ci trebuie sa se bazeze pe probe faptice, ceea ce in cauza nu s-a demonstrat.

Sustinerea unitatii de parchet in legatura cu unele demersuri facute de inculpata M.-L.O. in scopul influentarii adevarului, chiar reale daca ar fi, nu pot influenta in sens negativ situatia juridica a inculpatei L. M., cu atat mai mult cu cat, in prezent, autoarea acestora este cercetata in stare de libertate.

Pe de alta parte, Curtea a constatat, contrar argumentelor avute in  vedere de tribunal, ca situatia de fapt retinuta la luarea masurii arestarii preventive a inculpatei s-a modificat semnificativ in favoarea sa, dupa cum urmeaza:

Astfel, asa cum s-a aratat anterior, recurenta-inculpata a fost arestata preventiv la data de 17 martie 2012, pentru savarsirea unor infractiuni de evaziune fiscala cu consecinta prejudicierii bugetului de stat cu peste 500.000 euro, in echivalentul monedei nationale, in privinta carora legiuitorul a prevazut pedeapsa inchisorii de la 2 la 11 ani, apreciindu-se, initial, ca valoarea prejudiciului se situeaza la suma de 2.852.100,87 lei.

Ulterior, insusi organul de urmarire penala, a estimat intinderea prejudiciului la suma de 1.700.000 lei, iar prin raportul de expertiza financiar-fiscala, intocmit la data de 13 august 2012, aceasta valoare a fost stabilita la suma de circa 900.000 lei, in opinia expertului desemnat in cauza, si aproximativ 500.000 lei, in opinia expertilor consilieri.

Chiar anterior stabilirii acestui din urma prejudiciu, recurenta-inculpata a achitat parte importanta din debit, astfel cum rezulta  din  inscrisurile  la  care s-a facut referire anterior, asa incat, rezulta, fara putinta de tagada, nu numai ca inculpata nu a impiedicat mersul anchetei, ci chiar a contribuit la desfasurarea procesului penal in bune conditii, prin acoperirea celei mai mari parti din prejudiciul rezultat din expertiza.

De asemenea, s-a constatat ca inculpata L.M. a fost arestata preventiv o perioada situata in apropierea limitei maxime prevazuta in art. 159 alin. 13 Cod proc. penala si desi rezonabila, fata de datele ulterioare ale anchetei, conduce la concluzia ca scopul procesului penal poate fi atins si prin liberarea provizorie sub control judiciar, asa cum rezulta din dispozitiile cuprinse in art. 136 alin. 2 Cod proc. penala, obligatiile impuse inculpatei in situatia admiterii cererii constituindu-se in garantii suficiente in acest sens, indeosebi prin impunerea obligatiei facultative in conformitate cu art. 160

²

alin. 3

¹

lit. f) Cod proc. penala, respectiv de a nu exercita profesia, meseria ori de a nu desfasura activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta, aceasta avand cunostinta ca nerespectarea oricareia dintre obligatii atrage revocarea masurii.

Nu in ultimul rand, Curtea a retinut circumstantele ce tin de persoana inculpatei, aflata la primul conflict cu legea penala, cu o atitudine procesuala corespunzatoare, studii superioare, asa incat,a concluzionat ca la acest moment, nu se mai justifica mentinerea starii de arest preventiv, masura alternativa a liberarii provizorii sub control judiciar fiind suficienta pentru finalizarea procesului penal.

Chiar daca prin Ordonanta nr. 257/D/P/2012 din 30 iulie 2012  Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si justitie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiesti a dispus extinderea cercetarilor fata de inculpata si sub aspectul infractiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, acesta nu reprezinta temei suficient pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Asa cum s-a motivat anterior, recurenta-inculpata este cercetata pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. a) si c) si alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, aceasta fiind o incadrare juridica mai blanda fata de cea care a determinat arestarea, in privinta careia legiuitorul a prevazut pedeapsa inchisorii de  la 2 la 10 ani, astfel ca, in situatia in care noile acuzatii se vor confirma, inculpata risca o pedeapsa de maxim 10 ani, avand in vedere ca in conformitate cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru faptele prevazute in alin. 1 nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat.

Pe de alta parte, nu poate fi ignorata atitudinea inculpatei, de achitare a unei parti consistente din prejudiciu, situatie ce ar putea face posibila aplicarea disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, respectiv reducerea la jumatate a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul in care in cursul urmaririi penale sau a judecatii pana la primul termen, prejudiciul ar fi acoperit in totalitate.

In raport de considerentele anterior aratate, Curtea, constatand incidenta cazului de casare prev. de art. 385

⁹

pct. 18  Cod proc. penala, in baza dispozitiilor art. 385

¹⁵

pct. 2 lit. d) Cod proc. penala, a admis  recursul declarat de inculpata, a casat in tot hotararea, iar, pe fond, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpata L. M. si a dispus punerea acesteia in libertate, daca nu este retinuta sau arestata in alta cauza.

Totodata, s-a dispus ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpata sa se supuna obligatiilor prevazute de art.160

²

alin. 3, alin.3

¹

Cod proc. penala, precum si a unora dintre cele aratate la alin. 3

²

din acelasi articol.

S-a atras atentia inculpatei ca, in cazul incalcarii cu rea-credinta a obligatiilor ce-i revin sau a situatiilor prev. de art. 160

¹⁰

Cod proc. penala, se va lua fata de aceasta masura arestarii preventive.

 

 

(Judecator Ioana Nonea)