Incetarea procesului penal privind savarsirea infractiunii de furt ca urmare a impacarii

Constituie infractiune de fals in declaratii, potrivit art. 326 din Codul penal, declararea necorespunzatoare a adevarului, facuta unei persoane dintre cele prevazute in art. 175 sau unei unitati in care aceasta isi desfasoara activitatea in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste la producerea acelei consecinte.

Potrivit art. 268 C.penal constituie infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare, sesizarea penala, facuta prin denunt sau plangere, cu privire la existenta unei fapte prevazute de legea penala ori in legatura cu savarsirea unei asemenea fapte de catre o anumita persoana, cunoscand ca aceasta este nereala.

Desi fapta inculpatului, savarsita in ziua de 22.01.2013, ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de inducere in eroare a organelor judiciare, Curtea constata ca norma de incriminare ce sanctioneaza infractiunea prevazuta de art. 268 Cod penal a intrat in vigoare in data de 01.02.2014, astfel incat dispozitiile legale nu pot fi aplicate retroactiv.

In acest sens, potrivit art. 3 Cod penal, legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat se afla in vigoare, exceptie facand situatia in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, situatie fata de care se aplica legea penala mai favorabila.

Art. 228 alin. 1 Cod penal Art. 326 Cod penal Art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei

Prin sentinta penala nr. 1117/24.10.2014, a Judecatoriei Constanta s-a hotarat:

„ In baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. in ref. la art. 231 alin. 2 C. pen.,
dispune incetarea procesului penal
cu privire la inculpatul [...], privind savarsirea infractiunii de
furt,
prev. de art. 228 alin. 1 C. pen.,
ca urmare a impacarii.

In baza art. 396 alin. 5 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen.,
achita
pe inculpatul [...] sub aspectul savarsirii infractiunii de
fals in declaratii,
prev. de art. 326 C. pen., intrucat
fapta nu este prevazuta de legea penala.

Ia act ca persoana vatamata [...] nu s-a constituit parte civila in prezenta cauza.

In baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p. obliga pe inculpatul [...] la plata sumei de 2.500 lei iar pe persoana vatamata [...] la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare”.

Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, prima instanta a retinut urmatoarele :

„Prin rechizitoriul nr. 1325/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, inregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 15599/212/2014, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului [...], pentru infractiunile de furt, fapta prevazuta si pedepsita de art. 228, alin. 1, din Codul penal si fals in declaratii, fapta prevazuta si pedepsita de art. 326 C. p., ambele cu aplic. art. 38 alin 1 C. pen.

In actul de sesizare a instantei s-a retinut ca in ziua de 21.01.2013, orele 15,10, inculpatul [...] impreuna cu o alta persoana care a ramas necunoscuta pana in prezent, a sustras 2 usi metalice in valoare de 1.500 lei, de la un garaj amplasat pe un teren neimprejmuit situat in extravilanul comunei Agigea si care apartinea partii vatamate [...] iar apoi, impreuna cu acel necunoscut a

incarcat cele 2 porti intr-o masina pe care au abandonat-o ulterior pentru a nu fi prinsi de catre lucratorii de politie care pornisera in urmarirea lor.

S-a mai retinut in sarcina inculpatului [...] ca in ziua de 22.01.2013, a depus la politia din comuna „23 August" o declaratie in care a afirmat ca persoane necunoscute ii furasera in ziua precedenta autoutilitara care-i apartinea, lucru ireal, intrucat aceasta era chiar aceea cu care transportase bunurile furate de el si pe care o abandonase in ziua precedenta pentru a nu fi prins de lucratorii de politie care-l urmareau.

Situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu se sustine cu urmatoarele mijloace de proba: procesele - verbale de constatare; procesul-verbal de cercetare la fata locului; declaratiile de martor; declaratiile inculpatului.

Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 03.07.2014, judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii.

In sedinta de judecata din data de 20.10.2014, pana la citirea actului de sesizare al instantei, persoana vatamata [...] a declarat verbal faptul ca s-a impacat cu inculpatul [...]. Fiind intrebat, inculpatul [...] a aratat la randul sau ca s-a impacat cu persoana vatamata [...].

La acelasi termen de judecata, din data de 20.10.2014, instanta a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit disp. art. 374 alin. 4 si art. 375 C.p.p., acesta recunoscand in totalitate faptele retinute in sarcina sa prin rechizitoriu, solicitand ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a eventualelor inscrisuri prezentate de parti.

A fost atasata fisa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizand materialul probator administrat in cauza in faza de urmarire penala precum si declaratia inculpatului [...], data in cursul cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

In ziua de 21.01.2013, orele 15,10, organele de politie au observat doua persoane care au sustras doua porti metalice dintr-un loc situat in apropierea comunei Agigea, porti pe care le-au incarcat intr-o autoutilitara de culoare alba inmatriculata in Bulgaria si cu care se indreptau spre orasul Constanta, circuland in acel moment intre comuna Agigea si orasul Eforie Nord, pe banda nr. 1 a DN39.

