Inceputul Si Continutul Capacitatii De Folosinta - C Civ 1864 | Avocat Online
avocati bucuresti
Imbogatirea fara justa cauza
12 noiembrie 2012
avocati
Cauzele supuse medierii - Mediator
30 ianuarie 2013

Inceputul si continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice

avocat bucuresti online

avocat bucuresti online

Inceputul si continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice

1. Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei fizice - Codul Civil din 1864

a) Regula dobândirii de la data naşterii

Începutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice – ca regulă – asa cum era stabilit de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 (abrogat): Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei (…)” (s.n.). Prin urmare, ca regulă, data naşterii este data începutului capacităţii de folosinţă a persoanei fizice. Această dată se dovedeşte, în cele mai multe cazuri, cu actul de stare civilă, care este „certificatul de naştere”, care are o rubrică specială consacrată acestui aspect: data naşterii (an, lună, zi), indiferent că înregistrarea naşterii este „în termen” ori „tardivă”. Naşterea copilului trebuie declarată în 15 zile, de către cei obligaţi de lege la aceasta. Peste acest termen, dar până la un an de la naştere, înregistrarea naşterii se aprobă de primar. Peste un an de la naştere, înregistrarea naşterii se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă.

b) Excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la data concepţiunii

Potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu” (s.n.).

Cu privire la capacitatea succesoralăa persoanei fizice, art. 654 C. civ. prevedea: „Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe la momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput se consideră că există. Copilul născut mort este considerat că nu există”. Dispoziţiile de mai sus, privind recunoaşterea capacităţii de folosinţă în favoarea copilului conceput, trebuie coroborate cu prevederile art. 61 C. fam., care reglementează „timpul legal al concepţiunii” astfel: „Timpul cuprins între a trei suta şi a o sută opt zecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii” (s.n.).

După cum rezultă din cele de mai sus, excepţia dobândirii cu anticipaţie a capacităţii de folosinţă indică drept dată a acestei dobândiri data concepţiunii. Cum această dată nu poate fi stabilită post factum cu exactitate, legiuitorul a instituit prezumţia timpului legal al concepţiunii. Potrivit acestuia, ca dată a concepţiunii poate fi considerată oricare zi din intervalul, de 121 de zile, cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului.

c) Condiţiile aplicării excepţiei

Excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la concepţiune era cunoscută şi în dreptul roman, fiind exprimată în adagiul infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur (copilul conceput se socoteşte născut atunci când este vorba de drepturile sale).

Pentru ca excepţia să-şi găsească aplicare, este nevoie să fie  întrunite, cumulativ, două condiţii, şi anume: să fie vorba de drepturile copilului (iar nu de obligaţii pentru acesta); copilul să se nască viu; legea noastră nu pretinde ca respectivul copil să fie şi viabil.

Din prima condiţie a aplicării excepţiei rezultă că, dacă regula priveşte aptitudinea de a avea atât drepturi, cât şi obligaţii civile, capacitatea de folosinţă anticipată are un conţinut mai restrâns, el referindu-se doar la drepturi civile. În legătură cu a doua condiţie – copilul să se nască viu – este de reţinut că legea română nu cere, ca alte legislaţii, şi condiţiile viabilităţii. Pentru a fi considerat născut viu este necesar şi suficient ca acel copil să fi respirat măcar o dată. Chiar atunci când a murit imediat după naştere, copilului i se întocmesc două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de deces.

2. Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

a) Noţiunea de conţinut al capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice constă tocmai în aptitudinea omului de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile. După cum se poate observa, acest conţinut se obţine din reunirea a două laturi: latura activă – aptitudinea omului de a avea drepturi subiective civile – şi latura pasivă aptitudinea persoanei fizice de a avea obligaţii civile. Acest conţinut al capacităţii de folosinţă a persoanei fizice îl întâlnim în toate cazurile, cu excepţia capacităţii de folosinţă anticipată, caz în care este cuprinsă doar aptitudinea de a dobândi drepturi subiective civile, iar nu şi obligaţii.

b) Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

Din caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă rezultă consecinţa juridică următoare: nu pot exista îngrădiri ale acestei capacităţi decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege. Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice pot fi calificate ca incapacităţi de drept civil. Aceste îngrădiri se pot încadra în două categorii: îngrădiri cu caracter de sancţiune; îngrădiri prevăzute de lege în scopul ocrotirii unor interese, fie ale însăşi persoanei a cărei capacitate de folosinţă este îngrădită, fie ale unei alte persoane.

