Interzicerea sclaviei si a muncii fortate

1. 
   Dreptul de a nu fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire
   

1. Art. 4 § 1 din Conventie

   „1. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire."
   Cuvinte-cheie HUDOC

   Sclavie (4-1) - Aservire (4-1) - Trafic de persoane (4-1)

   
   
   Sclavia
   

13. Avand in vedere domeniul de aplicare al notiunii de „sclavie" de la art. 4, Curtea face referire la definitia clasica a sclaviei, inclusa in Conventia din 1926 cu privire la sclavie, care define ste sclavia ca fiind „statutul sau conditia unei persoane asupra careia se exercita unul, mai multe sau toate atributele conferite de dreptul de proprietate" (Siliadin impotriva Frantei, pct. 122).
14. In Siliadin impotriva Frantei, in care reclamanta, un resortisant togolez in varsta de 18 ani, a fost obligata sa lucreze ca servitoare, 15 ore pe zi, fara nicio zi libera  si fara sa fie platita, timp de mai multi ani, Curtea a constatat ca tratamentul aplicat acesteia a constituit aservire  si munca fortata  si obligatorie, fara insa a putea fi calificat drept sclavie. Aceasta a sustinut ca, de si reclamanta a fost, in mod clar, privata de autonomia personala, aceasta nu a fost tinuta in sclavie, deoarece nu a existat, din punct de vedere legal, un veritabil drept de proprietate asupra ei, prin care sa fie redusa la statutul de „obiect" (pct. 122).
15. Intr-o cauza referitoare la pretinsul trafic de persoane a carui victima a fost o minora, Curtea a considerat, de asemenea, ca nu existau suficiente probe care sa indice ca aceasta a fost tinuta in sclavie. Curtea a retinut ca,  si in ipoteza in care s-ar presupune ca tatal reclamantei a primit o suma de bani in legatura cu pretinsa casatorie a acesteia, in circumstantele acestei cauze, nu se poate considera ca o astfel de contributie pecuniara reprezenta un pret asociat transferului dreptului de proprietate, care ar fi putut aduce in discutie notiunea de sclavie. In acest sens, Curtea a reiterat faptul ca respectiva casatorie are conotatii sociale  si culturale adanc inradacinate, care pot diferi in mare masura de la o societate la alta  si ca, prin urmare, se poate admite, in mod rezonabil, ca aceasta plata reprezinta un cadou facut unei familii de cealalta familie, o traditie comuna multor culturi diferite in societatea de astazi (M. si altii impotriva Italiei si Bulgariei, pct. 161).

2. 
   
   Aservire
   

16. In sensul Conventiei, prin „aservire" se intelege obligatia de a furniza servicii, impusa unei persoane prin constrangere,  si aceasta trebuie sa fie asociata cu notiunea de sclavie [Seguin impotriva
    
    Frantei
    (dec.); Siliadin impotriva Frantei, pct. 124].
17. In ceea ce prive ste notiunea de „aservire", ceea ce se interzice este „o forma deosebit de grava de negare a libertatii". Aceasta presupune „in plus fata de obligatia de a furniza anumite servicii altor persoane... obligatia „persoanei aservite" de a trai pe proprietatea altei persoane  si imposibilitatea acesteia de a-si schimba conditia" (ibid., pct. 123).
18. Curtea a constatat ca aservirea constituie o forma specifica de munca fortata ori obligatorie sau, cu alte cuvinte, munca fortata sau obligatorie „in forma agravata". In fapt, caracteristica fundamentala prin care aservirea se distinge de munca fortata sau obligatorie, in sensul art. 4 din Conventie, consta in sentimentul victimelor privind caracterul imuabil al conditiei lor si ca este putin probabil ca situatia sa se schimbe. Curtea constata ca este suficient ca acest sentiment sa se bazeze pe criteriile obiective mentionate anterior sau sa fie provocat sau intretinut de catre cei responsabili pentru situatie (C.N si
    
    V. impotriva Frantei,
    pct. 91).
19. In acest sens, Curtea a subliniat ca aservirea domestica este o infractiune specifica, diferita de traficul de persoane si de exploatare, si care presupune o dinamica complexa, implicand atat forme evidente, cat si mai subtile de constrangere, cu scopul de a forta supunerea persoanei in cauza (C.N.
    
    impotriva Regatului Unit,
    pct. 80).
20. In Siliadin impotriva Frantei Curtea a considerat ca reclamanta a fost tinuta in conditii de aservire intrucat, in afara de faptul ca aceasta a fost constransa sa execute o munca fortata, aceasta era minora, nu avea resurse, era vulnerabila si izolata, fara nicio posibilitate de a locui in alta parte decat la domiciliul persoanelor pentru care lucra, la discretia lor si depinzand total de ace stia, neavand libertate de miscare si nici timp liber (pct. 126-127). A se vedea si C.N. si V. impotriva Frantei, in care Curtea a constatat ca prima reclamanta a fost tinuta in conditii de aservire, dar nu si a doua reclamanta (pct. 9293).