In momentul in care autoutilitara marca „Ford Tranzit" cu numarul de inmatriculare [...] a ajuns in fata Postului de Politie Agigea, un lucrator de politie a efectuat semnalul regulamentar de oprire. In loc sa respecte semnificatia semnalului de oprire care i-a fost adresat, conducatorul auto a refuzat sa opreasca masina, accelerand. S-a procedat la urmarirea acestuia pe mai multe strazi din comuna Agigea, pana cand au ajuns in final pe drumul tehnologic de pe malul drept al Canalului Dunare-Marea Neagra, catre comuna Topraisar.

Dupa ce au parcurs astfel o distanta de 3 km, in scopul de a evita sa fie controlate de lucratorii de politie, persoanele din autoutilitara au oprit masina cu care circulau, apoi au incuiat-o si au abandonat-o pe marginea canalului Dunare-Marea Neagra.

Cu ocazia examinarii autoutilitarei s-a constatat ca aceasta avea portierele incuiate, iar in interiorul ei erau doua porti metalice de garaj. Autoutilitara a fost ridicata de lucratorii de politie in prezenta martorului asistent [...], si lasata in custodia acestuia din urma, in incinta service-ului „[...]" SRL din comuna Agigea, al carui administrator era.

Ulterior, in ziua de 22.01.2013, orele 14,27, numitul [...] a sesizat lucratorii din cadrul Postului de Politie Agigea ca la service-ul lui a venit o persoana de sex masculin, de etnie rroma, care sustinea ca era proprietarul autoutilitarei lasate in custodia sa si care solicita sa i se restituie masina.

Politistii au identificat cu acea ocazie pe solicitant ca fiind inculpatul [...] si l-au recunoscut ca fiind aceeasi persoana care in ziua de 21.01.2013 a condus autoutilitara marca „Ford Tranzit" si care a refuzat sa opreasca la semnalele regulamentare de oprire.

In ziua de 24.01.2013, persoana vatamata [...] a formulat o plangere penala prin care a cerut tragerea la raspundere penala a persoanele care i-au sustras cele doua porti metalice ale garajului sau, bunuri pe care le-a estimat la valoarea totala de 1.500 lei. Ulterior, persoanei vatamate i-au fost restituite portile metalice sustrase, astfel incat aceasta nu s-a constituit parte civila in prezenta cauza.

Desi in faza de urmarire penala inculpatul [...] nu a recunoscut savarsirea infractiunii de furt retinuta in sarcina acestuia, in fata instantei acesta si-a modificat pozitia procesuala, aratand ca a sustras la data de 21.01.2013 cele doua usi metalice, apartinand persoanei vatamate [...].

In ziua urmatoare, de 22.01.2013, inculpatul [...] s-a deplasat la Postul de Politie „23 August" unde a declarat necorespunzator adevarului ca in perioada 21.01.2013, orele 14,00 -

2013. orele 09,00, persoane necunoscute i-au sustras autoutilitara marca „Ford Tranzit" cu numarul de inmatriculare [...], care-i apartinea si pe care o parcase pe raza comunei „23 August", din judetul Constanta.

Situatia de fapt retinuta de instanta a rezultat din corborarea urmatoarelor mijloace de proba: procese - verbale de constatare; procesul-verbal de cercetare la fata locului; declaratia martorului [...]; declaratiile inculpatului.

Avand in vedere declaratiile date de catre persoana vatamata [...] si inculpatul [...] in sedinta de judecata din data de 20.10.2014, precum si natura juridica a impacarii, cauza care care inlatura raspunderea penala si impediment la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, instanta urmeaza sa ia act de manifestarea de vointa a acestora si, in baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. in ref. la art. 231 alin. 2 C. pen.,
va dispune incetarea procesului penal
cu privire la inculpatul [...], privind savarsirea infractiunii de
furt,
prev. de art. 228 alin. 1 C. pen.,
ca urmare a impacarii.

In ceea ce priveste infractiunea de
fals in declaratii,
prev. de art. 326 C. pen., retinuta prin rechizitoriu in sarcina inculpatului [...], instanta retine urmatoarele:

In ziua de 22.01.2013, ziua imediat urmatoare celei in care a sustras cele doua usi metalice apartinand persoanei vatamate [...], inculpatul [...] s-a deplasat la Postul de Politie „23 August" unde a formulat la randul sau o plangere penala, pentru savarsirea infractiunii de furt, prilej cu care a dat si o declaratie olografa.

