Infractiunea de vatamare corporala grava, Stabilirea formei de vinovatie

- Codul penal: art. 184, art. 182

Fapta inculpatului de a lovi cu pumnul partea vatamata, agresiune in urma careia partea vatamata s-a dezechilibrat, a cazut si s-a lovit cu capul de un cui de remorcare, ceea ce i-a cauzat vatamari corporale ce au necesitat un numar de 80 de zile de ingrijiri medicale, cu consecinta producerii unei infirmitati fizice permanente, constituie infractiunea de vatamare corporala grava, continand forma vinovatiei a praeterintentiei, in incadrarea juridica a faptei prevazute de art. 182 alin. (1) si alin. (2) Cod penal, iar nu a celei prevazute de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si alin. (2) Cod penal.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, Decizia penala nr. 1486/R din 4 decembrie 2013, dr. M.B.

Prin sentinta penala nr. 227/29.04.2013 pronuntata de Judecatoria Caransebes in dosarul nr. 1267/208/2012, prin schimbarea incadrarii juridice din art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, in art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.P., la o pedeapsa de 2 (doua) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din momentul ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

In baza art. 81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei de 2 luni inchisoare pe un termen de incercare de 2 ani si 2 luni, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal.

In baza art. 71 alin. (5) Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

Pentru a pronunta aceasta sentinta penala prima instanta a retinut ca, in noaptea de 13/14 mai 2010 in incinta Caminului cultural din localitatea A. se organizase discoteca, iar pe platoul din fata acestuia petrecere cu muzica populara - ambele manifestari cu ocazia sarbatorii hramului bisericii. Pe fondul consumului de alcool a izbucnit un scandal intre martorii N.A. si N.S. pe de-o parte, si martorii S.P. si J.N. pe de alta parte. Desi inculpatul M.P. era prieten cu ultimii doi, acesta nu a intervenit in altercatie, ci a preferat sa stea pe platoul din fata caminului cultural alaturi de martorii J.Z. si J.F. Acesta a fost contextul in care a aparut inculpatul N.I. care, fiind in stare avansata de ebrietate, l-a lovit fara motiv pe M.P. cu pumnul in zona fetei. Acest lucru ca de altfel si celelalte evenimente ulterioare au fost percepute de martorii J., care se aflau impreuna cu inculpatul M. De mentionat ca martorii N. nu puteau sa vada nimic intrucat se aflau la 22,40 m de locul in care se aflau cei doi inculpati [proces-verbal de cercetare locala, fila 61 dosar], martorul D.I. nu a vazut nimic din incident, martorul S.P. l-a vazut doar pe M.P. cu urme de sange, martorul J.N. nu stie nimic, iar martorul V.I. a declarat ca a auzit ca N.I. a fost impins de M.P. Revenind, dupa ce M.P. a fost lovit de N.I. (cei doi nu se cunosteau), acesta

nu a reactionat initial insa la o a doua incercare de lovitura, l-a impins pe N.I. Fiind foarte beat, N.I. s-a dezechilibrat, a mai parcurs cativa pasi in directia inapoi (aprox 2,50 m) si a cazut lovindu-se cu capul de cuiul de remorcare al unei masini parcate pe platou. In acest fel, a suferit leziuni pentru care a necesitat si interventie chirurgicala.

Instanta a retinut o stare de fapt diferita decat cea din rechizitoriu, considerand ca nici o proba din cele administrate nu poate duce la concluzia ca intr-o prima faza M.P. l-a lovit pe N.I. cu pumnul in zona fetei si abia mai apoi l-a impins. Este adevarat ca in raportul medico-legal (fila 25 dosar de urmarire penala) sunt evidentiate o serie de leziuni, dar acestea sunt localizate cu precadere in partea din spate a cutiei craniene si simetric in zona retroauriculara (a urechii), fiind greu de crezut ca M.P. ar fi putut lovi in acest fel cu pumnul, o persoana aflata in fata sa. Intrucat nu exista niciun martor care sa confirme lovitura lui M.P., concluzia noastra este aceea ca toate leziunile lui N.I. s-au produs ca urmare a caderii si lovirii de un plan dur (bara de protectie a masinii parcate, respectiv, cuiul de remorcare).

Concluzia desprinsa din analiza anterioara are un efect decisiv asupra incadrarii juridice a faptei pentru care M.P. a fost trimis in judecata, sub aspectul laturii subiective a infractiunii.

