Incasarea unor sume necuvenite cu titlu de ajutor la incetarea raportului de serviciu

Potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedura civila, sentinta apelata poate fi anulata pe motiv de necompetenta materiala doar daca aceasta a fost invocata pana la primul termen de judecata in fata instantei care a pronuntat acea sentinta.

Izvoarele obligatiilor sunt enumerate la art. 1165 Cod civil, care prevede ca acestea „izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii ”.

Se constata din aceasta enumerare ca imbogatirea fara justa cauza constituie un izvor de drept distinct in raport cu plata nedatorata, fapt care rezulta si din reglementarea in sectiuni diferite (sectiunile 2 si 3 din capitolul III al cartii a V-a a Codului civil) a celor doua fapte juridice licite aflate in discutie. In aceste conditii, actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza nu poate fi admisa daca reclamantul are dreptul la o actiune intemeiata pe plata nedatorata.

Instanta nu poate schimba temeiul juridic al pretentiei deduse judecatii, atat pentru ca trebuie sa respecte limitele investirii, cat si pentru ca, in caz contrar, ar lipsi de orice efecte art. 1348 C. civ. privind caracterul subsidiar al actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza.

Art. 130 alin. 2 Cod procedura civila Art. 1341 alin. 1, art. 1345 si art. 1348 Cod civil

1. Sentinta apelata:

Prin sentinta civila nr. 3241/10.12.2015, Tribunalul Constanta, sectia I civila, a respins ca nefondate exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, precum si cererea formulata la 25.02.2015 de reclamantul Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta in contradictoriu cu paratul [...], prin care aceasta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 17.659 lei, reprezentand suma incasata necuvenit cu titlu de ajutor la incetarea raportului
de serviciu. Totodata, tribunalul a obligat reclamantul la plata catre parat a sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.

In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. [...]/26.07.2012 emisa de Casa de Pensii Sectoriala din cadrul M.A.I., paratul [...] a fost inscris la pensie incepand cu data de 24.10.2011.

S-a retinut ca paratul a incetat raporturile de serviciu la data de 12.10.2011, fiind beneficiar al unei decizii medicale emise in data de 16.09.2011.

In baza art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, politistii aveau dreptul la acordarea ajutoarelor prevazute la art. 20 din Legea nr. 284/2010, daca nu pot fi mentinuti in activitate, sunt clasati inapt pentru serviciul militar ori sunt incadrati in grad de invaliditate sau decedati.

In urma unui control realizat cu privire la modul de acordare si de plata a ajutoarelor cuvenite politistilor la incetarea raporturilor de serviciu, s-a constatat ca in mod eronat reclamantului i-au fost calculate si achitate ajutoarele prevazute la art. 20 alin. 2 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, in conditiile in care acestea trebuiau calculate conform alin. 1 al art. 20.

Prin Hotararea nr. .. ./17.07.2014 emisa de Comisia de Jurisdictie a Imputatiilor in dosarul nr. [...]/2014 s-a anulat decizia de imputare emisa impotriva paratului cu nr. [...]/03.03.2014 si s-a stabilit ca unitatea pagubita (I.PJ. Constanta) sa realizeze demersuri la instanta civila competenta potrivit dreptului comun, in temeiul art. 1345 Cod civil care reglementeaza imbogatirea fara justa cauza.

Art. 1348 Cod civil consacra caracterul subsidiar al unei asemenea actiuni, stabilind ca cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat.

Dupa cum rezulta din buletinul de calcul anexat la dosar, diferenta de recuperat a fost stabilita de I.P.J. Constanta ca diferenta intre cuantumul ajutorului platit efectiv reclamantului si cel cuvenit conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, Anexa VII.

Prin urmare, trebuie verificat cu prioritate in cuprinsul legii speciale daca legiuitorul a pus la dispozitia creditorului institutie publica un remediu procesual pentru restabilirea legalitatii, avand in vedere ca pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii (art. 3 lit. b).

Art. 38 din Legea nr. 284/2010 prevede ca incalcarea dispozitiilor legii privind stabilirea salariului de baza individual, dupa caz, a soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor la incadrarea, promovarea si avansarea personalului, a celorlalte drepturi, precum si acordarea de drepturi fara respectarea prevederilor acesteia atrag, dupa caz, raspunderea disciplinara, materiala sau penala a persoanelor vinovate, potrivit legii.

Or, textul de lege face referire la raspunderea persoanei vinovate, in vreme ce imbogatirea fara justa cauza, ca izvor distinct de obligatii consta intr-un fapt ilicit concretizat intr-o crestere patrimoniala inregistrata de o persoana pe seama alteia, fara ca aceasta sa fie juridic justificata, dand dreptul la recuperarea scaderii patrimoniale.

Actio de in rem verso
ofera o sansa juridica de recuperare a ceea ce s-a platit fara titlu, astfel incat existenta unui titlu implica folosirea mijloacelor juridice de recuperare care sunt specifice acelui titlu, cum ar fi cazul actiunilor ex lege.

In cauza nu se poate retine lipsa unui remediu procesual pentru restabilirea legalitatii, prin ortare la actul normativ aplicabil spetei deduse judecatii, motiv pentru care instanta a respins actiunea ca nefondata.

Cheltuielile de judecata reprezinta ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte partile in legatura cu activitatea lor procesuala. Avand in vedere ca una dintre parti se face vinovata de declansarea activitatii judiciare, partea care a pierdut procesul suporta atat cheltuielile facute de ea, cat si cheltuielile facute de partea care a castigat, sub conditia ca partea interesata sa faca dovada efectuarii unor cheltuieli cu acest titlu.

