Nerespectarea Hotararilor Judecatoresti | Consultanță Juridică Online 24/7
avocat bucuresti online
Luarea de mita
5 noiembrie 2012
Nerespectarea hotararilor judecatoresti 1
Prescriptia executarii pedepsei
5 noiembrie 2012

Nerespectarea hotararilor judecatoresti

consultanta juridica avocat

consultanta juridica avocat

Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti - update

Potrivit art.287 Cod Penal, nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:

  1. a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
  2. b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;
  3. c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;
  4. d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
  5. e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
  6. f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;
  7. g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea,
  8. h) nerespectarea unei măsuri de protecție dispuse în executarea unui ordin european de protecție,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În cazul faptelor prevăzute în lit. d)–g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În cazul faptei prevăzute la lit. h), împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Obiect

  • Obiect juridic special: relațiile sociale privitoare la înfăptuirea actului de justiție prin asigurarea respectării hotărârilor judecătoreşti;
  • Obiectul material: nu are.

Subiectul

  • Subiectul activ: orice persoană, organul de executare, pesoanele care au obligația de a sprijini organul de executare, angajator,  angajatul Casei Publice de Pensii sau administratorul fondului privat de pensii, persoana căreia îi este opozabilă hotărârea judecătorească în baza căreia o altă persoană deține şi foloseşte un imobil;
  • Participația penală este posibilă sub toate formele;
  • Subiectul pasiv: persoana al cărei drept se valorifică prin executarea hotărârii judecătorești şi persoana față de care se opune rezistență.

Latura obiectivă

  • Elementul material constă în nerespectarea unei hotărâri judecătorești şi se realizează în următoarele modalități alternative:
  • Împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistență față de organul de executare;
  • Refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;
  • Refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligație conform legii;
  • Neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea in muncă a unui salariat;
  • Neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
  • Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;
  • Împedicarea unei persoane de a folosi în tot sau în parte, un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea;
  • Dacă împotrivirea la executare are loc prin amenințare, lovire sau alte violențe, vătămae corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte  sau omor, comise împotriva organului de executare, atunci infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti va fi reținută în concurs cu cea de ultraj;
  • Urmarea imediată: starea de pericol pentru înfăptuirea justiției;
  • Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

  • Intenție directă sau indirectă

Tentativa

  • Actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
  • Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte.

Consumarea şi epuizarea

  • Fapta se consumă în momentul realizării elementului material;
  • Poate îmbrăca forma continuă, caz în care se epuizează în momentul încetării activității infracționale;
  • Poate avea formă continuată, epuizându-se în momentul efectuării ultimului act de executare.

Pedeapsa

  • Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Elemente de procedură

  • Acțiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu.

 

Nerespectarea hotararilor judecatoresti

Nerespectarea hotararilor judecatoresti

1. Conţinutul legal

Potrivit art. 271 C. pen., infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti constă în împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin ameninţare sau acte de violenţă faţă de organul de executare [alin. (1)], în împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti [alin. (2)], sau în nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c) şi d) (interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie; interzicerea de a se afla în anumite localităţi).

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic specific al acestei infracţiuni este, ca şi în cazul celorlalte infracţiuni care fac parte din acest capitol, complex.

Pe de o parte, el apare ca fiind format din acele relaţii sociale privitoare la înfăp­tuirea justiţiei cărora li se aduce atingere prin nerespectarea autorităţii hotărârilor defini­tive ale instanţelor de judecată.

Pe de altă parte, apare ca fiind format din acele relaţii sociale privind respectarea drepturilor persoanelor, care se realizează prin intermediul hotărârilor date de instan­ţele de judecată.

Nu în ultimul rând, obiectul juridic specific al acestei infracţiuni este format şi din acele relaţii referitoare la prestigiul funcţiei pe care o deţine o persoană însărcinată cu punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă, precum şi din relaţiile privitoare la libertatea şi integritatea fizică a acestor persoane (în subsidiar).

b) Obiectul material poate exista în cazul acestei infracţiuni numai în cazul în care se aduce o vătămare a integrităţii fizice a unei persoane, corpul persoanei constituind astfel obiectul material.

