Granituire. Raporturi de vecinatate cu o unitate administrativ-teritoriala – comuna.
26 martie 2020Legea nr. 221/2009. Condamnat politic. Despagubiri pretinse de descendentii defunctului.
26 martie 2020
Legea nr. 10/2001. Conditia existentei titlului autorului, la data preluarii bunului de catre stat.
Hotarare judecatoreasca constitutiva de drepturi, pronuntata in 1996.
Legea nr. 10/2001 stabileste prin art.3 ca sunt indreptatite la masuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora, operate in perioada de referinta.
Autorul apelantilor reclamanti a dobandit in patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia in anul 1996, prin efectul sentintei civile nr. 4532/18 aprilie 1996 a Judecatoriei Constanta, nefiind proprietar la data prezumtivei preluari de catre statul roman anterior datei de 22 decembrie 1989.
Art. 3 din Legea nr. 10/2001
Reclamantii V.M., V.E. si P.M. au solicitat paratilor Primarul Municipiului Constanta, Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa dispuna atribuirea prin compensare, in conditiile Legii nr. 10/2001, pentru vechiul amplasament afectat in prezent de domeniul public, a unei suprafete de teren echivalente, in suprafata de 4.000 m.p.
Acestia au aratat ca la 09.08.2001 au formulat o notificare catre primarie, optandu-se pentru atribuirea unei suprafete de teren echivalente celei care reprezinta proprietatea reclamantilor in suprafata de 4.000 m.p. si pe care se afla in prezent locuri de inhumare (Cimitirul Viile Noi), precizand ca titlul lor de proprietate a fost confirmat prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, in sensul ca autorul reclamantilor era, impreuna cu fratii sai, proprietarul unei suprafete de 2 ha. si 5000 m.p. situata in Viile Noi. Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 136/1998 s-a sistat starea de indiviziune asupra acestui teren, autorului reclamantilor fiindu-i atribuit lotul de 4000 m.p., care formeaza obiectul prezentei notificari.
Terenul in litigiu a fost identificat prin administrarea, cu ocazia judecatii in fond a prezentului litigiu, a unei expertize judiciare topografice, expertul consemnand faptul ca terenul este ocupat in proportie de 100% cu locuri de inhumare; s-a conchis in sensul ca nu este posibila restituirea acestuia in natura.
Prin sentinta civila nr. 818 din 23.06.2008 a Tribunalului Constanta s-a respins ca nefondata actiunea reclamantilor, apreciindu-se ca aceste persoane nu fac parte din categoria celor indreptatite la aplicarea masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001.
In apelul formulat impotriva acestei hotarari, reclamantii au motivat in sensul ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca nu au calitatea de persoane indreptatite la restituirea imobilului in natura, motivat de imprejurarea ca dreptul de proprietate a fost consfintit prin sentinta civila nr. 4532 din 18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta.
Analizand legalitatea si temeinicia solutiei primei instante, Curtea va avea in vedere ca o conditie esentiala pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 este aceea ca persoana pretins indreptatita la masuri reparatorii sa fi avut calitatea de proprietar al bunului anterior intrarii in vigoare a actului normativ, iar preluarea abuziva sa fi fost realizata din patrimoniul acestuia (ori a autorului sau) de catre stat, in perioada de referinta 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Or, in speta, titlul de proprietate invocat a avut ca fundament actul sub semnatura privata incheiat la 15 august 1949, prin care autorii reclamantilor au cumparat de la mostenitorii defunctului G.C. suprafata de 2 ha si 5000 mp, pe care acesta din urma il cumparase in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1126 din 8 iulie 1899 de la C.H.P., care la randul sau il dobandise de la M.G., in anul 1899.
Fata de inexistenta formei autentice a actului translativ de proprietate, impuse sub sanctiunea nulitatii prin prevederile art. 36 si art. 37 din Legea nr. 203/1947 (sanctiune mentinuta de altfel si dupa abrogarea acestui act normativ, conform art. 11 si 12 din Decretul nr. 151/10.06.1950), apelantii reclamanti nu pot pretinde ca actul sub semnatura privata incheiat in anul 1949 de autorul lor a avut de la inceput caracter constitutiv al dreptului de proprietate.
In realitate, aceasta conventie a produs efectul juridic al unei promisiuni de vanzare-cumparare, aspect recunoscut si valorificat de catre autorul reclamantilor, care prin solicitarea adresata instantei la 27.11.1995, a pretins ca in contradictoriu cu succesorul legal al promitentului vanzator C.H.P. sa se constate intervenita vanzarea-cumpararea asupra suprafetei de 2 ha si 5000 mp.
Astfel, in dosarul civil nr. 14731/1995 al Judecatoriei Constanta in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 4532/18 aprilie 1996, reclamantii au obtinut constatarea intervenirii vanzarii imobilului mentionat, situatie in care efectul translativ al dreptului de proprietate, constituit in favoarea promitentilor cumparatori, a operat de la data ramanerii definitive a acestei hotarari.
Legea nr. 10/2001 stabileste prin art.3 ca sunt indreptatite la masuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor
la data preluarii in mod abuziv a acestora, operate in perioada de referinta
.
Or, asa cum s-a aratat, autorul apelantilor reclamanti a dobandit in patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia in anul 1996, prin efectul sentintei civile nr. 4532/18 aprilie 1996 a Judecatoriei Constanta, nefiind proprietar la data prezumtivei preluari de catre statul roman anterior datei de 22 decembrie 1989.
Prin urmare, constatand ca in speta Legea nr. 10/2001 nu se aplica reclamantilor, in mod corect prima instanta a respins cererea, apelul urmand a fi respins ca nefondat.
Decizia civila nr. 62/C/31.01.2011
Judecator redactor Mihaela Ganea