Incetarea procesului penal, lipsa unei conditii necesare pentru punerea in miscare a actiunii penale

In cazul in care s-a formulat plangere penala pentru nerespectarea unei hotarari judecatoresti pronuntata de o instanta de contencios administrativ, prin care s-a dispus anularea dispozitiilor de incetare a raporturilor de serviciu si reintegrarea partilor vatamate in functiile publice detinute anterior emiterii deciziilor, precum si obligarea la plata drepturilor salariale restante, se pune problema savarsirii infractiunii prev. de art. 24 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ cu nr. 554/2004 (forma in vigoare pana la data de 01.02.2014) si nu a infractiunilor prevazute de art. 261 si 262 din Codul muncii (forma in vigoare pana la data de 01.02.2014).

Prin sentinta penala nr. 80 din 08.07.2014 pronuntata de Judecatoria Calafat in dosarul nr.4148/201/2013, in baza art. 261 Codul muncii cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.C., la 500 lei amenda.

In baza art. 262 Codul muncii, cu aplic. art. 5 Cod penal., a fost condamnat inculpatul la 1000 lei amenda.

In baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal din 1969, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1000 lei amenda.

S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 63 indice 1 Cod penal din 1969.

S-a luat act ca partile vatamate nu s-au constituit parti civile.

In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a se pronunta astfel,
prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 795/04.05.2010 a Tribunalului Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, definitiva prin decizia 791/23.02.2011 a Curtii de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a fost admisa actiunea formulata de partile vatamate B.M. si B.C., au fost anulate dispozitiile 6 si 7 din

2009. emise de Primarul comunei X si a fost obligat primarul comunei X la reintegrarea partilor vatamate in functiile publice detinute anterior emiterii dispozitiilor si la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, reprezentand drepturi salariale incepand cu data de 01.03.2009 si pana la data reintegrarii efective actualizata cu inflatia la data platii.

Prin adresa 2418/18.04.2011 inculpatul a comunicat partilor vatamate ca sentinta sus amintita urmeaza sa fie pusa in aplicare in cel mai scurt timp posibil, iar prin dispozitia 622 din 29.04.2011 si 623/29.04.2011, inculpatul a dispus ca, incepand cu 30.04.2011 partile vatamate B.M si B.C., sa fie reintegrate in functiile publice detinute anterior emiterii dispozitiilor 6 si 7 din

2009. si acordarea platii despagubirilor egale cu salariile majorate si recalculate, respectiv drepturi salariale, incepand cu data de 01.03.2009 si pana la 30.04.2011, actualizat cu inflatia platii in suma de 26.957,02 lei pentru B.M. si 25.083,03 lei pentru partea vatamata B.C.

Dand dovada de rea credinta, la aceeasi data, 29.04.2011, si invocand referatul 3109/29.04.2011, HCL 29/11.05.2010, HCL 40/30.07.2010, HCL 15/2011, OUG 63/2010 pentru modificarea si completarea legii 273/2006 privind finantele publice locale precum si pentru stabilirea unor masuri financiare, adresa 10228/12.07.2010 a institutiei prefectului prin care se stabilea numarul maxim de posturi prevazut in aparatul propriu de specialitate al primarului si structurile din subordinea Consiliului Local si OUG 34/2009 inculpatul T.C. a emis si dispozitiile nr. 624 si 625 din 29.04.2011 prin care a dispus eliberarea din functiile publice a partilor vatamate B.M. si B.C., cu mentiunea ca functiile publice detinute anterior aplicarii dispozitiilor 6 si 7 din

2009. fusesera desfiintate prin HCL 3/23.01.2009 motivandu-se totodata ca HCL 3 din

2009. ar fi fost anulata tocmai prin s.c. 795/04.05.2010 definitiva prin decizia civila 791/23.02.2011 a Curtii de Apel Craiova cat si succesiv prin HCL 29/2010, HCL 40/2010, HCL 15/2011.

Impotriva acestei sentinte penale a formulat apel inculpatul.

