Incheierea unui acord de mediere intre persoana vatamata si inculpat

Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 397/15.07.2016 ca incheierea unui acord de mediere cu privire la infractiunile pentru care poate interveni impacarea produce efecte numai daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei.

Se constata ca in cauza s-a incheiat acordul de mediere la o data ulterioara deciziei CCR mentionata, respectiv la data de data de 04.01.2017, fara relevanta asupra modalitatii de solutionare a actiunii penale, in conditiile in care legea penala in vigoare pana la data de 01.02.2014 este mai favorabila.

Prin decizia nr. 10/29.03.2017 a I.C.C.J. pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept s-a stabilit ca in interpretarea dispozitiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedura penala, instanta care solutioneaza contestatia in anulare nu poate reanaliza o cauza de incetare a procesului penal, in cazul in care instanta de apel a dezbatut si a analizat incidenta cauzei de incetare a procesului penal.

Decizia Curtii Constitutionale nr. 397/15.07.2016 Decizia I.C.C.J. nr. 9/2015
Decizia
I.C.C.J.
nr. 10/29.03.2017

Instanta constata ca prin decizia penala nr. 120 din data de 03.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul penal nr. ... /212/2014 s-a hotarat:

„In baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedura penala, admite apelul declarat de inculpatul [...], impotriva sentintei penale nr. 633/20.05.2016, a Judecatoriei Constanta,

Desfiinteaza in parte, sentinta penala apelata si, rejudecand:

In baza art. 25 Cod procedura penala rap. la art.23 alin.1 Cod procedura penala,

Constata stinsa actiunea civila ca efect al acordului de mediere intervenit intre inculpatul [...] si partea civila [...].

Inlatura din sentinta penala apelata dispozitiile contrare prezentei decizii si mentine celelalte dispozitii.

In baza art.275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de catre stat in apel raman in sarcina acestuia.”

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Din probele administrate in cauza la instructia penala si cercetarea judecatoreasca a rezultat ca inculpatul [...], in perioada perioada 2011 - 2012 a indus-o si a mentinut-o in eroare pe persoana vatamata [...] prezentandu-se ca avocat din Baroul Constanta fara a fi inscris in tabloul avocatilor a vreunui Barou din Romania care exercita profesia conform Legii nr. 51/1995 pentru

organizarea si execitarea profesiei de avocat, a formulat plangeri si a depus actiuni semnate in numele clientei sale, iar la data de 05.10.2011 a fost imputernicit de persoana vatamata [...] prin procura speciala autentificata la Biroul Notarului Public [...]' din mun. Constanta sub nr. .../05.10.2011 ca in numele ei sa execute o creanta in valoare de 30000 euro acordata acesteia prin sentinta nr. 499/2008 pronuntata de Tribunalul Regional Madrid in dosarul nr.10/2006 definitiva, pentru care a perceput si primit diferite sume de bani in cuantum de aproximativ 10005 euro, reprezentand diferite cheltuieli ocazionate cu executarea silita, iar faptele intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev.de art.215 alin.1, 2, si 3 Cod penal 1969, de exercitare a unei profesii fara drept prev. de art.281 Cod penal 1969 rap.la art.26 din Legea nr.51/1995 si de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art 290 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal si art. 33 si art.34 Cod penal 1969.

Profesia de avocat este organizata si functioneaza in baza principiului autonomiei, in limitele competentelor stabilite de Legea nr. 51 din 1995, formele de organizare ale acestei profesii din barourile si UNBR, structuri care au fost infiintate si functioneaza in temeiul acestui act normativ.

Barourile sunt persoane juridice de interes public fiind constituite din avocatii inscrisi pe tablou, iar potrivit art. 10 alin.2 din Legea nr. 51 din 1995 in fiecare judet exista si functioneaza un singur membru al UNBR cu sediul in localitatea de resedinta a judetului.

Conform prevederilor art. 60 alin. 6 din Legea nr. 51 din 1995, folosirea fara drept a denumirilor de BAROU, UNIUNEA NATIONALA A BAROURILOR DIN ROMANIA, UNBR ori UNIUNEA AVOCATILOR DIN ROMANIA sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de orice persoana fizica sau juridica, precum si folosirea insemnelor specifice profesiei constituie infractiune.