Impingandu-l pe N.I., inculpatul M.P. putea sa prevada ca acesta va cadea in locul in care a avut loc actiunea de impingere (datorita starii avansate de ebrietate a lui N.I), dar nu putea prevede ca acesta va mai parcurge inca o distanta de 2,50 m, si mai ales faptul ca in cadere se va lovi de cuiul de remorcare al unei masini. Convingerea instantei este ca in mod obiectiv inculpatul M.P. nu putea sa constate existenta acelui cui de remorcare intrucat, asa cum am aratat, faptele nu s-au derulat la lumina naturala ci pe timp de noapte, pe un platou intesat de persoane.

In aceste conditii se impune schimbarea incadrarii juridice in privinta lui M.P. intrucat acesta nu a actionat cu intentie, forma vinovatiei sale fiind aceea a culpei cu prevedere - element constitutiv al infractiunii prevazute de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termenul legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes si inculpatul M.P.

Procurorul a criticat sentinta sub aspectul gresitei schimbari a incadrarii juridice, apreciind ca fapta comisa de inculpatul M.P. constituie infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal si nu infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. (2) Cod penal (cum a retinut prima instanta).

Recursul declarat de procuror este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.

Situatia de fapt, ce rezulta din probele administrate atat in faza de urmarire penala cat si in fata primei instante, este urmatoarea: in noaptea de 14/05.2010, in timp ce se afla in apropierea caminului cultural din localitatea A., numitul N.I. (aflat in mod vadit sub influenta bauturilor alcoolice, posibil in stare de ebrietate) l-a lovit, fara motiv, cu pumnul in zona fetei pe inculpatul M.P. Acesta din urma a ripostat si l-a imbrancit pe N.I., gest in urma caruia N.I. a cazut pe spate si s-a lovit cu capul de cuiul de remorcare al unui autovehicul parcat in apropiere. Impactul a fost foarte puternic, generand leziuni traumatice care au necesitat 80 de zile de ingrijiri medicale, au pus in primejdie viata victimei si au determinat o infirmitate fizica permanenta (prin voletul cranian dupa interventia neurochirurgicala de necesitate), aspecte consemnate in raportul de expertiza medico-legala nr. 1519/2011/2012 intocmit de IML Timisoara.

Situatia de fapt expusa contureaza elementele constitutive ale infractiunii praeterintentionate prevazute de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal (vatamare corporala grava) savarsita sub imperiul circumstantei atenuante a provocarii [art. 73 lit. b) Cod penal].

Actul de agresiune (imbrancirea) a fost comis cu intentie, iar rezultatul mai grav (leziunile traumatice care au necesitat 80 de zile de ingrijiri medicale, au pus in primejdie viata victimei si au determinat o infirmitate fizica permanenta) este rezultatul culpei cu prevedere. Astfel, in momentul in care inculpatul M.P. l-a imbrancit pe N.I., acesta (inculpatul M.) avea reprezentarea faptului ca persoana vatamata este in stare de ebrietate (in declaratia de invinuit data in fata procurorului si in prezenta avocatului ales, M.P. afirma „dupa ce l-am impins pe N.I. acesta a cazut pe spate
fiind foarte beat’)
si, prin urmare, era usor de dezechilibrat. De altfel, modul de agresiune adoptat de inculpatul M.P. (imbrancirea, desi avea alternativa unei riposte identice cu cea folosita initial de persoana vatamata - lovitura cu pumnul) reflecta tocmai imprejurarea ca M.P. si-a dat seama ca N.I. este nesigur pe picioare (datorita starii de ebrietate). In acest context este evident ca inculpatul M.P. a prevazut rezultatul potential al gestului sau (dezechilibrarea si caderea partii vatamate, cu consecinta provocarii unor leziuni), insa nu a acceptat sa provoace partii vatamate leziuni grave de natura celor mentionate in actul medico-legal, socotind fara temei ca acest rezultat nu se va produce.

In concluzie, solutia adoptata de prima instanta este gresita, recursul procurorului urmand sa fie admis sub acest aspect.

Curtea a casat partial sentinta recurata, numai in privinta inculpatului M.P. (sub aspectul laturii penale) si rejudecand, in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatul M.P. din infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 alin. (1) lit. d) Cod penal.

In baza art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 alin. (1) lit. d) Cod penal, a condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa principala de 1 (unu) an si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava.