Contracte colective de munca. Caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca la nivel superior pentru clauzele celor de la nivel inferior.

 

 Codul muncii, art. 238

Legea nr. 130/1996 republicata, art. 8

Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 132, art. 133 alin.1

 

Intrucat prin contractul  colectiv de munca incheiat la nivel superior s-au stabilit anumite drepturi in favoarea salariatilor, acestia nu pot renunta la ele, negocierea clauzelor contractului individual de munca sau a contractului colectiv de munca incheiat la nivel inferior fiind posibila numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute in lege si/sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 3078 din 25 septembrie 2012.  

 

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau reclamantul ... a chemat in judecata pe parata ...  solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta parata sa fie obligata, in calitate de angajator, la plata urmatoarelor drepturi:

1. diferenta de salariu pe perioada decembrie 2008 si pana la momentul incetarii contractului sau individual de munca, respectiv 06.04.2010, ce rezulta din faptul ca in contractul colectiv de munca pe ramura transporturi aplicabil este prevazut un salariu de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, iar in perioada precizata reclamantul a fost platit in functie de urmatoarele salarii minim brute: iulie 2008 - martie 2010 = 570 lei;  aprilie 2010 = 600 lei; 2. sporurile permanente si nepermanente pentru perioada decembrie 2008 - aprilie 2010, aplicate la diferenta de salariu mentionata la pct. 1;3. plata indemnizatiei de 2 salarii brute avute in luna pensionarii, ce se acorda salariatilor pensionati pentru limita de varsta, calculate in functie de salariul rezultat la punctul 1 conform contractului colectiv de munca pe ramura transporturi;4. sporul de noapte (50%) pentru munca prestata in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, pentru perioada decembrie 2008 si pana la momentul incetarii contractului individual de munca al reclamantului, respectiv 06.04.2010, calculat conform contractului colectiv de munca pe ramura transporturi tinand cont ca reclamantul a  prestat serviciu in regim de tura;5. salariul suplimentar reactualizat, echivalent cu  salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului precedent, pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, pe anii  2008 -2009 si partial 2010, conform CCM pe grup de unitati aplicabil;6. premierea  de Ziua feroviarului pe anul 2009, conform contractului colectiv de munca pe grup de unitati aplicabil, stabilita la nivelul clasei 1 de salarizare (700 lei);  7.premierea de Paste stabilita la nivelul clasei 1 de salarizare (700 lei), pe anul 2009, conform CCM pe grup de unitati aplicabil;8. premierea de Craciun 2008 - diferenta rezultata din suma acordata la acel moment si salariul corespondent clasei 1 de salarizare de 700 lei, iar pe anii 2009 si 2010 - integral, clasa 1 de salarizare de 700 lei, conform CCM pe grup de unitati;9. premierea de vacanta pe anii 2009-2010,  stabilita la nivelul clasei 20 de salarizare ( diferenta rezultata din suma acordata la momentele respective si suma de 1293,6 lei, calculata in functie de salariul minim aferent clasei 1 de salarizare de 700 lei, conform CCM pe grup de unitati aplicabil;10. plata orelor alocate pentru examinari profesionale, examinari medicale, pe ultimii 3 ani, conform CCM la nivel de grup de unitati aplicabil;11. actualizarea cu indicele de inflatie a sumelor de bani mentionate mai sus.

S-a mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost salariatul paratei,  iar  in luna februarie 2010 a depus dosarul de pensionare, urmand a astepta decizia, lucrand efectiv la parata pana cand i-a fost comunicata decizia, respectiv 06.04.2010.

A mai invederat reclamantul ca de-a lungul timpului a adus la cunostinta atat sindicatului, cat si conducerii subunitatii in care si-a desfasurat activitatea, faptul ca este privat de o parte din drepturile inscrise in CCM aplicabile, insa de fiecare data i s-a raspuns ca sumele aferente acestor drepturi nu au fost prevazute in bugetul anual de venituri si cheltuieli al societatii, singura solutie de obtinere a acestor drepturi fiind instanta de judecata

A mentionat reclamantul ca drepturile ce fac obiectul actiunii, prevazute in CCM aplicabile, au un caracter imperativ pentru parata, aceasta neputand invoca lipsa profitului sau a altor cauze, ca motiv de nerespectare.

Parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei  dreptului material la actiune pentru sumele solicitate, motivat de faptul ca dreptul material la actiune pentru aceste sume este prescris potrivit disp.art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, care prevad ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestora.