In fiecare judet si in municipiul Bucuresti exista si functioneaza un singur barou, membru al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (art. 9 alin.2, in prezent art. 10 alin. 1).

Baroul este constituit din toti avocatii din circumscriptia sa, el avand personalitate juridica, buget si patrimoniu proprii (art. 48 alin. 1 si 2, in prezent art. 50 alin. 1 si 2).

Actuala structura nationala a ordinului profesional al avocatilor din Romania este Uniunea Nationala a Barourilor din Romania.

Ea este formata din toate barourile din Romania (art. 60 alin. 1). Se revine astfel la compunerea traditionala a structurii nationale, nu din avocati (toti avocatii din Romania), ci din barouri (toate barourile din Romania).

Profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (art. 1 alin. 2). Constituirea si functionarea de barouri in afara Uniunii Nationale a Barourilor din Romania sunt interzise, iar actele de constituire si de inregistrare a acestora sunt nule de drept (art. 1 alin. 3). In fiecare judet si in municipiul Bucuresti exista si functioneaza un singur barou membru al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (art. 10 alin. 2). Barourile de avocati se constituie si functioneaza numai in cadrul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, potrivit Legii nr. 51/1995 si Statutului profesiei de avocat (art. 60 alin. 4).

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, impreuna cu barourile, asigura exercitarea calificata a dreptului la aparare, competenta si disciplina profesionala, protectia demnitatii si onoarei avocatilor membri (art. 10 alin. 1).

Legea prevede expres ca Uniunea Nationala a Barourilor din Romania este persoana juridica de interes public si are patrimoniu si buget proprii (art. 60 alin. 2).

Legea prevede ca Uniunea Nationala a Barourilor din Romania este succesoarea de drept a Uniunii Avocatilor din Romania (art. 60 alin. 5). In toate actele normative, denumirea „Uniunea Avocatilor din Romania" se inlocuieste cu aceea de „Uniunea Nationala a Barourilor din Romania" (art. 114). A operat deci o transformare a persoanei juridice, decisa prin lege, in sensul desfiintarii Uniunii Avocatilor din Romania si al infiintarii, in locul acesteia, ca succesoare universala, a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania".

Prin Adresa emisa C.S.M. inregistrata sub nr. 19216/1154/2013, in sedinta din 08.10.2013, Plenul CS.M. a hotarat urmatoarele: "in mod legal, avocatura este practicata in baza Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de catre avocatii inscrisi in structurile care functioneaza conform art. 1 alin. 2 si 3 din aceasta lege si cu respectarea deciziei in interesul legii nr. XXVII din 16.04.2007.

Potrivit dispozitiilor legale mentionate, profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, denumita U.N.B.R.. Constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. sunt interzise, actele de constituire si de inregistrare ale acestora sunt nule de drept, iar nulitatea poate fi constatata si din oficiu.

S-a retinut totodata ca, prin Decizia XXVII din 16.04.2007 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii s-a statuat ca asistenta juridica acordata in cadrul unui proces penal unui inculpat sau invinuit de o persoana care nu a dobandit calitatea de avocat in conditiile Legii nr. 51/1995, echivaleaza cu lipsa de aparare a acestuia".

Prin Decizia nr. 15/21.09.2015 a ICCJ, obligatorie potrivit art.474 alin.4 Cod pr.penala, s-a stabilit ca fapta unei persoane care exercita activitati specifice profesiei de avocat in cadrul unor entitati care nu fac parte din formele de organizare profesionala recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat constituie infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii sau activitati prevazuta de art. 348 Cod penal.

In considerentele acestei decizii s-a retinut ca textul de lege are corespondent in legislatia penala anterioara in cuprinsul art. 281 Cod penal si nu a suferit modificari de natura a influenta problema de drept ce constituie obiectul recursului interesul legii.