In cauza, paratul a facut dovada suportarii onorariului de avocat in cuantum de 800 lei, iar reclamantul a cazut in pretentii, motiv pentru care in temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila
instanta a obligat reclamantul la plata catre parat a sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.

2. Apelul:

1. impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta, solicitand anularea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Constanta.

In motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a aratat ca sentinta apelata a fost pronuntata de o instanta necompetenta material, invocand decizia civila nr. 1026/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si faptul ca in solutionarea unui conflict de competenta Curtea de Apel Constanta a constatat intr-o cauza identica competenta judecatoriei. De asemenea, apelantul a aratat ca sentii este netemeinica, eroarea de calcul pe care a facut-o apelantul constand in interpretarea gresita 20 alin. 1 si 2 din Legea nr. 284/2010, in conditiile in care intimatul este beneficiarul unei pensii de invaliditate.

Prin intampinare, intimatul-parat a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand ca tribunalul s-a declarat competent sa judece cauza, astfel ca in speta nu a existat un conflict de competenta. Decizia nr. 1026/2012 nu poate fi retinuta intrucat in acea cauza se punea problema antrenarii raspunderii civile delictuale, situatie care este diferita de cea a intimatului. Pe fond, acesta a aratat ca a intervenit prescriptia potrivit art. 24 alin. 2 din OG nr. 121/1998.

2. In cadrul judecatii in apel a fost atasat dosarul de fond si a fost depus la dosar un raport de expertiza contabila din dosarul nr. 233/842/2015 privind pe apelant si pe [...].

3. Analiza apelului:

1. In ceea ce priveste chestiunea competentei materiale, Curtea are in vedere ca art. 480 alin. 4 Cod proc. civ. permite anularea sentintei apelate pe motiv ca aceasta a fost pronuntata de o instanta necompetenta numai daca necompetenta a fost invocata in conditiile legii.

Aceasta prevedere legala face trimitere, in privinta competentei materiale, la art. 130 alin. 2 Cod proc. civ., potrivit caruia „necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante”.

Din coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca sentinta apelata poate fi anulata pe motiv de necompetenta materiala doar daca necompetenta a fost invocata pana la primul termen de judecata in fata instantei care a pronuntat acea sentinta.

Cum in speta nici instanta si nici partile nu au invocat necompetenta Tribunalului Constanta pana la primul termen de judecata in fata acestei instante, ea a devenit competenta, iar prevederile art. 480 alin. 4 Cod procedura civila privind anularea hotararii pentru motive de necompetenta nu sunt incidente in cauza.

2. Pe fondul cauzei, Curtea constata, in limitele investirii prin cererea de apel, ca prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica, pentru motivele care vor fi aratate in continuare si care inlocuiesc in parte considerentele acesteia.

Asa cum a observat si prima instanta, actiunea de fata este intemeiata pe art. 1345 Cod civil, deci pe imbogatirea fara justa cauza, instantele fiind tinute, potrivit principiului disponibilitatii prevazut de art. 22 alin. 6 Cod procedura civila, sa se pronunte in limitele investirii.

De asemenea, prima instanta a retinut corect ca art. 1348 Cod civil prevede caracterul sidiar al actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, respectiv ca „cererea de restituire nu poate fi admisa daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat”.

Caracterul subsidiar al actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza presupune ca aceasta nu poate fi admisa daca reclamantul are posibilitatea de a actiona in temeiul altui izvor de obligatii, adica atunci cand obligatia la a carei executare se tinde are un alt astfel de izvor.

Izvoarele obligatiilor sunt enumerate la art. 1165 Cod civil, care prevede ca acestea „izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii”.

Se constata din aceasta enumerare ca imbogatirea fara justa cauza constituie un izvor de drept distinct in raport cu plata nedatorata, fapt care rezulta si din reglementarea in sectiuni diferite (sectiunile 2 si 3 din capitolul III al cartii a V-a a Codului civil) a celor doua fapte juridice licite aflate in discutie. In aceste conditii, actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza nu poate fi admisa daca reclamantul are dreptul la o actiune intemeiata pe plata nedatorata.

Instanta nu poate schimba temeiul juridic al pretentiei deduse judecatii, atat pentru ca trebuie sa respecte limitele investirii, cat si pentru ca, in caz contrar, ar lipsi de orice efecte art. 1348 C. civ. privind caracterul subsidiar al actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza.

3. In speta, reclamantul arata ca a platit din eroare paratului ajutorul la incetarea raportului de serviciu prevazut de art. 20 alin. 2 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, rezultand cu evidenta ca se prevaleaza de o plata nedatorata.

Or, in privinta platii nedatorate, art. 1341 alin. 1 C. civ. prevede ca „cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire”. Exista prin urmare, in ipoteza unei plati nedatorate precum cea invocata in speta, o actiune intemeiata pe faptul juridic licit constand in plata nedatorata, caz in care art. 1348 C. civ. nu permite admiterea actiunii intemeiate pe faptul juridic licit constand in imbogatirea fara justa cauza prevazuta de art. 1345 C. civ.

Constatand, in limitele investirii prin cererea de apel, ca prima instanta a facut o corecta aplicare a legii, pronuntand o hotarare legala si temeinica, in sensul care a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge apelul formulat in cauza ca nefondat.

Decizia civila nr. 266/CM/25.05.2016 Judecator redactor Mihail Stanescu-Sas