In concret, inculpatul [...] a declarat in mod necorespunzator realitatii, ca in perioada

2013. orele 14,00 - 22.01.2013, orele 09,00, persoane necunoscute i-au sustras autoutilitara marca „Ford Tranzit" cu numarul de inmatriculare [...], acesta relatand ca o lasase parcata pe raza com. 23 August intrucat ramasese fara combustibil.

Este de domeniul evidentei faptul ca inculpatul [...] cunostea ca organele de politie care procedasera la urmarirea sa in timp ce conducea autoutilitara marca „Ford Tranzit" cu numarul de inmatriculare [...], imediat dupa consumarea infractiunii de furt, vor demara o ancheta in vederea identificarii autorilor infractiunii.

Pentru a evita antrenarea raspunderii sale penale, inculpatul [...] a decis sa formuleze o plangere penala
in scopul de a acredita ideea ca nu el este persoana care a condus autoturismul mai sus mentionat in ziua de 21.01.2013, orele 15,10,
moment in care organele de politie observasera sustragerea celor doua porti metalice, precum si autoturismul in care acestea fusesera incarcate.

Se observa astfel ca inculpatul [...], prin declaratia data in fata lucratorilor din cadrul Politiei com. 23 August,
nu a facut altceva decat sa-si exercite o componenta esentiala a

garantiilor procesuale acordate de lege persoanei acuzate si anume dreptul la aparare, consacrat prin. art. 10 C.p.p., anticipand procedurile judiciare care urmau sa fie declansate impotriva sa.

Instanta apreciaza ca fiind lipsit de relevanta faptul ca inculpatul [...] nu dobandise inca nicio calitate procesuala in cauza la data de 22.01.2013, intrucat raportat la circumstantele cauzei, inculpatul a constientizat faptul ca
acuzatia ce urma a-i fi adusa era iminenta,
aspect care de altfel s-a si materializat peste numai doua zile, cand s-a dispus inceperea urmaririi penale cu privire la acesta.

Mai mult decat atat, instanta constata ca
declararea necorespunzatoare adevarului
facuta de catre inculpatul [...] in fata organelor de politie s-a realizat in vederea producerii unei singure
consecinte juridice
si anume evitarea antrenarii raspunderii penale a acestuia pentru infractiunea de furt comisa in dauna persoanei vatamate [...]. Pentru a ne afla in prezenta infractiunii prev. de art. 326 C. pen. ar fi trebuit insa ca,
potrivit legii sau imprejurarilor,
declaratia respectiva
sa serveasca la producerea acelei consecinte
si anume evitarea antrenarii raspunderii penale a inculpatului, ceea ce nu este cazul”.

Impotriva sentintei penal nr. 1117/24.10.2014 a Judecatoriei Constanta a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta care a criticat hotararea apelata prin prisma gresitei achitari a inculpatului [...], sub aspectul comiterii infractiunii prevazute de art. 326 Cod penal.

In acest sens, reprezentantul Ministerului Public a invederat, in esenta, ca dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna credinta iar declaratia inculpatului din data de 22.01.2013 reprezinta in fond o modalitate de sesizare a organelor judiciare pentru o pretinsa fapta de furt si nu o declaratie data in cadrul procesului penal, in care sa aiba vreo calitate, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 326 Cod penal.

Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, conform art. 408 Cod de procedura penala, Curtea constata ca apelul formulat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta este nefondat.

Sub aspectul starii de fapt se constata ca, in ziua de 21.01.2013, orele 15,10, inculpatul [...] impreuna cu o alta persoana care a ramas necunoscuta, a sustras doua usi metalice in valoare de 1.500 lei, de la un garaj amplasat pe un teren neimprejmuit situat in extravilanul comunei Agigea si care apartinea partii vatamate [...] dupa care, impreuna cu acel necunoscut a incarcat cele doua porti intr-o masina pe care au abandonat-o ulterior pentru a nu fi prinsi de catre lucratorii de politie ce pornisera in urmarirea lor.

S-a mai retinut in sarcina inculpatului [...] faptul ca, in ziua de 22.01.2013, a depus la politia din comuna „23 August" o declaratie in care a afirmat ca persoane necunoscute ii furasera in ziua precedenta autoutilitara care-i apartinea, lucru ireal, intrucat aceasta era chiar aceea cu care transportase bunurile furate de el si pe care o abandonase in ziua precedenta pentru a nu fi prins de lucratorii de politie care-l urmareau.

Starea de fapt astfel expusa a fost retinuta pe baza urmatoarelor mijloace de proba: procese - verbale de constatare; procesul-verbal de cercetare la fata locului; declaratia martorului [...]; declaratiile inculpatului.