S-a mai retinut in considerentele deciziei de admitere a recursului in interesul legii ca persoanele care exercita activitati specifice profesiei de avocat in cadrul unor barouri paralele cu cele care fiinteaza in temeiul legii, indiferent daca acestea au fost/vor fi (fost) constituite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 255/2004 ori au existat si anterior, au reprezentarea subiectiva a faptului ca actioneaza dincolo de cadrul legal in vigoare, caci acesta are suficienta precizie si claritate pentru a permite destinatarilor ei sa il inteleaga si sa isi conformeze conduita dispozitiilor sale, fiind astfel exclusa posibilitatea invocarii erorii ca o cauza de neimputabilitate prevazuta de art. 30 din Codul penal.

Fata de cele de mai sus, Curtea apreciaza ca in mod corect instanta de fond a constatat ca infractiunea de exercitare fara drept a profesiei de avocat exista si a fost comisa cu forma de vinovatie prevazuta de lege, nefiind incident cazul de achitare prevazut de art. 16 alin. 1 lit. d C.proc.penala.

Referitor la infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal,

Potrivit art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal 1969,

Inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani.

Inselaciunea savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.

Conform art.244 Cod penal, inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Impacarea inlatura raspunderea penala.

Astfel, s-a retinut faptul ca in vechea legislatie, infractiunea de "inselaciune", in forma tip era sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 12 ani, iar forma agravata, determinata de urmarile deosebit de grave ale faptei (articolul 215 alin. 5 Cod penal 1969) era sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani

In actuala reglementare aceasta infractiune este prevazuta de dispozitiile articolului 244 Cod Penal care, in forma tip a infractiunii sanctioneaza fapta cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani, iar forma agravata a infractiunii este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani.

In actuala legislatie, se reduce semnificativ maximul special prevazut de lege pentru sanctionarea infractiunii de "inselaciune" atat pentru forma tip, cat si pentru cea agravata a acesteia, 3 respectiv 5 ani inchisoare, in cazul formei agravate fiind redus si minimul special, 1 an inchisoare.

Fapta prevazuta de art. 215 alin.1, 2, 3 din Codul Penal din 1969 are corespondent in dispozitiile art. 244 alin. 1 si 2 noul Cod penal,

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 4 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua

Insa, potrivit disp. art. 3 alin. 2 din Legea de aplicare a noului Cod penal cu nr. 187/2012, dispozitiile art. 4 din Codul penal nu se aplica in situatia in care fapta este incriminata de legea noua sau de o alta lege in vigoare, chiar sub o alta denumire. In cazul formei agravate a infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 si 3 din Codul penal din 1969, aceasta constituia o incriminare distincta a faptei de inselaciune savarsita cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se regaseste incriminata in noul Cod penal in forma agravata a infractiunii de inselaciune savarsita prin mijloace frauduloase, prev. de art. 244 alin. 1 si 2.

Pentru a fi in prezenta infractiunii de inselaciune este necesara intentia directa, a carei existenta trebuie stabilita cu certitudine, respectiv faptuitorul isi da seama ca desfasoara o activitate de inducere in eroare si ca prin aceasta pricinuieste o paguba, urmare a carei producere o doreste, fiind necesare dovedirea activitatilor dolosive ale inculpatului in scopul inducerii in eroare a partii vatamate.

Aceasta componenta a laturii subiective a infractiunii este dovedita cata vreme rezulta indubitabil din probele cauzei precizate mai sus.

Indiferent de nuantele de reglementare a infractiunii de inselaciune in cele doua legi care s-au succedat de la momentul savarsirii faptelor si pana la judecarea lor definitiva (Codul penal din 1969 si noul Cod penal), de esenta acestei infractiuni ramane manopera intentionata a inculpatului de inducere in eroare a partii vatamate astfel incat aceasta din urma sa actioneze intr-o maniera in care nu ar fi actionat daca ar fi cunoscut realitatea adevarata in locul celei distorsionate de inculpat.