Prin decizia penala nr. 1073/15.07.2015, pronuntata in dosarul nr. 4148/201/2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului, a desfiintat in totalitate sentinta atacata si rejudecand:

In baza art. 386 Cod procedura penala, a schimbat incadrarile juridice ale faptelor din infractiunile prev. de art. 261 si art. 262 din Legea 53/2003 (Codul Muncii) in 2 infractiuni (avand in vedere ca sunt 2 parti vatamate) prev. de art. 24 alin.3 din Legea 554/2004 (Legea contenciosului administrativ).

In baza art. 396 alin.6 Cod procedura penala rap. la art.16 alin.1 lit. e Cod procedura penala, a dispus incetarea procesului penal cu privire la inculpat pentru savarsirea celor 2 infractiuni prev. de art.24 alin.3 din Legea 554/2004.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat urmatoarele:

In speta de fata, partile vatamate B.C. si B.M. au formulat plangere penala impotriva inculpatului T.C. pentru nerespectarea hotararii judecatoresti cu nr. 795/04.05.2010 a Tribunalului Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, prin care s-a dispus anularea dispozitiilor nr. 6 si 7 din data de 29.01.2009 emise de Primarul Comunei X (inculpatul) si hotararea nr. 3 emisa de Consiliul local al comunei X si a fost obligat primarul (inculpatul) la reintegrarea partilor vatamate in functiile publice detinute anterior emiterii deciziilor si la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, reprezentand drepturi salariale incepand cu data de 01.03.2009 si pana la data reintegrarii efective, actualizate cu inflatia la data platii.

Aceasta hotarare a fost pronuntata de o instanta de contencios administrativ si nu de o instanta de litigii de munca si astfel in cauza se pune problema savarsirii infractiunii prev. de art. 24 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ cu nr. 554/2004 (forma in vigoare pana la data de 01.02.2014) si nu a infractiunilor prevazute de art. 261 si 262 din Codul muncii (forma in vigoare pana la data de 01.02.2014).

Este neintemeiata sustinerea partilor vatamate si a parchetului ca art. 24 din Legea 554/2004 se refera la neexecutarea altor sentinte, respectiv la cele prin care autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative si astfel, in cazul sentintelor prin care se dispune reintegrarea unui functionar sau plata salariilor restante, sunt aplicabile dispozitiile din codul muncii, nu cele ale legii contenciosului administrativ.

Astfel, in primul rand, in cazul functionarilor publici, nu suntem in prezenta unor raporturi de munca pentru a fi aplicabile dispozitiile din codul muncii, ci, potrivit art. 1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, a unor raporturi de serviciu, pentru care, in situatia in care au incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, se poate formula cerere privind anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau sa dispus incetarea lor adresate instantei de contencios administrativ, asa cum se precizeaza in art. 106 din aceeasi lege.

In al doilea rand, in cazul functionarilor publici, executarea unei hotarari judecatoresti de reintegrare si plata salariilor restante, implica (chiar daca nu se mentioneaza expres in hotarare) si o alta actiune din partea autoritatii publice, respectiv aceea de emitere a deciziei de reintegrare si de plata salariilor restante, decizie care are caracter de act administrativ. Prin urmare, executarea unor astfel de hotarari intra in categoria celor prin care autoritatea este obligata sa incheie un act, spre deosebire de executarea unei hotarari judecatoresti de reintegrare a unui salariat cu contract de munca, unde unitatea angajatoare nu are o astfel de obligatie.

Mai mult, in acest sens, ca sunt aplicabile dispozitiile din legea contenciosului administrativ, a decis si Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 729/23.03.2010, care ii priveste pe inculpatul si pe partile vatamate din prezenta cauza.