Inceputul si continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice

Îngrădiri – sancţiune

Această primă categorie de incapacităţi civile este formată din două subdiviziuni:

1) îngrădiri cu caracter de pedeapsă penală

2) îngrădiri cu caracter de pedeapsă civilă.

Ca note caracteristice generale ale îngrădirilor cu caracter de sancţiune, reţinem faptul că instituirea lor se face, în principiu, pe timp mărginit, şi se pronunţă numai prin hotărâre judecătorească.

1. Îngrădiri cu caracter de pedeapsă penală

Din această subcategorie fac parte: pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

Potrivit art. 64 C. pen., „Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau a unora din următoarele drepturi:

– dreptul de a alege şi de a fi ales în organele puterii de stat şi în funcţii elective de stat sau obşteşti;

– dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;

drepturile părinteşti;

dreptul de a fi tutore sau curator” (s.n.).

Dintre pedepsele prevăzute de art. 64, pentru dreptul civil prezintă relevanţă doar ultimele două îngrădiri.

Potrivit art. 71 C. pen., „Pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64. Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage, de drept, interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori, până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei”.

2. Îngrădiri cu caracter de pedeapsă civilă

În această subcategorie intră: decăderea din drepturile părinteşti, în condiţiile art. 109 din Codul familiei (in prezent abrogat); pedepsele civile stabilite în materie succesorală de Codul civil.

Potrivit art. 109 C. fam., „Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţarea sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România, instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti”.

Potrivit art. 655 C. civ., „Sunt nedemni de a succede şi prin urmare excluşi de la succesiune:

– condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct;

– acela care a făcut contra defunctului o acuzaţie capitală declarată de judecată calomnioasă;

– moştenitorul major care, având cunoştinţă de omorul defunctului, nu a denunţat aceasta justiţiei”.

Art. 703 C. civ. dispune: „Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepăda de dânsa; cu toată renunţarea lor, ei rămân erezi şi nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse”.

Îngrădiri cu caracter de protecţie

În această a doua categorie de îngrădiri ale capacităţii de folosinţă a persoanei fizice intră acele incapacităţi pe care legiuitorul le-a instituit, din considerente de ocrotire sau de protecţie a intereselor anumitor categorii de persoane, dată fiind situaţia lor specială în care se află. Aceste îngrădiri se înfăţişează sub forma unor incapacităţi speciale de a încheia anumite acte juridice sau de a dobândi anumite drepturi.

1. Incapacităţi prevăzute în Codul civil din 1864.  Acestea sunt următoarele:

- cea prevăzută de art. 806: „Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel (…) prin donaţie sau testament, de bunurile sale”;

-cea prevăzută de art. 807: „Minorul de 16 ani poate dispune prin testament şi numai pentru jumătate din bunurile de care, după lege, poate dispune majorele”;

- cea prevăzută de art. 809: „Minorul de şaisprezece ani nu poate, prin testament, dispune în favoarea tutorelui său.

Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donaţiune între vii, nici prin testament, în favoarea fostului său tutore, dacă socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date şi primite”;

-cea din art. 810: „Doctorii în medicină sau în chirurgie, ofiţeri de sănătate şi spiţerii (adică medicii şi farmaciştii – n.n.) care au tratat pe o persoană în boala din care moare, nu pot profita de dispoziţiile între vii sau testamentare, ce dânsa au făcut-o în favoare-le în cursul acestei boli (…). Aceleaşi reguli sunt aplicabile în privinţa preoţilor”.

2. Incapacităţi prevăzute de Codul familiei (abrogat)

Acestea sunt următoarele:

- Potrivit art. 128 C. fam., „Este oprit să se încheie acte juridice între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, de o parte, şi minor, de alta”.

-Iar potrivit art. 133 alin. (3) C. fam., „Minorul nu poate să facă, nici chiar cu încuviinţare, donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia”. E vorba de minorul care a împlinit 14 ani.

Stricta determinare prin lege a cazurilor de îngrădire şi a condiţiilor în care poate fi îngrădită capacitatea de folosinţă a persoanei demonstrează, în ultimă analiză, existenţa principiului intangibilităţii capacităţii de folosinţă şi caracterul cu totul excepţional al îngrădirii acestei capacităţi.

Mai multe informatii despre serviciile noastre gasesti pe pagina Cabinet Avocat Iasi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.