A precizat parata ca pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII-a, se afla dosarul nr. 11143/3/2008, avand ca obiect constatarea nulitatii contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, dosar in care parata are calitatea de intervenient in interes propriu si, avand in vedere ca Asociatia Patronala la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, al carei membru fondator este si parata, nu a fost invitata la negocierea contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, negandu-i-se exercitiul dreptului, negocierea contractului colectiv de munca s-a facut cu nerespectarea limitelor si conditiilor prevazute de Legea nr. 130/1996 conform art. 8 alin.1, astfel ca, in baza art. 24 alin.1 din aceeasi lege, acest contract colectiv de munca este lovit de nulitate.

S-a solicitat suspendarea judecarii cererii de chemare in judecata, considerandu-se ca sunt indeplinite conditiile pentru aplicarea art. 244 alin. 1 Cod pr.civila.

Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata pentru considerentele expuse pe larg in intampinare.

La termenul din data de 08.02.2012, a depus  la dosar cerere de interventie in interes propriu numitul ..., ce a solicitat, in contradictoriu cu aceeasi parata, aceleasi drepturi cerute si de reclamant, insa pe perioada expres indicata de catre intervenient, al carui contract individual de munca a incetat in luna decembrie 2010, prin pensionare.

Pe baza probelor cu inscrisuri administrate in cauza,  prin sentinta civila nr. 381 din data de 7 martie  2012, Tribunalul Buzau a respins cererea de suspendare a judecarii cauzei in temeiul disp.art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civila formulata de parata, precum
s
i exceptia prescriptiei invocata de parata.

Prin aceeasi sentinta  a fost admisa in parte  actiunea reclamantului si cererea de interventie, iar parata a fost obligata sa plateasca petentilor:1.Drepturile salariale reprezentand diferenta dintre salariile incasate de acestia in perioada decembrie 2008 si respectiv februarie 2009 si pana la momentul incetarii contractelor de munca ale acestora si salariile ce rezulta din contractul colectiv de munca pe ramura transporturi aplicabil, de 700 lei;2. sporurile permanente si nepermanente pentru perioadele decembrie 2008 - aprilie 2010 si respectiv, februarie 2009 - decembrie 2009, aplicate la diferenta de salariu mentionata la punctul 1;  3. indemnizatia de doua salarii brute (salariu de baza si sporuri avute );4. sporul de noapte pentru munca prestata in zilele de duminica si sambata , alte sarbatori legale conform contractului colectiv de munca pe ramura;5.diferenta dintre salariul suplimentar pe anii 2008, 2009 si 2010 , echivalent cu un salariul de baza de incadrare al acestora in luna decembrie a anului pentru care se acorda , calculate in functie de salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei si clasele de salarizare negociate prin contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate; 6.premierea pentru Ziua feroviarului 2009, o premiera cu ocazia sarbatorilor de Paste 2009, iar pentru reclamantul ... si premierea de Craciun 2008 (numai diferenta),  iar pentru anii 2008-2009 integral la nivelul clasei I de salarizare de 700 lei conform contractului colectiv de munca pe grup de unitati aplicabil;7. diferenta dintre premierea de vacanta incasata pe anii 2009 si 2010 si premierea de vacanta la care aveau dreptul , calculate in functie de salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei .

De asemenea, a fost obligata parata la plata acestor sume de bani datorate petentilor , actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective .

Totodata, au fost respinse capetele de cerere avand ca obiect orele alocate pentru examinarea profesionala si medicala si obligata parata la cheltuieli de judecata in sensul celor statuate prin dispozitiv.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca cererea de suspendare a judecarii cererii formulata de parata este nefondata intrucat norma instituita in art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civila are un caracter dispozitiv, iar, pe de alta parte,  s-a apreciat ca dezlegarea prezentei cauze nu depinde de existenta sau inexistenta unui drept din dosarul nr.11143/3/2008, aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, in care s-a respins interventia paratei. S-a aratat ca  in situatia unei solutii favorabile in recurs, in favoarea acesteia, Codul de procedura civila ofera alte cai de atac prin care eventualele drepturi ale salariatilor pot fi revocate.

Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a fost, de asemenea, apreciata ca neintemeiata, fiind respinsa pe motiv ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 268 lit.c Codul muncii, iar nu cele ale art. 268 alin.1 lit.e Codul muncii invocate de parata.

Pe fondul cauzei,  prima instanta a retinut ca potrivit art. 238 Codul muncii in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca:

 „(1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior;

(2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca;

(3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.”