Curtea a tinut, in special, sa determine pozitia subiectiva a inculpatului [...] fata de partea vatamate [...] deoarece, in ipoteza unei fapte de inselaciune precum cea din speta, care presupune o insemnata componenta subiectiva, este de o deosebita importanta ca instanta sa cunoasca, in mod nemijlocit, modul in care acele persoane au perceput manoperele dolosive. In acest sens, Curtea a acordat mai multe termene pentru incheiere unor acorduri de mediere, relevante asupra pozitiei subiective a inculpatului dar si a partii civile.

Declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in speta.

Asadar, declaratiile de nerecunoastere ale inculpatului apelant [...] sunt simple afirmatii, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecintele penale ale faptelor, fiind vadit pro cauza, motiv pentru care Curtea le va aprecia ca atare.

Dand sens si dispozitiilor art.5 din CPP privind aflarea adevarului, norma cu valoare de principiu in procesul penal
, instanta de apel a retinut si apreciat numai acele probe care reflecta adevarul, tinand seama de intregul material administrat in cauza.

Simpla afirmatie a unei stari de fapt, fara coroborarea acesteia cu alte mijloace de proba, nu poate fi acceptata ca adevar, iar modalitatea de aparare utilizata de inculpat, respectiv negarea realitatii evidente, nu poate influenta convingerea bazata pe probe irefutabile.

Pentru aceste considerente, Curtea constata ca fapta de inselaciune retinuta de procuror si judecatorul fondului exista, a fost comisa de inculpatul apelant cu intentie directa, iar prezumtia de nevinovatie a fost infranta.

In privinta acordului de mediere
, intervenit intre inculpatul [...] si partea civila [...] in timpul desfasurarii procesului penal, in calea de atac a apelului, Curtea retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a statuat ca incheierea unui acord de mediere cu privire la infractiunile pentru care poate interveni impacarea produce efecte numai daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei.

Un lucru important in Decizia CCR nr. 397/15.07.2016 este ca Acordul de Mediere este considerat o cauza sui generis de inlaturare a raspunderii penale, asa cum a rezultat si din interpretarea data de ICCJ prin Decizia nr. 9/2015.

CCR este de acord cu ICCJ doar in aceasta privinta, nu si in privinta momentului procesual in care poate interveni un acord de mediere pe latura penala, Curtea plecand de la argumentul de text al articolului 67 din Legea nr.192/2006 privind medierea, unde se stipuleaza ca „dispozitiile prezentei legi se aplica in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care retragerea plangerii sau impacarea inlatura raspunderea penala”.

Decizia nu are interferente in chestiunea acordului de mediere penala incheiat la infractiunile unde este posibila retragerea plangerii prealabile. In toate aceste infractiuni, acordul de mediere penala poate interveni pe tot parcursul procesului penal, acest fapt in virtutea faptului ca si retragerea plangerii prealabile poate interveni pe intreg parcursul procesului penal.

In ceea ce priveste infractiunile pretabile la impacare, respectiv inselaciunea prev. de art. 244 Cod penal, acordul de mediere, pentru a constitui cauza de inlaturare a raspunderii penale, va trebui incheiat pana la citirea actului de sesizare a instantei.

Textul Curtii Constitutionale ne arata ca incheierea acordului de mediere trebuie facuta maxim pana in ziua cand se va da citire actului de sesizare pentru a avea ca efect inlaturarea raspunderii penale si, deci, incetarea procesului penal. Astfel, nu depunerea la dosarul cauzei a acordului de mediere trebuie facuta in aceasta zi, ci incheierea acordului de mediere, acord ce va fi depus de mediator la dosarul cauzei chiar si dupa aceasta zi. Incheierea Acordului de Mediere are loc intre inculpat si persoana vatamata prin si de catre mediator.

Prin urmare, daca mediatorul incheie acordul de mediere dupa citirea actului de sesizare a instantei si fapta este pretabila la impacare, acordul de mediere nu va mai constitui o cauza de inlaturare a raspunderii penale, asadar nu va mai duce la incetarea procesului penal pentru acea fapta.

In speta de fata s-a incheiat acordul de mediere la o data ulterioara deciziei CCR mentionata, respectiv la data de data de 04.01.2017, fara relevanta asupra modalitatii de solutionare a actiunii penale, in conditiile in care lege penala in vigoare pana la dat de 01.02.2014 este mai favorabila.

