Incheierea contractului  individual de munca pe perioada nedeterminata de catre Directia Sanitar Veterinara.

Anexa Nr. 2  la norma sanitara veterinara din Ordinul nr.64/2007 emis de Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor:

IV. Durata contractului

Art. 2 - Prezentul contract se incheie pentru o perioada determinata, respectiv pana la data de 31 decembrie 2007.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 25 din 14 ianuarie 2014

 

Prin d e c i z i a  nr. 25/14 .01.2014 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul  S. L. AL V. P., cu sediul in ....in numele si pentru membrul sau de sindicat S.G.S., domiciliata in .....impotriva sentintei civile nr.  D. S. V. SI P. S. A. PH. cu sediul in ...

In fapt prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2659/ 105/2013, reclamantul S.L.V.PH. in numele si pentru membrul sau de sindicat S.G.S., a chemat in judecata pe parata D.S.V.P.S.A.P. (DSVSA), solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate incheiat pe durata nedeterminata Contractul individual de munca nr.367/01.03.2002 incepand cu data de 01.03.2002.

In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca S.G.S.  indeplineste functia de asistent veterinar si a fost incadrata de catre  DSVSA Prahova conform prevederilor art.70 alin.2 din Codul Muncii in baza contractului individual de munca pe durata determinata nr.367/ 01.03.2002, contract care nu prevede durata in ani sau in luni, locul de munca, obligatiile specifice ale angajatorului sau ale salariatului, contract care s-a prelungit initial prin actul aditional nr.1 pentru o luna pe perioada 30.03.2004-30.04.2004 si apoi angajatorul a prelungit durata activitatii salariatei prin contract individual de munca pe durata determinata nr. 089/ 2/01.05.2004 pentru 6 luni, 01.05.2004-31.10.2004, contract care la randul sau a fost prelungit prin 14 acte aditionale succesive pana la data de 31.12.2013, incalcandu-se astfel disp. art. 82 alin.1 din Codul muncii care prevede ca un contract individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 24 luni.

A mai aratat reclamantul ca art.12 alin.2  din Codul muncii precizeaza  ca prin exceptie contractul individual de munca se poate incheia si pe durata determinata in conditiile expres prevazute de lege or, cele 8 conditii expres prevazute de art.83  din codul muncii care ar justifica incheierea contractelor de munca pe durata determinata, nu exista.

La data de 28.05.2013, parata a depus intampinare prin care a invocat  exceptia dreptului material la actiune, invocand dispozitiile art.2501 alin.1 cod civil si, pe fond, a  solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Prin sentinta civila nr. 2301/23 septembrie 2013 pronuntata de Tribunalul Prahova, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata prin intampinare si a fost respinsa actiunea formulata de reclamant,  ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.G.S., criticand-o de nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:

Apelanta a sustinut ca instanta a retinut in mod cu totul eronat ca mentinerea sa  in munca prin incheierea succesiva a mai multor acte aditionale si contracte individuale de munca pe durata determinata a fost legala, fapt contrazis de prevederile Codului muncii. Mai mult decat atat, incheierea unor contracte individuale de munca pe durata determinata nu inseamna ca  au luat nastere noi raporturi de munca, raporturile de munca existente fiind mentinute de noile contracte, respectiv acte aditionale intrucat nu s-au schimbat natura muncii, prestatorul muncii si locul de munca.

A apreciat apelanta ca parata a nesocotit prevederile art. 12 alin. (1) din Codul muncii precum si dispozitiile art. 82 alin. (1) Codul muncii (in forma in vigoare pentru perioada 2.11.2006 - 30.04.2011), potrivit carora contractul individual de munca pe perioada determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 24 de luni.

De asemenea, potrivit art, 84 alin, (1) din Codul muncii actualizat, ca  urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 40/2011, contractul individual de munca pe perioada determinata nu poate fi incheiat pe o durata mai mare de 36 de luni.

S-a aratat de apelanta ca O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar - veterinare nu interzice incheierea de contracte individuale de munca pe durata nedeterminata, asa cum in mod eronat sustine parata, in conditiile in care, in lipsa unei norme exprese, nu se poate sustine inaplicabilitatea prevederilor art. 12 alin. (1) din Codul muncii in raporturile dintre directiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor si personalul angajat.