Prima instanta a retinut ca, in acelasi sens, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996 republicata (in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca analizate in cauza), contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, iar  la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.

S-a conchis ca toate normele legale anterior mentionate consacra caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca, caracter garantat constitutional si prin art. 41 alin.5 din Constitutia Romaniei conform caruia: „Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.”

Orice contract colectiv de munca, a retinut prima instanta, se incheie nu numai in considerarea legii, dar si in considerarea clauzelor contractelor colective de munca incheiate la nivel superior, iar in cazul in care, din diferite motive, partile au incheiat contracte colective prin care au negociat, in favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele incheiate la nivel superior, clauzele celor dintai sunt lovite de nulitate.

De asemenea, a aratat tribunalul, contractele colective de munca se constituiau intr-un sistem ierarhic, in varful caruia se afla  contractul colectiv de munca la nivel national, iar la baza lui, contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate si intrucat au caracter obligatoriu, rezulta ca drepturile salariatilor sunt cele stabilite prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior -  in cauza la nivel de grup de unitati si, respectiv, de ramura, in cazul in care la nivel de unitate au fost stabilite drepturi la un nivel inferior, iar salariatii nu pot renunta la cele care, in temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.

A constatat instanta de fond ca, atata timp cat prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior (in cauza, la nivel de grup de unitati si de ramura) s-au stabilit anumite drepturi in favoarea salariatilor, acestia nu pot renunta la ele, negocierea clauzelor contractului colectiv de munca incheiat la nivel inferior - in speta, la nivel de unitate, fiind posibila numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute  in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.

Fata de considerentele ce preced, a fost apreciat ca fiind fondat capatul de cerere privind plata diferentei de salarii incasate de reclamant si intervenient in  perioada decembrie 2008 si respectiv februarie 2009 si pana la momentul incetarii contractelor de munca ale acestora si salariile ce rezulta din CCM pe ramura transporturi aplicabil de 700 lei

Admitand acest capat de cerere, instanta a admis si capetele de cerere subsecvente acestuia, ce au fost aratate.

 In ce priveste solicitarea de plata a unei indemnizatii egale cu 2 salarii brute avute in luna pensionarii, instanta a apreciat ca si aceasta este fondata, avand in vedere ca dreptul solicitat este reglementat de art.52 din CCM la nivel de grup de unitati, iar parata nu a facut dovada achitarii unei astfel de indemnizatii cuvenite reclamantului si intervenientului.

Referitor la plata sporului de noapte, instanta, retinand superioritatea  CCM la nivel de ramura, respectiv art. 42 alin.1 lit.g, a admis si acest capat de cerere si a obligat parata sa plateasca reclamantului si intervenientului sporul de noapte de 50%, respectiv diferenta, retinandu-se ca s-a achitat 25%, pentru munca prestata  pe timp de noapte, in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale.

Pentru aceleasi considerente, instanta a obligat parata sa plateasca reclamantului si intervenientului si diferenta dintre salariul suplimentar pe anii 2008, 2009, 2010, echivalent cu salariul de baza de incadrare al acestora, din luna decembrie a anului pentru care se acorda, calculate in functie de salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei si clasele de salarizare negociate in CCM incheiat la nivelul unitatii parate.

Apararea paratei referitoare la acest salariu suplimentar, legata de lipsa de fonduri, nu a fost acceptata, intrucat clauzele contractului colectiv de munca negociate de comun acord, ce nu au fost anulate sau suspendate, trebuie respectate si sunt obligatorii pentru angajator, conform art. 229 alin.4 din Codul muncii.

Sustinerea paratei vizand plata primei ocazionate de sarbatorile de Paste 2009,  Ziua feroviarului pe anul 2009 si Craciun 2008, diferenta, iar pe anii 2008 - 2009 integral, pentru reclamant, respectiv incheierea unui nou CCM la nivel de unitate pe anul 2009-2010, care prin art.64 alin.1 si 2  a consemnat neacordarea acestor drepturi pe anul 2009, fiind suspendate pana in data de 01.01.2010, a fost apreciata ca nefondata, avand in vedere superioritatea CCM la nivel de grup de unitati pe anii 2006-2007, prelungit prin act aditional pana la 28.12.2010, in baza caruia, potrivit art. 71, reclamantul si intervenientul erau indreptatiti, cu ocazia sarbatorilor de Paste si Craciun (reclamantul) la un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru Ziua feroviarului, la o premiere al carei cuantum urma a fi stabilit de Consiliul de Administratie la nivelul clasei 1 de salarizare.