B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ. Infracţiunea de nerespectare a hotărâ­rilor judecătoreşti poate fi săvârşită, de regulă, de orice persoană. Nu interesează dacă făptuitorul a fost sau nu parte în procesul în care s-a pronunţat respectiva hotă­râre, care trebuie să fie pusă în executare.

În cazul prevăzut de art. 271 alin. (4) C. pen., autor nu poate fi decât acea per­soană împotriva căreia s-a dispus măsura de siguranţă respectivă [art. 112 lit. c) şi d) C. pen.].

În ceea ce priveşte participaţia penală, ea este posibilă sub toate formele (coau­torat, instigare, complicitate), mai puţin în cazul prevăzut de art. 271 alin. (4) C. pen., unde coautoratul nu este posibil, deoarece obligaţia de a respecta hotărârea prin care s-a luat măsura de siguranţă are caracter personal.

b) Subiectul pasiv. În principal, subiect pasiv al acestei infracţiuni este statul. În subsidiar, el este reprezentat de persoana al cărui drept se valorifică prin executarea hotărârii judecătoreşti, precum şi de persoana asupra căreia se exercită violenţa sau ameninţarea.

3. Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material. Pentru existenţa infracţiunii, în cazul modalităţii normative prevăzute în art. 271 alin. (1), se cere, sub aspectul elementului material, o acţiune care constă în împotrivirea la executarea unei hotărâri judecă­toreşti. Această acţiune de împotrivire trebuie să se refere la executarea unei hotărâri judecătoreşti, de aici rezultând faptul că nu interesează dacă opunerea are loc chiar la început sau mai târziu, în cursul executării hotărârii.

Această acţiune de împotrivire se poate realiza, aşa cum prevede legea penală, prin ameninţare faţă de organul de executare sau acte de violenţă faţă de acelaşi organ.

Doctrina penală reţine, în mod just, că această infracţiune poate fi săvârşită şi în cazul când nu se respectă o hotărâre judecătorească provizorie (o încheiere) pentru că de respectarea acestora depinde buna desfăşurare a procesului penal.

De asemenea, fapta constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecă­toreşti şi în cazul când acţiunea de împotrivire priveşte executarea unei ordonanţe preşedinţiale, care intervine datorită faptului că unele cauze trebuie rezolvate cu cele­ritate (instanţa dispune prin ordonanţă preşedinţială acordarea locuinţei mamei care are în îngrijire copii minori, înainte de terminarea procesului de divorţ).

În cazul în care acţiunea de împotrivire se manifestă sub formă de violenţe sau ameninţări îndreptate împotriva unor persoane învestite cu autoritatea de a pune în executare hotărârile judecătoreşti, nu vom putea fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni (nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi ultraj), deoarece aceste acte se săvârşesc cu ocazia executării unei hotărârii şi, astfel, fapta se încadrează numai în dispoziţiile art.271 C. pen. Acest punct de vedere este împărtăşit şi în practica judi­ciară. Va exista infracţiunea de ultraj dacă, ulterior executării hotărârii judecătoreşti, dar în legătură cu această executare, făptuitorul săvârşeşte acte de violenţă sau ameninţare faţă de organul de executare.

Nerespectarea hotararilor judecatoresti

Elementul material al acestei infracţiuni constă [art. 271 alin. (2)] şi în împiedica­rea unei persoane de a folosi o locuinţă sau o parte dintr-o locuinţă ori imobil (a folosi o locuinţă, parte dintr-o locuinţă sau imobil înseamnă a le avea în posesie). Această împiedicare se poate realiza atât printr-o acţiune (de exemplu, făptuitorul foloseşte un obstacol astfel încât persoana în favoarea căreia s-a dat hotărârea judecătorească să nu aibă acces în locuinţă), cât şi prin inacţiune (de exemplu, făptuitorul nu evacuează locuinţa respectivă).

În varianta normativă a infracţiunii prevăzută la art. 271 alin. (4), elementul ma­terial al laturii obiective constă în nerespectarea hotărârii judecătoreşti prin sustra­ge­rea de la executarea acelor hotărâri prin care s-au aplicat măsuri de siguranţă, cons­tând în interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie [art. 112 lit. c) C. pen.] sau prin care se interzice unei persoane de a se afla pe raza anumitor localităţi [art. 112 lit. d) C. pen.].