 

Art. 19 alin (3) si (4) din O.G. nr. 42/2004 confera directiilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor posibilitatea de a incheia contracte individuale de munca pe durata determinate in conditiile art. 83 lit. h din Codul muncii, fara insa sa  restrictioneze incheierea de contracte de munca pe durata nedeterminata, atunci cand inregistreaza o nevoie permanenta de un asemenea post in schema functionala.

A precizat apelanta ca instituirea ca  regula a duratei nedeterminate a contractului individual de munca prin dispozitiile art. 12 alin. (1) din Codul muncii constituie o masura de protectie a salariatului, avand menirea de a asigura dreptul la stabilitate in munca, fara a afecta interesele angajatorului, deoarece se asigura o mai buna planificare si organizare a muncii. In sustinere, s-a invocat Rezolutia Parlamentului European din 29.11.2007 (2007/2209/ INI) prin care s-a solicitat ca  orice politica comunitara de ocupare a fortei de munca sa  se orienteze si in viitor dupa modelul Contractului pe perioada nedeterminata, care constituie baza sistemelor de securitate sociala din tarile membre.

Curtea, examinand sentinta apelata, prin prisma criticilor invocate, in raport de actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale incidente, retine urmatoarele:

Este nefondata critica apelantei ca instanta a retinut in mod cu totul eronat ca mentinerea sa  in munca prin incheierea succesiva a mai multor acte aditionale si contracte individuale de munca pe durata determinata a fost legala, intrucat nu s-au schimbat natura muncii, prestatorul muncii si locul de munca si potrivit art. 84 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 36 de luni. Ori in cauza de fata contestatoarea SG a fost incadrata pe perioada determinata, astfel: prin contractul individual de munca nr. 376/1.03.2002 la care s-a incheiat un act aditional din aceeasi data s-a prevazut ca durata contractului de munca este de o luna. Ulterior, printr-un nou contrat de munca cu nr. 89/1.05.2004 la care s-a incheiat actul aditional nr. 1 durata contractului a fost de sase luni cuprinsa intre 1.11.2004 – 1.05.2005, apoi acelasi contract a fost prelungit prin actul aditional nr. 2/1.05.2004 pe o perioada de 5 luni incepand cu 1.05.2005 pana la 1.10.2005.

 Ulterior prin actul aditional nr. 3 s-a prelungit durata contractului pe 6 luni intre 1.10.2005 - 1.04.2006, iar prin actele aditionale  nr. 4 - 14 contractul individual de munca s-a prelungit pe perioade determinate care nu au depasit 36 de luni.

Ca atare, instanta de fond nu a incalcat dispozitiile art. 84 din actualul Cod al muncii, intrucat contractul a fost incheiat pe durata determinata ce nu a depasit 36 de luni, dimpotriva contractul individual de munca prelungit prin acte aditionale nu a depasit un an de zile.

Chiar daca, O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar - veterinare nu interzice incheierea de contracte individuale de munca pe durata nedeterminata,  dispozitiile legale nici nu obliga intimata la incheierea unui contract individual de munca pe durata nedeterminata.

Actualul Cod al muncii permite incheierea contractului individual de munca pe perioada determinata in mai multe situatii, ori, in cauza de fata este incident art. 83 lit. h din Codul muncii, respectiv, in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe.

In cauza de fata, prin Ordinul nr. 64/2007 a carui aplicabilitate a fost prelungita prin Ordinul nr. 204/2007, nr. 112/2008, nr. 73/2009, nr. 137/2010, nr. 112/2011, nr. 98/2012  s-a precizat ca Directiile Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Judetene angajeaza personalul de specialitate necesar pentru efectuarea controlului sanitar-veterinar  in unitatile mentionate la pct. I din Anexa nr. 1 in conditiile legii in baza unui contract individual de munca pe perioada determinata.

Curtea concluzioneaza ca atata timp cat exista un act normativ care impunea obligativitatea incheierii contractelor individuale de munca pe perioada determinata nu se poate retine ca au fost incalcate prevederile art. 12 alin. 1 din actualul  cod al muncii care stipuleaza ca „contractul individual de munca se incheie pe perioada nedeterminata”.

(Judecator Elena Staicu)