Au fost inlaturate ca neintemeiate apararile paratei privind neacordarea acestor prime in anul 2009 ca urmare a conventiei partilor cuprinsa in procesele-verbale incheiate in 25.05.2009 si 03.06.2009 pe considerentul ca respectiva conventie nu poate produce efecte retroactiv, noul CCM la nivel de unitate pe anul 2009-2010 fiind inregistrat la DMPS Bucuresti la data de 04.06.2009.

Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect diferenta premierei de vacanta incasata pe anul 2009-2010 si premierea de vacanta la care au dreptul, instanta a constatat ca prin admiterea primului capat de cerere si modificarea salariului de baza, si acest capat de cerere este  intemeiat, dreptul solicitat fiind prevazut de art.49 alin.3 din CCM la nivel de grup de unitati.

Capatul de cerere vizand orele alocate pentru examinari profesionale si medicale a fost respins pe considerentul ca  plata acestor ore este conditionata de depasirea duratei normale a programului de lucru si, potrivit sustinerilor paratei, aceste ore au fost achitate ca timp normal de lucru, conform art. 44 din CCM pe grup de unitati pe anii 2008 -2010.

Impotriva sentintei primei instante a declarat recurs parata, criticand-o ca nelegala si netemeinica, invocand disp.art.304 pct.8 si 9 si art.304

¹

Cod pr.civila.

S-a sustinut, in esenta, ca in mod gresit instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de societatea recurenta considerand ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, aplicandu-se termenul de prescriptie de 3 ani, apreciind plata unui ajutor banesc - prima de Ziua feroviarului, Paste si Craciun,  ca fiind un drept natura salariala.

Sub un alt aspect, recurenta a aratat ca in mod eronat instanta de fond nu a apreciat ca se impune suspendarea dosarului, intrucat pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a VIII-a se afla dosarul nr.11143/3/2008 avand ca obiect constatarea nulitatii contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.

In ceea ce priveste fondul cauzei, recurenta a invederat ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal intrucat pentru perioada indicata au existat la nivel de unitate contracte valabile, ale caror prevederi sunt obligatorii pentru parti, astfel ca prevederile din CCM la nivel de ramura transporturi nu sunt aplicabile in speta.

Intrucat, potrivit bilantului anual depus la Ministerul Finantelor, societatea a incheiat anii fiscali cu pierderi, motiv pentru care reprezentantii societatii impreuna cu sindicatele - reprezentantii salariatilor, de comun acord - au facut toate demersurile pentru redresarea societatii in vederea disponibilizarii unui numar cat mai mic de personal, s-a sustinut ca instanta de judecata a retinut in mod gresit faptele prezentate de catre societate.

In plus, tribunalul nu a retinut, conform inscrisurilor de la dosar (procesele-verbale incheiate la 25.05.2009 si 03.06.2009) ca pentru anul 2009 salariatii, prin reprezentantii lor, au fost de acord si au semnat documentul prin care nu se acorda ajutoare materiale salariatilor cu ocazia Pastelui, Craciunului si Ziua feroviarului, tot in vederea participarii celor doua parti la redresarea societatii.Procesul-verbal incheiat in data de 03.06.2009 a condus la incheierea unui nou contract colectiv de munca al societatii pentru anul 2009-2010, inregistrat la 04.06.2009.

Cu privire la sporul de noapte acordat de instanta de fond, recurenta a invederat ca acesta a fost platit in conformitate cu disp. art. 42 alin.1 lit. g din CCM la nivel de ramura.

Referitor la salariul suplimentar solicitat in anii 2008 si 2009,  s-a  aratat ca eronat  nu s-a retinut ca obligarea societatii la plata acestuia este nelegala si netemeinica, avand in vedere prevederile clauzelor contractuale cuprinse in CCM aplicabile in perioada indicata.

Asa cum este prevazuta in CCM aceasta clauza, s-a aratat ca nu are un caracter obligatoriu, aceste salarii acordandu-se la propunerea subunitatii, cu aprobarea Consiliului de Administratie .

Disp.art. 30 alin. 3 din contractul colectiv de munca al recurentei prevad ca sumele necesare pentru salariul suplimentar provin din veniturile realizate de societate, iar veniturile societatii sunt constituite exclusiv din venituri proprii si nu din alocatii bugetare si in anii 2008 si 2009 veniturile nu au asigurat nici macar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel incat anii fiscali au fost incheiati in pierdere, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar, astfel incat sa existe fondurile necesare platilor de salarii suplimentare potrivit art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de munca al recurentei.