Asadar, nimic nu impiedica partile sa solutioneze conflictul prin mediere si dupa citirea actului de sesizare a instantei, medierea va ramane pentru ele o metoda eficienta de solutionare a conflictului, atat ca efectele acordului de mediere nu vor mai fi de inlaturare a raspunderii penale,.

Decizia Curtii nu are efecte cu privire la acordurile de mediere incheiate pe latura civila a unei cauze penale, acorduri care vor putea fi incheiate in orice moment al procesului penal (urmarire penala, camera preliminara, judecata, apel), conform art. 23 din Codul de Procedura Penala si, in consecinta, Curtea a constatat stinsa actiunea civila ca efect al acordului de mediere intervenit.

Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare contestatorul [...], fiind invocat cazul de contestatie in anulare prev. de art.426 lit.b) Cod procedura penala: „
cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal",
respectiv existenta acordului de mediere incheiat la data de 04.01.2017 intre persoana vatamata si inculpat.

La termenul din 16.05.2017 contestatorul [...] (aflat in Penitenciarul Slobozia) a depus la dosar o cerere de judecare in lipsa, Curtea retinand ca la acest termen contestatorul este reprezentat de avocatul sau ales.

La termenul din data de 16.05.2017, cu ocazia dezbaterilor pe admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare, avocatul ales al contestatorului a solicitat sa se constate ca in cauza dispozitiile art. 431 Cpp sunt indeplinite in sensul in care contestatia in anulare a fost facuta in termenul prevazut de lege, motivul se intemeiaza pe unul din cazurile prevazute de textul de lege la care a facut referire si a depus sentinta instantei de fond si decizia instantei de apel, solicitandu-se in consecinta admiterea in principiu a contestatiei in anulare, urmand a se acorda un termen pentru discutarea temeiniciei cererii.

Examinand cazul de contestatie in anulare invocat de catre contestatorul [...] in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca este inadmisibila contestatia in anulare formulata de catre acesta, pentru urmatoarele motive:

Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 397/15.07.2016 ca incheierea unui acord de mediere cu privire la infractiunile pentru care poate interveni impacarea produce efecte numai daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei.

Cu privire la efectele pronuntarii unei decizii de catre Curtea Constitutionala, Curtea retine ca potrivit art. 147 din Constitutia Romaniei: „Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor

In sensul inadmisibilitatii prezentei contestatii in anulare formulate de catre contestatorul [...], Curtea mai are in vedere si faptul ca
prin
decizia nr. 10/29.03.2017
a I.C.C.J. pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept s-a stabilit ca
in interpretarea dispozitiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedura penala, instanta care solutioneaza contestatia in anulare nu poate reanaliza o cauza de incetare a procesului penal, in cazul in care instanta de apel a dezbatut si a analizat incidenta cauzei de incetare a procesului penal.

In consecinta, avand in vedere ca:

• pentru dezlegarea de principiu a unei problemei de drept privind interpretarea dispozitiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedura penala s-a pronuntat decizia nr.10/29.03.2017 a I.C.C.J.,
• dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instante, potrivit art.477 alin.3 cod procedura penala,
• cauza de incetare a procesului penal invocata de catre contestatorul [...], respectiv existenta acordului de mediere incheiat la data de 04.01.2017 intre persoana vatamata si inculpat, a fost dezbatuta si analizata si de catre instanta de apel in decizia impotriva careia s-a formulat prezenta contestatie in anulare, respectiv in decizia penala nr. 120 din data de 03.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul penal nr. ... /212/2014,

Curtea va respinge ca inadmisibila contestatia in anulare formulata de catre contestatorul [...] impotriva deciziei penale nr. 120/P/03.02.2017 pronuntata de catre Curtea de Apel Constanta in dosar nr. .../212/2014.

In baza art.275 alin.2 cod procedura penala, contestatorul [...] va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Decizia penala nr. 522/P/16.05.2017 Judecator redactor Dan Iulian Nastase