Astfel, partile vatamate au apelat la calea executarii prevazuta de legea contenciosului administrativ, solicitand aplicarea fata de inculpat a unei amenzi potrivit art. 24 alin. 1 si 2, insa au apelat la aceasta cale pentru neexecutarea unei alte sentinte, cu nr. 863/21.04.2009, prin care s-a dispus suspendarea executarii dispozitiilor nr. 6 si 7 din 29.01.2009 de eliberare din functie pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei cu nr. 3596/63/2009 a Tribunalului Dolj (in care s-a pronuntat ulterior sentinta nr. 795/04.05.2010, a carei neexecutare face obiectul prezentei judecati), cererea acestora fiind respinsa. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 729/23.03.2010, respingand recursul declarat de partile vatamate, a statuat ca dispozitiile art. 24 din legea contenciosului administrativ nu sunt aplicabile decat fondului cauzei, respectiv sentintei prin care se dispune reintegrarea in functie si plata salariilor restante, nu si sentintei prin care s-a dispus o masura provizorie, aceea a suspendarii executarii dispozitiilor nr. 6 si 7 din 29.01.2009 de eliberare din functie pana la reintegrare.

Fapta prevazuta de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004 nu a fost dezincriminata, asa cum s-a sustinut de catre inculpat, prin aparator, ea fiind prevazuta in noul cod penal la art. 287 alin. 1 lit. d si e, dar numai in varianta in care hotararea neexecutata se refera la reintegrarea in munca a unui salariat sau la plata salariilor restante, ori, in speta de fata, se pune problema neexecutarii unei astfel de sentinte.

Comparand dispozitiile legii contenciosului administrativ, in vigoare pana la data de 01.02.2014, cu dispozitiile noului cod penal, intrat in vigoare la data de 01.02.2014, se constata ca, desi sub aspectul limitelor de pedeapsa legea noua pare mai favorabila, in cazul concret legea veche este mai favorabila pentru considerentele ce se vor arata mai jos:

Pentru punerea in miscare a actiunii penale impotriva unei persoane pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004, trebuia indeplinita o conditie prealabila, respectiv aceea de a se solicita si de a se obtine, potrivit art. 24 alin. 2, aplicarea fata de acea persoana a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, textul art. 24 alin. 3 prevazand expres: constituie infractiune neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la data aplicarii amenzii prevazute la alin. (2).

In speta de fata, partile vatamate nu au formulat o astfel de actiune de amendare a inculpatului si nu au obtinut o hotarare in acest sens.

Este adevarat ca prin cererea depusa la dosar la data de 26.06.2015, partile vatamate au invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004 cu privire la sintagma „in termen de 30 de zile de la data aplicarii amenzii prevazute la alin. (2)”, solicitand sesizarea CCR cu exceptia invocata sau primirea exceptiei si pronuntarea asupra acesteia de catre instanta in situatia in care se considera ca CCR nu poate fi sesizata pe considerentul ca textul de lege invocat nu mai este in vigoare, insa Curtea, conform celor mentionate in practicaua prezentei decizii, a constatat inadmisibila cererea privind pronuntarea instantei asupra exceptiei de neconstitutionalitate avand in vedere ca numai CCR are o astfel de competenta chiar daca norma a carei neconstitutionalitate se invoca nu mai este in vigoare (decizia CCR nr. 766 din 2011). De asemenea, a constatat ca nu poate fi primita nici cererea privind sesizarea CCR cu exceptia respectiva intrucat chiar daca CCR ar admite exceptia invocata si ar constata ca normele criticate sunt neconstitutionalele, aceasta constatare nu ar avea relevanta in cauza in raport de principiul aplicarii legii penale mai favorabile.

Asa fiind, Curtea, in baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, a admis apelul inculpatului, a desfiintat in totalitatea sentinta atacata si rejudecand:

In baza art. 386 Cod procedura penala, a schimbat incadrarile juridice ale faptelor din infractiunile prev. de art. 261 si art. 262 din Legea 53/2003 (Codul Muncii) in 2 infractiuni (avand in vedere ca sunt 2 parti vatamate) prev. de art. 24 alin.3 din Legea 554/2004 (Legea contenciosului administrativ).

In baza art. 396 alin.6 Cod procedura penala rap. la art.16 alin.1 lit. e Cod procedura penala, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, nu este indeplinita o conditie necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, a dispus incetarea procesului penal cu privire la inculpat pentru savarsirea celor 2 infractiuni prev. de art.24 alin.3 din Legea 554/2004.

(Decizia penala nr. 1073/15.07.2015 - Sectia penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Badulescu Stefana)