A aratat recurenta ca suportul sustinerilor sale se regaseste si in dispozitiile art. 30 alin.1 din CCM pe anii 2008-2009, care prevad ca salariatul poate primi un salariu suplimentar, ceea ce inseamna ca aceasta dispozitie este sub conditie, respectiv acordarea numai in functie de posibilitatile financiare ale societatii, care, conform dispozitiilor invocate anterior, nu s-au putut realiza.

O alta critica a vizat gresita obligare a recurentei la plata catre intimati a indemnizatiei de doua salarii brute - salariu de baza si sporuri avute - la data pensionarii, conform art.52 din CCM la nivel de grup de unitati, cata vreme art.52 din respectivul contract nu face referire la acest aspect, astfel ca instanta nu a analizat inscrisurile depuse la dosar.

S-a invederat ca intimatii sunt beneficiarii unei indemnizatii egale cu un salariu de baza brut, neputand fi aplicabile, in acelasi timp, clauzele CCM la nivel de unitate, cele la nivel de grup de unitati si cele ale CCM la nivel de ramura.

Chiar si in situatia admiterii acestui capat de cerere, intimatii nu pot beneficia decat de diferenta rezultata dintre cele doua salarii brute- prevazute de CCM la nivel de ramura - si indemnizatia de un salariu brut, primita conform CCM la nivel de unitate si, respectiv la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.

Intimatii au formulat intampinare cu privire la recursul declarat in cauza, solicitand respingerea acestuia ca nefondat.

Prin decizia civila nr.3078/25.09.2012,

Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul si a modificat in parte sentinta in sensul ca a obligat parata sa plateasca reclamantului  si intervenientului diferenta dintre indemnizatia egala cu 2 salarii brute avute in  luna pensionarii si  sumele deja  achitate cu  titlu de indemnizatie de pensionare, fiecaruia, mentinand restul  dispozitiilor sentintei.

Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut, cu privire la  solicitarea recurentei de suspendare a cauzei in temeiul dispozitiilor art. 244 alin.1 pct.1 Cod pr.civila, avand in vedere existenta pe rolul Tribunalul Bucuresti- Sectia a VIII-a a dosarului nr. 11143/3/2008,  ca dispozitiile legale procesuale in temeiul carora s-a solicitat suspendarea reglementeaza un caz de suspendare legala facultativa, acordand posibilitatea si nu obligativitatea ca instanta sa dispuna suspendarea cauzelor a caror solutionare depinde de rezolvarea in mod irevocabil a unui alt litigiu.

In aceste conditii, aprecierea instantei in sensul suspendarii sau nu a cauzei nu poate constitui un motiv de nelegalitate, ci cel mult de netemeinicie, care insa nu este incident in prezenta cauza cata vreme recurenta are posibilitatea promovarii unor cai extraordinare de atac in cazul in care in dosarul sus-mentionat se constata nulitatea contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi  pe anii 2008-2010.

Neintemeiata a fost apreciata si critica prin care se sustine ca in mod gresit a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata la prima instanta de catre recurenta-parata.

Astfel,   s-a retinut ca intr-adevar, potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii republicat (fost art.283 alin.1 lit.e), dreptul la actiune in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca  ori a unor clauze ale acestuia  se prescrie in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, asa cum sustine recurenta, legea nefacand nicio diferentiere in ce priveste natura acestui drept, insa  in ce priveste drepturile salariale,  prin acelasi articol,  la lit. c, s-a prevazut un termen de 3 ani aplicabil in toate situatiile in care obiectul actiunii este dat de pretentii salariale - ca in cauza de fata - indiferent de izvorul acestora, astfel ca exceptia invocata de recurenta nu este intemeiata.

Nu a fost primita sustinerea recurentei potrivit careia  drepturile solicitate prin actiune nu ar fi de natura salariala, tinand cont chiar de terminologia utilizata in cuprinsul contractelor colective de munca pe anii in discutie, aratandu-se ca nu exista reglementare si nici nu a fost in intentia legiuitorului vreodata ca pentru drepturile salariale  sa existe termene de prescriptie diferite in functie de  izvorul acestora.