Intrucat in sedinta de judecata din data de 20.10.2014, persoana vatamata [...] si inculpatul [...] au declarat ca s-au impacat, in mod temeinic instanta de fond a luat act de manifestarea de vointa a partilor, dispunand, conform art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. in ref. la art. 231 alin. 2 C. pen., incetarea procesului penal cu privire la inculpatul [...], privind savarsirea infractiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C. pen., ca urmare a impacarii.

Constituie infractiune de fals in declaratii, potrivit art. 326 din Codul penal, declararea necorespunzatoare a adevarului, facuta unei persoane dintre cele prevazute in art. 175 sau unei unitati in care aceasta isi desfasoara activitatea in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste la producerea acelei consecinte.

Din mijloacele de proba ce au fost administrate rezulta ca, in ziua de 22.01.2013, inculpatul [...] a depus la politia din comuna „23 August" o declaratie in care a afirmat ca persoane necunoscute ii furasera in ziua precedenta autoutilitara care-i apartinea, lucru ireal, intrucat aceasta era chiar aceea cu care transportase bunurile furate de el si pe care o abandonase in ziua precedenta pentru a nu fi prins de lucratorii de politie care-l urmareau.

Sub aspectul laturii obiective, infractiunea de fals in declaratii prevazuta de art. 326 din Codul penal presupune o declaratie necorespunzatoare adevarului, facuta unei unitati dintre cele prevazute de art. 175 Cod penal.

Aceasta declaratie trebuie sa indeplineasca, intre altele, cerinta de a fi apta sa serveasca, prin insusi faptul ca a fost facuta, la producerea unei consecinte juridice. Sesizarile organelor de urmarire penala nu fac parte dintre declaratiile ce au insusirea de a produce, potrivit legii, consecinte juridice in sensul art. 326 Cod penal.

In sens procesual, dreptul de a sesiza organele judiciare vizeaza posibilitatea persoanei de a se adresa organului jurisdictional competent in vederea apararii unui drept incalcat, fara ca aceasta sa implice in mod necesar si obtinerea protectiei juridice a acelui drept. Nu sunt generatoare de consecinte juridice si nu pot conduce la retinerea infractiunii de fals in declaratii sustinerile neadevarate a denuntatorului, deoarece ele sunt supuse verificarii ulterioare, obligatorii, de catre organele jurisdictionale iar partile au dreptul de a contesta cele reclamate si de a face proba contrarie.

Curtea retine, de asemenea, ca nu prezinta relevanta sub aspectul laturii obiective a infractiunii de fals in declaratii, modul in care denuntatorul si-a exercitat dreptul de a se adresa autoritatilor competente, (cu buna-credinta sau rea-credinta) si nici daca acesta a dobandit calitate in cadrul procesului penal, ceea ce este relevant fiind aceea ca scopul urmarit sa nu poata fi realizat decat prin declaratiile nereale in fata autoritatilor in drept. Ori simplul denunt nereal nu a avut nicio relevanta si nu a produs consecinte juridice.

Potrivit art. 268 C.penal constituie infractiunea de inducerea in eroare a organelor judiciare, sesizarea penala, facuta prin denunt sau plangere, cu privire la existenta unei fapte prevazute de legea penala ori in legatura cu savarsirea unei asemenea fapte de catre o anumita persoana, cunoscand ca aceasta este nereala.

Desi fapta inculpatului [...], care in ziua de 22.01.2013, a depus la politia din comuna „23 August" o declaratie in care a afirmat ca persoane necunoscute ii furasera in ziua precedenta autoutilitara care-i apartinea, aspect ireal, intrucat aceasta era chiar aceea cu care transportase bunurile furate de el si pe care o abandonase in ziua precedenta pentru a nu fi prins de lucratorii de politie care-l urmareau, ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de inducere in eroare a organelor judiciare, Curtea constata ca norma de incriminare ce sanctioneaza infractiunea prevazuta de art. 268 Cod penal a intrat in vigoare in data de 01.02.2014, astfel incat dispozitiile legale nu pot fi aplicate retroactiv.

In acest sens, potrivit art. 3 Cod penal, legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat se afla in vigoare, exceptie facand situatia in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, situatie fata de care se aplica legea penala mai favorabila.

Aceste prevederi sunt aplicarea principiului neretroactivitatii prevazut in art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, potrivit careia legile, cu exceptia celei penale sau contraventionale mai favorabile, nu pot avea caracter retroactiv.

Constatand ca infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare nu era prevazuta de legea penala in data de 22.01.2013, Curtea va respinge schimbarea incadrarii juridice a infractiunii retinute

in sarcina inculpatului [...] din infractiunea prevazuta de art. 326 Cod penal in infractiunea prev. de art.268 Cod penal.

Decizia penala nr. 611/P/23.06.2015 Judecator redactor Catalin Jigau