Incetarea contractului individual de munca pentru motive de inaptitudine fizica a salariatului.

Art. 61 alin.1 lit. c Codul muncii

Art. 64 alin.2 Codul muncii

 

Angajatorul poate dispune concedierea salariatului in baza art.61 alin.1 lit. c Codul muncii, daca pe baza expertizei medicale a organelor competente se constata inaptitudinea acestuia de pe urma de a indeplini atributiile corespunzatoare locului de munca.

Incetarea contractului de munca se dispune numai dupa propunerea angajatorului ca salariatul sa ocupe un alt loc vacant din unitate, compatibil cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii.

Potrivit art.64 alin.2 Codul muncii, in situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante este obligat sa solicite sprijinul agentiei teritoriale de ocuparea fortei de munca, in vederea redistribuirii salariatului tinand cont de capacitatea sa de munca.

Prin instituirea acestor obligatii in sarcina angajatorului s-a urmarit o protectie speciala salariatului a carui capacitate de munca este afectata, astfel ca, valabilitatea deciziei de concediere este conditionata si de dovada indeplinirii lor.

 

(Decizia civila nr. 3863/15.12.2017)

 

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Valcea la data de 20.042016, A.I. a solicitat in contradictoriu cu S.C. C.S. Romania S.A. pronuntarea unei hotarari prin care sa fie anulaa deciia de concedeire nr. 28/08.03.2016 si partile sa fie repuse insituatia anterioara, in sensul reintegrarii contestatorului pe postul detinut anterior si a obligarii intimateila plata unor deespagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate, precum li la plata daunelor morale in suma de 100.000 lei.

S-a solicitat in subsidiar obligarea paratei la plata sumei de 3.600 euro, cu titlu de pretentii.

In motivarea cererii s-a aratat ca pana la data de 08.03.2016, contestatorul a fost salariatul intimatei pe postul de masinist ambalator.

In baza art. 61 alin. 1 lit. c) din Codul muncii s-a dispus incetarea contractului individual de munca pentru inaptitudine fizica, constatata prin acte medicale.

Decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, fiind in contradictie cu decizia civila nr. 71/19.01.2016, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului pe acelasi loc de munca.

De asemenea, decizia de concediere nu a fost emisa in baza unei expertize medicale, ci in baza fisei medicale prin care s-a constatat inaptitudinea fizica, incompatibila cu atributiile de serviciu.

Prin emiterea deciziei de concediere contestatorul a fost discriminat fata de alti salariati, contrar dispozitiilor art. 5 din Codul muncii, efectele actului unilateral al angajatorului manifestandu-se si cu privire la persoana acestuia, in sensul producerii unui prejudiciu moral.

S-a mai aratat ca in cazul concedierii a fost prevazut in favoarea salariatului dreptul la o despagubire in cuantum de 3.600 euro.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, pentru argumentele aratate pe larg in continutul actului procedural.

Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr. 53/18.01.2017, a respins contestatia ca nefondata.

Instanta de fond a retinut, in esenta, ca s-a dispus concedierea contestatorului in baza art. 61 alin. 1 lit. c) din Codul muncii pentru inaptitudinea fizica a acestuia, care nu ii permite indeplinirea atributiilor corespunzatoare locului de munca, stare constatata de medicul de medicina muncii prin fisa de aptitudini nr. 8021/29.01.2016.

Pentru masura concedierii, contestatorul nu poate beneficia nici de despagubirea de 3.600 euro, intrucat acordul social invocat in sustinerea acestei pretentii nu ii este opozabil intimatei.

Impotriva sentintei a formulat apel contestatorul pentru motive de nelegalitate, in dezvoltarea carora s-a aratat in esenta ca instanta de fond a facut o apreciere gresita asupra conditiilor concedierii, pentru motive de inaptitudine fizica, luand in considerare numai fisa medicala si nu un raport de expertiza medicala, pe care tribunalul trebuia sa-l administreze ca proba in cauza.

De asemenea, nu s-a observat ca decizia de concediere trebuia sa contina o lista cu locurile de munca disponibile pentru care salariatul trebuia sa opteze si nici nu a analizat neindeplinirea obligatiei intimatei de a se consulta cu sindicatul in privinta deciziilor pe care urma sa le ia in legatura cu locul de munca al contestatorului, lipsa unor astfel de consultari creand o stare de discriminare.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat si pastrarea solutiei primei instante, pentru argumentele aratate pe larg in continutul actului procedural.

Prin decizia civila nr. 3863, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul formulat de contestator impotriva sentintei civile nr.53 din 18 ianuarie 2017, pronuntata de Tribunalul Valcea – Sectia Civila, in dosarul nr.1276/90/2016, a schimbat sentinta in sensul ca anuleaza decizia nr.28/08.03.2016 in sensul ca obliga intimata sa-l reincadreze pe contestator intr-un loc de munca protejat, potrivit capacitatii sale de munca si sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate, de la data incetarii contractului individual de munca si pana la data reincadrarii efective; a respins cererea privind daunele materiale si morale.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

In baza fisei de aptitudini nr. 8021/29.01.2016 privitoare la capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii, intimata a incetat contractul individual de munca al contestatorului in baza art. 61 lit. c) din Codul muncii, acesta ocupand postul de masinist ambalator.