In ceea ce priveste rezolvarea fondului cauzei, instanta a retinut ca art.41 din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, aplicabil si recurentei conform anexei nr.5 a contractului,  prevede coeficientii minimi de ierarhizare pentru categoriile de salariati, iar in alin.3 lit.a al art.41 se prevede ca salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie / luna este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta.

Se prevede expres, la lit.b a alin.3 al art.41, ca partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stipulat la art.40 pct.3 lit.a pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv.

  Prin  actul aditional inregistrat sub nr.370/20.06.2008 la contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati in transportul feroviar pe anii 2006-2008, s-a prevazut ca salariul de baza minim  brut valabil de la 01.07.2008 pentru un program de lucru complet corespunzator coeficientului de ierarhizare 1 este de 570 lei, mai putin, deci, decat suma de 700 lei, cum se prevedea in contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.           

S-a mai aratat ca in conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii, in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca:

                     „(1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.

                     (2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.

                     (3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal”.

Articolele 238-247 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, a retinut Curtea, au fost abrogate expres prin art. I pct.90 din Legea nr. 40/2011, iar dispozitiile art. 238, mai sus mentionate, au fost preluate, in substanta lor si in cuprinsul art. 132 din Legea dialogului social nr. 62/2011,  al caror continut a fost indicat.

Art. 37 din Codul muncii, a aratat Curtea,  consacra principiul negocierii individuale si colective a contractelor de munca, iar in cuprinsul art. 38 din acelasi cod sunt indicate, intr-o modalitate imperativa, limitele minimale ale acestei negocieri si sanctiunea renuntarii la unele drepturi stabilite de lege in favoarea salariatului.

In acelasi sens, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996 republicata (in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca analizate, dispozitii preluate in esenta, in cuprinsul art. 132 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social)

contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, iar  la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.

Normele legale mai sus mentionate consacra caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca, caracter garantat constitutional si prin art. 41 alin. 5 din Constitutia Romaniei conform caruia: „Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate”, iar obligativitatea contractelor colective de munca opereaza, in prezent, potrivit art.133 alin.1 din Legea dialogului social nr.62/2011.

Toate dispozitiile legale evocate reprezinta masuri de protectie a salariatilor, menite sa asigure exercitiul neingradit al drepturilor si al intereselor legitime ce li se cuvin in cadrul raporturilor de munca, pentru a-i feri de consecintele unor eventuale abuzuri ori amenintari din partea angajatorilor.

S-a concluzionat ca orice contract colectiv de munca se incheie nu numai in considerarea legii, dar si in considerarea clauzelor contractelor colective de munca incheiate la nivel superior.

Avand caracter de izvor de drept, forta lor obligatorie fiind garantata constitutional, rezulta ca drepturile salariatilor stabilite prin contractele colective de munca urmeaza acelasi regim juridic cu cel aplicabil drepturilor stabilite prin acte normative, salariatul neputand renunta nici la drepturile acordate prin lege, nici la cele care, in temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.

            Prin urmare, intrucat prin contractul  colectiv de munca incheiat la nivel superior (in speta, la nivel de ramura transporturi) s-au stabilit anumite drepturi in favoarea salariatilor, a retinut instanta de recurs, acestia nu pot renunta la ele, negocierea clauzelor contractului individual de munca sau a contractului colectiv de munca incheiat la nivel inferior, in speta, la nivel de grup de unitati din transportul feroviar si unitate, fiind posibila numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute in lege si/sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.

          S-a mai aratat ca sustinerile recurentei in sensul ca nu a mai inregistrat profit, ci pierderi nu pot avea vreo influenta asupra recunoasterii acestor drepturi salariale prevazute in contract si nu o exonereaza de plata lor, respectiv de raspunderea executarii obligatiilor contractuale.

          Din  interpretarea dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, rezulta ca acordarea  acestui drept nu este conditionata de veniturile  paratei sau de desfasurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind   o obligatie  stipulata sub conditie suspensiva, ci o obligatie  pura  si simpla, neafectata de modalitati.

S-a conchis ca raportat la dispozitiile art.41alin.3 lit.a din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, aplicabil si recurentei conform anexei nr.5 a contractului,  solutia primei instante apare ca fiind corecta.

