Legea nr. 10/2001 Contestatie Repunere in termen Conditii

• Legea nr. 10/2001, rep.: art. 26 alin. (3)
• Legea nr. 76/2012: art.
  6
• Codul de procedura civila de la 1865: art. 92, art. 101 - 103

Incidenta prevederilor art. 103 din Codul de procedura civila de la 1865 presupune ca impiedicarea la care se refera textul sa fie determinata de o imprejurare mai presus de vointa partii care solicita repunerea in termen.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 248 din 21 septembrie 2016, rezumata de

judecator Florin Suiu)

Prin actiunea civila inregistrata la 25.11.2015 la Tribunalul Arad, reclamantul A... a chemat in judecata paratii Comuna B... prin primar si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand repunerea in termenul prevazut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; constatarea abuzivei preluari a imobilului situat in comuna B...; anularea dispozitiei nr. 7/2005 emisa de primar de respingere a notificarii formulata in baza Legii nr. 10/2001; obligarea paratului Statul Roman la plata despagubirilor stabilite la valoarea de circulatie a imobilului.

In motivare, a aratat ca la 22.03.2001 a depus o notificare prin care a solicitat despagubiri pentru imobilul aratat, imobil preluat de la bunica sa in baza Decretului nr. 223/1974. Notificarea a fost trimisa la Prefectura Arad, institutie care nu i-a comunicat starea dosarului astfel format pana in data de 11.11.2015 cand, urmare a cererii din 01.10.2015, i s-a comunicat ca prin dispozitia nr. 7/2005 emisa de primarul comunei B... notificarea a fost respinsa. Desi la 13.11.2015 a solicitat prefecturii comunicarea dispozitia de respingere, acest lucru nu s-a intamplat.

Pe fond, a aratat ca imobilul a fost abuziv preluat de la antecesoarea sa, astfel ca este indreptatita la acordarea de masuri reparatorii.

In drept, a invocat art. 186 si art. 194 din noul Cod de procedura civila, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentinta civila nr. 110/16.02.2016, Tribunalul Arad a respins cererea de repunere in termen si a respins ca tardiva actiunea reclamantului.

Instanta a avut in vedere ca la 22.03.2001 reclamantul a depus la biroul executorului judecatoresc o notificare prin care a solicitat despagubiri banesti pentru imobilul susmentionat, preluat de la bunica sa, C...; notificarea a fost facuta personal, in lipsa unui mandat dat de fostul proprietar (in viata la acea data), domiciliul indicat de reclamant fiind in Arad, la familia D..., adresa la care dispozitia nr. 7/2005 a si fost comunicata, astfel ca repunerea in termen nu se impune

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, care a invocat ca nelegal a retinut prima instanta ca dispozitia a fost legal comunicata; ca doar la 11.11.2015 a aflat personal despre respingerea notificarii prin dispozitia atacata care, oricum, nu i-a fost comunicata;

Astfel investita, instanta de apel a retinut ca, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr.
10
/
2001
, dispozitiile emise in baza acestei legi pot fi atacate de persoanele care se pretind indreptatite in termen de 30 de zile de la comunicare si ca, speta, contestand dispozitia nr. 7/2005, reclamantul a solicitat repunerea in termenul de 30 de zile invocand ca dispozitia nu ia fost comunicata si ca a luat cunostinta despre existenta acesteia doar la 11.11.2015, in urma unei cereri adresate Prefectului Judetului Arad.

In privinta repunerii in termen Curtea a avut in vedere ca, potrivit art.
6
din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, „Termenele procedurale prevazute de legile speciale, aflate in curs la data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila, raman supuse legii in vigoare la data la care au inceput sa curga.”, astfel ca in cauza sunt incidente prevederile Codului de procedura civila de la 1865, respectiv art. 92 si art. 101-104.

In conformitate cu art. 103 C. pr. civ. „Neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei.”

Reclamantul a sustinut ca imprejurarea care l-a impiedicat sa atace dispozitia este faptul ca aceasta nu i-a fost comunicata si ca a atacat-o doar in momentul in care a luat cunostinta despre existenta ei (11.11.2015), termenul de 15 zile prevazut de cod pentru cererea de repunere in termen fiind, astfel, respectat.

Or, cum a retinut si prima instanta, dispozitia a fost comunicata la domiciliul ales indicat de notificator insusi (la adresa familiei D...), dovada in acest sens fiind inscrisurile de la dosar (adresa de comunicare a dispozitiei si copie - extras din registrul general al primariei), astfel ca ipoteza legala ce presupune interventia unei imprejurari independente de vointa celui ce solicita repunerea in termen nu este indeplinita in cauza

Pentru aceste considerente, apelul reclamantului a fost respins ca nefondat.