Potrivit fisei de aptitudini nr. 967/03.04.2003, in raport de diagnosticul contestatroului de amputatie traumatica 1/3 brat stang, s-a constatat ca este apt conditionat sa fie incadrat in munca, cu recomandarea ca locul de munca sa nu presupuna activitati la inaltime sau conditii periculoase.

Contestatorul a fost salariatul intimatei, potrivit contractului individual de munca inregistrat sub nr. 8021/03.04.2002, pana la data de 16.12.2013, cand s-a dispus concedierea acestuia prin decizia nr. 420, in baza dispozitiilor art. 65 alin.2 din Codul muncii.

Dispozitia nr. 420/16.12.2013 emisa de catre intimata, de incetare a contractului individual de munca al contestatorului, a fost anulata prin decizia nr. 71/19.01.2016, pronuntata de aceasta Curte in apel.

Urmare a anularii dispozitiei de concediere, s-a dispus reintegrarea reclamantului in munca, astfel ca la data de 27.01.2016, potrivit deciziei nr. 13, acesta a fost reintegrat in functia de masinist ambalator-sectia instalatii ambalare, post pe care l-a ocupat anterior concedierii, asa cum rezulta din continutul deciziei.

Dupa reintegrarea contestatorului pe postul anterior, medicul de medicina muncii a apreciat ca in raport de incapacitatea fizica este inapt pentru postul de masinist ambalator, insa apt pentru un alt loc de munca, protejat.

In baza recomandarii medicului de medicina muncii, intimata a emis decizia nr. 28/08.03.2016, prin care a dispus din nou incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 15.03.2016.

Potrivit art. 61 lit. c) din Codul muncii, angajatorul poate sa concedieze salariatul daca prin decizie a organelor competente de expertiza medicala se constata inaptitudinea fizica, fapt care nu mai permite acestuia sa-si indeplineasca corespunzator atributiile la locul de munca ocupat.

In cazul concedierii pentru motive de inaptitudine fizica in sensul art. 61 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligatia sa-i propuna salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii, salariatul avand de asemenea obligatia ca in termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului sa-si manifeste in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca, potrivit art. 64 alin. 2 si 3 din Codul muncii.

In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante, solicita sprijinul agentiei de munca teritoriale de ocupare a fortei de munca pentru redistribuirea salariatului.

Din textele de lege enuntate rezulta ca salariatului care prezinta o inaptitudine fizica constatata prin decizia organelor competente de expertiza medicala i se ofera o protectie speciala, in sensul ca angajatorul nu dispune de indata incetarea contractului individual de munca, ci legiuitorul a stabilit in sarcina acestuia obligatia sa-i ofere un loc de munca vacant, potrivit cu capacitatea de munca a celui in cauza.

Angajatorul a avut sarcina sa dovedeasca indeplinirea obligatiei prevazuta de art. 64 alin. 2 din Codul muncii, aceea de a oferi salariatului un loc de munca vacant, potrivit capacitatii de munca, dovada pe care nu a facut-o in cauza.

Simpla mentiune in continutul deciziei a imposibilitatii oferirii unui loc de munca sau a mentiunii adresei prin care s-a solicitat agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca sprijinul, in vederea redistribuirii salariatului, nu este suficienta pentru dovada executarii obligatiei la care se refera textul evocat.

Neexecutarea obligatiei impusa angajatorului printr-o norma imperativa atrage dupa sine sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de concediere, motiv pentru care se impune desfiintarea acesteia si reintegrarea contestatorului intr-un loc de munca corespunzator capacitatii sale de munca si potrivit avizului medicului de medicina muncii.

Contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata daunelor morale, urmare a prejudiciului adus persoanei acestuia prin masura concedierii.

Pentru plata prejudiciului nepatrimonial, contestatorul trebuia sa faca dovada existentei acestuia, a faptei intimatei si a legaturii de cauzalitate.

Masura unilaterala de concediere a fost dispusa de catre intimata in considerarea inaptitudinii fizice a contestatorului pentru locul de munca ocupat, stare pe care a confirmat-o medicul de medicina legala.

Prin adoptarea deciziei de concediere, intimata nu a urmarit sa cauzeze un prejudiciu nepatrimonial contestatorului, ci a considerat ca decizia se impune, intrucat inaptitudinea fizica este incompatibila cu atributiile rezultand din fisa postului salariatului.

Pentru lipsa elementului subiectiv, nu se poate angaja o raspundere civila de reparare a prejudiciului moral invocat de catre contestator.

Pentru toate aceste argumente, in baza art. 480 Cod procedura civila, se va admite apelul.