Avand in vedere argumentele de drept mai sus aratate, din care rezulta ca prevederile contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi se aplica cu prioritate, avand caracter minimal, nu a fost primita sustinerea recurentei potrivit careia in mod gresit s-a dispus obligarea acesteia la plata in raport de prevederile art.41 alin.3 lit.a din  contractul colectiv de  munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, conform celor stabilite prin sentinta recurata, in conditiile in care

obligatia de a aplica dispozitiile contractului colectiv de  munca la nivel superior ar exista numai in situatia in care la nivel de angajator nu ar fi existat incheiat contract colectiv de munca, dupa cum nici sustinerea conform careia  prevederile contractului colectiv de munca incheiat la nivel de ramura transporturi s-ar fi putut aplica numai daca nu ar fi fost incheiat contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati nu a fost primita.

Conform art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, in forma in vigoare la momentul incheierii contractelor colective de munca, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru  toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.

In mai multe decizii de-a lungul anilor, Curtea Constitutionala a retinut ca ratiunea incheierii contractelor colective de munca nu numai la nivel de unitati, ci si la niveluri superioare, consta tocmai in asigurarea in mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariatilor unitatilor ce apartin respectivului nivel.

Acest scop nu s-ar putea realiza daca nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca la nivel superior pentru clauzele celor de la nivel inferior.

Clauzele contractelor colective de munca la nivel inferior care inlatura acordarea unor drepturi prevazute de contractele colective de munca la nivel superior nu pot fi producatoare de efecte juridice.

Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi este superior celui la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, apreciindu-se asadar ca lipsit de relevanta faptul ca in contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe perioada in discutie in pricina de fata, cuantumul salariului brut la nivelul clasei 1 de salarizare a fost, de asemenea, mai mic decat cel stabilit prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.

Neintemeiate au fost apreciate si criticile privitoare la gresita obligare a recurentei la plata ajutoarelor de  Paste si Craciun si a premierii de Ziua feroviarului in sensul celor statuate prin dispozitivul sentintei, cata vreme intimatii erau indreptatiti la plata acestora potrivit disp.art.71 din CCM la nivel de grup de unitati pe anii 2006-2007, prelungit prin act aditional ( coroborate cu prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura referitoare la salariul minim brut de 700 lei, a caror corecta aplicare s-a facut), contract ce este superior celui incheiat la nivel de unitate si ale carui clauze trebuie respectate pentru aceleasi considerente de principiu ca cele mai sus aratate, din care rezulta caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca la nivel superior pentru clauzele celor de la nivel inferior si faptul ca in situatia existentei unor clauze in contractele colective de munca la nivel de unitate ce inlatura acordarea unor drepturi prevazute de contractele colective de munca la nivel superior, acestea nu pot produce efecte  juridice.

Prin urmare, procesele-verbale incheiate in 25.05.2009 si 03.06.2009, respectiv clauzele noului CCM la nivel de unitate pe anul 2009-2010, inregistrat sub nr.2584/04.06.2009 la DMPS a Municipiului Bucuresti, invocate de recurenta nu pot justifica respingerea cererii intimatilor privitoare la ajutoarele de  Paste si Craciun si prima de Ziua feroviarului, astfel cum a fost admisa de prima instanta.

De asemenea, s-a aratat ca in mod corect a retinut tribunalul faptul ca  inexistenta unei hotarari a Consiliului de administratie pentru stabilirea primei si a cuantumului acesteia nu poate fi invocata de recurenta, aceasta neputandu-se prevala de propria culpa ca argument pentru respingerea cererii intimatilor.

Referitor la salariul suplimentar, s-a retinut ca solutia data se  fundamenteaza in mod corect pe prevederile obligatorii ale CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar 2006-2008, prelungit prin aditional si valabil si pe anul 2010, ce statueaza, la art.30 alin.1, ca pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Interpretarea literala a textului art.30 alin.1 din contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, ce foloseste in mod expres sintagma „vor primi”  conduce in mod logic la concluzia ca este vorba de un drept al salariatilor, actiunea neputand fi respinsa pe considerentul ca ar fi vorba de o disponibilitate a angajatorului si nu de o obligatie.

In plus, raportat la  motivele invocate in aparare de catre recurenta, s-a retinut ca textul art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar este clar si nu lasa loc la interpretari, stipulandu-se expres la art.30 alin.3 ca din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 % din fondul de salarii realizat lunar, fiind vorba asadar de o obligatie.

Prevederile CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar 2006-2008, prelungit prin aditional, contract ce este superior fata de cel la nivel de unitate, au caracter minimal, iar intrucat prin CCM incheiat la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unitati, s-au stabilit anumite drepturi in favoarea salariatilor, acestia nu pot renunta la ele, negocierea clauzelor contractului colectiv de munca incheiat la nivel inferior, respectiv la nivel de unitate, fiind posibila numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute in lege si/sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.