Sustragerea de la executarea măsurii de siguranţă, prevăzute în art. 112 lit. c), poate fi săvârşită numai prin acţiune, în timp ce în cazul măsurii prevăzute în art. 112 lit. d) sustragerea poate avea loc atât prin acţiune cât şi prin inacţiune.

Sustragerea de la executarea celorlalte măsuri de siguranţă care pot fi aplicate prin hotărâri judecătoreşti [art. 112 lit. a), b), e) şi f) C. pen.] nu va realiza conţinutul infracţiunii decât în ipoteza în care s-ar realiza prin violenţă sau ameninţare faţă de organul de executare, caz în care faptele vor fi încadrate la art. 271 alin. (1) C. pen.

În literatura de specialitate s-a pus problema dacă hotărârea judecătorească care trebuie pusă în executare, trebuie să fie însoţită (aşa cum se foloseşte în practică) de formula „executorie”, „executorie şi fără somaţie”. Din analiza acestor trei formulări reiese faptul că cea corectă este ultima formulare „executorie, şi fără somaţie”, deoa­rece o atare formulare atrage atenţia că, de regulă, executarea se face cu somaţie, însă ea se poate face şi fără somaţie („şi” având funcţia de conjuncţie copulativă, de legătură pură şi simplă).

b) Urmarea imediată. În toate modalităţile normative, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti are ca urmare imediată, în principal, o stare de pericol pentru desfă­şurarea normală a justiţiei, iar uneori împiedicarea efectivă a unui act de justiţie.

Urmarea imediată poate consta, însă, în secundar, şi într-o vătămare a libertăţii psihice şi a integrităţii fizice a persoanei sau a altor drepturi ale acesteia recunoscute printr-o hotărâre judecătorească.

c) Legătura de cauzalitate. Datorită faptului că acest raport de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei incriminate de art.271 C. pen., el nu face obiectul unor cercetări distincte.

B. Latura subiectivă. Această infracţiune, indiferent de forma în care se reali­zează, presupune vinovăţia făptuitorului în forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă. Infracţiunea nu poate fi comisă din culpă, chiar dacă în anumite cazuri, din punct de vedere faptic, ea poate îmbrăca forma inacţiunii.

Mobilul sau scopul nu prezintă nici un fel de importanţă pentru existenţa infracţiunii, dar pentru o mai bună individualizare a pedepsei, ele vor putea fi stabilite de instanţă.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Deşi posibile la această infracţiune, actele de pregătire şi tentativa nu sunt nici incriminate, nici pedepsite. Consumarea infracţiunii are loc atunci când acţiunile sau inacţiunile incriminate au fost efectiv realizate. Această infracţiune se poate înfăţişa fie sub forma unei infracţiuni simple de consumare imediată, fie sub forma infracţiunii continuate (de exemplu, în executarea aceleiaşi rezoluţii, făptuitorul împiedică, în mod repetat, folosirea locuinţei deţinute de o persoană în baza unei hotărâri judecătoreşti).

B. Modalităţi. Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti este prevă­zută într-o modalitate normativă tipică [art. 271 alin. (1)] şi două modalităţi normative de specie [art. 271 alin. (2) şi (4)]. În ceea ce priveşte prima modalitate normativă de specie, aceasta prezintă şi o formă agravată prevăzută în art. 271 alin. (3).

C. Sancţiuni. Pentru modalitatea prevăzută la art. 271 alin. (1) C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, când fapta se realizează prin ameninţare, şi de la 1 la 7 ani, când fapta se realizează prin acte de violenţă.

În cea de a doua formă, prevăzută în art. 271 alin. (2) C. pen., infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, iar pentru forma agravată la această modalitate, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, când fapta se săvârşeşte prin ameninţare, şi cu închisoarea de la 1 la 5 ani, când se săvârşeşte prin acte de violenţă [art. 271 alin. (3)].

În cazul ultimei modalităţi normative, prevăzută în art. 271 alin. (4), pedeapsa este închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amenda.

Descopera mai multe informatii accesand pagina Avocat drept penal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.