Curtea a precizat ca OUG nr.81/1997 invocata de recurenta a avut o aplicabilitate limitata in timp, aceasta ordonanta fiind aprobata, cu modificari, prin Legea nr.135/1998, titlul ordonantei fiind modificat, in sensul ca priveste reglementarea platii premiilor anuale pe anul 1997 si a altor sume suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului.

Totodata, s-a aratat ca dificultatile financiare ale recurentei  si celelalte acte normative invocate de aceasta in aparare nu pot constitui un argument pentru admiterea recursului, cata vreme, potrivit art.236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor, iar conform art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.

In ceea ce priveste solutia primei instante, de obligare a paratei la plata catre intimati a sporului de noapte pentru munca prestata pe timp de noapte in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale conform CCM pe ramura, s-a retinut ca potrivit art. 42 alin.1 lit.g din CCM la nivel de ramura transporturi 2008 - 2010 - aplicabil si recurentei pentru considerentele mai sus expuse - in cazul in care munca prestata in timpul noptii, la solicitarea celui care angajeaza, va fi prestata intr-o zi de repaus sau de sarbatoare, timpul efectiv lucrat se va plati cu spor de 100% la care se aplica sporul pentru orele lucrate in timpul noptii( procent total de majorare 250%).

Sustinerea intimatilor a fost aceea ca sporul de noapte pentru munca prestata pe timp de noapte in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale nu le-a fost platit conform acestei clauze a contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, fiindu-le achitat mai putin, motiv pentru care s-a cerut diferenta neachitata, recurenta, careia ii revine sarcina probei conform art.272 din Codul muncii republicat, nefacand dovada ca ar fi platit sporul respectiv potrivit celor statuate de prevederile obligatorii ale art.42 alin.1 lit.g din CCM la nivel de ramura transporturi  2008- 2010.

Cu privire la solutia instantei de fond prin care recurenta-parata a fost obligata la plata catre intimati a indemnizatiei de doua salarii brute - salariu de baza si sporuri avute - la data pensionarii, s-a aratat ca obligatia respectiva este consacrata de art.52 din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii  2008-2010, iar nu de art.52 din CCM la nivel de la nivel de grup de unitati, astfel cum eronat   s-a retinut in considerentele sentintei, fiind vorba, in mod evident, de o eroare materiala, chiar intimatii invocand ca temei de drept al acestui capat de cerere prevederile art. 52 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.

Conform  art.52 din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, salariatii care se pensioneaza pentru limita de varsta primesc o indemnizatie egala cu cel putin doua salarii brute avute in luna pensionarii. Aceasta clauza a contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, contract ce este superior celui la nivel de grup de unitati si celui la nivel de unitate, trebuie respectata si de catre recurenta-parata, pentru considerentele pe larg expuse mai sus, astfel incat s-a apreciat ca nu poate fi primita critica prin care se sustine ca intimatii nu erau indreptatiti la acordarea celor doua salarii brute cu  titlu de indemnizatie de pensionare, fiecaruia, conform contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.

Cu toate acestea, cata vreme din continutul inscrisurilor noi depuse la dosar in recurs de catre recurenta-parata a rezultat ca celor doi intimati le-a fost achitata deja o anumita suma de bani cu titlu de indemnizatie de pensionare ( in cuantumul mai mic, pretins nejustificat de catre recurenta-parata ca le era cuvenit),    s-a conchis ca solutia corecta ce se impune este aceea a obligarii recurentei-parate la plata catre cei doi intimati numai a diferentei dintre indemnizatia egala cu doua salarii brute avute in  luna pensionarii si  sumele deja  achitate cu  titlu de indemnizatie de pensionare, fiecaruia.

Pentru considerentele ce preced, strict in ceea ce priveste ultimul motiv de recurs,

Curtea a privit recursul  ca fondat, astfel incat in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila l-a admis, in cauza fiind incidente disp.art.304

¹

Cod pr.civila, iar conform art. 312 alin.2 si 3  Cod pr.civila a modificat  in parte sentinta atacata  in sensul  ca a obligat parata sa plateasca reclamantului  si intervenientului diferenta dintre indemnizatia egala cu doua salarii brute avute in  luna pensionarii si  sumele deja  achitate cu  titlu de indemnizatie de pensionare, fiecaruia, fiind mentine restul dispozitiilor sentintei.           

 

 

 (Judecator Andrea Vera Popescu)