Inadmisbilitatea contestatiei impotriva unei decizii pronuntata in materia achizitiilor publice

Instanta judecatoreasca poate sa analizeze in calea de atac a contestatiei in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 503 alin. 2 Noul Cod procedura civila numai deciziile pronuntate de catre instanta de recurs si nu decizii pronuntate in materia achizitiilor publice.

Prin decizia nr. 1 din data de 07 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 1992/54/2014
s-a respins plangerea formulata de petenta SC x SRL, impotriva deciziei nr. 2918/C5/3438 din 24 noiembrie 2014, pronuntata de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, in contradictoriu cu intimatele Comuna y si SC z SRL.

impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare S.C. x S.R.L..

In motivarea contestatiei, contestatoarea a sustinut, in esenta, ca decizia contestata include omisiuni, iar instanta nu a cercetat si nu s-a pronuntat asupra unui aspect deosebit de important invocat ca motiv de casare a deciziei CNSC.

In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 92 coroborat cu prevederile art. 458, art. 503 si art. 634 din noul Cod procedura civila.

Analizand cu prioritate exceptia exceptia inadmisibilitatii, invocata de intimata prin intampinare, in conformitate cu dispozitiile prevazute de art. 248 din Noul Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Impotriva deciziei nr. 1 din data de 07 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 1992/54/2014, decizie pronuntata de catre instanta de achizitii publice, a formulat prezenta contestatie in anulare contestatoarea S.C. x S.R.L., sustinand ca instanta nu a cercetat si nu s-a pronuntat pe motivele de casare indicate, precum si faptul ca aprecierea instantei conform careia nu exista dispozitie legala care sa impuna constituirea unei garantii este consecinta unei erori materiale.

Din perspectiva motivelor invocate in contestatia in anulare, aceasta se incadreaza in dispozitiile art. 503 alin. 2 pct. 2 si 3 din Noul Cod de procedura civila, niciun element din cerere nerelevand elemente care sa duca la incadrarea contestatiei si pe dispozitiile art. 503 alin. 1 Noul Cod procedura civila.

Potrivit art. 503 - „ Obiectul si motivele contestatiei in anulare.

1. Hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.
2. Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand:

1. hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acesteia;
2. dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen;
4. instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.

3. Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzator hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 503 Noul Cod procedura civila, obiectul contestatiei in anulare este reglementat diferit in functie de motivele pentru care se poate exercita aceasta cale extraordinara de atac.

Intrucat contestatia in anulare formulata se incadreaza in dispozitiile art. 503 alin. 2 pct. 2 si 3 din Noul Cod de procedura civila, pentru aplicarea acestor dispozitii trebuie stabilita natura juridica a plangerii formulata impotriva unei decizii pronuntata de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor.

Problema de drept care face obiectul analizei este aceea de a stabili care este natura juridica a acestei cai de atac. In concret, trebuie lamurit daca plangerea poate fi considerata un recurs, sau ramane o cale de atac distincta, avand o natura
sui generis.

Prevederile O.U.G. nr. 34/2006 instituie norme cu caracter special aplicabile in materia achizitiilor publice. Potrivit dispozitiilor art. 281 si 283 din O.U.G. 34/2006, partea nemultumita de decizia Consiliului poate formula plangere la curtea de apel in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii contractante. Plangerea este asimilata unei cai de atac si se solutioneaza in complet de 3 judecatori potrivit art. 283 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Plangerea promovata in temeiul O.U.G. nr. 34/2006 are caracterul unei cai de atac impotriva deciziei pronuntata de C.N.S.C., cale de atac specifica materiei achizitiilor publice.

Plangerea este o etapa judiciara, neavand un caracter distinct de cel declansat prin contestatie, decizia C.N.S.C. constituind numai actul supus controlului judiciar, in limitele pronuntarii acesteia. In aceasta situatie, plangerea poate fi utilizata de cei care au avut calitatea de parte la judecata in prima faza a procesului, indiferent de pozitia procesuala pe care a avut-o partea respectiva.

Dispozitiile art. 281 din O.U.G. nr. 34/2006 limiteaza cadrul procesual al plangerii la aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei C.N.S.C.

In lamurirea naturii juridice a plangerii, trebuie analizate asemanarile si deosebirile existente intre aceasta si calea de atac a recursului, reglementata de Codul de procedura civila.

La data de 15.02.2013 a intrat in vigoare noul Cod de procedura civila si, in pregatirea intrarii in vigoare a codului, O.U.G. nr. 34/2006 a fost modificata substantial prin O.U.G. nr. 77/2012, astfel ca analiza comparativa trebuie facuta tinand cont de dispozitiile din Codul de procedura civila si din O.U.G. nr. 34/2006.

Sub aspectul
asemanarilor,
O.U.G. nr. 34/2006 (art. 283 alin. 2), cat si Codul de procedura civila au prevazut ca plangerea, respectiv, recursul, se solutioneaza in complet format din 3 judecatori. Art. 283 alin. 3 teza intai din O.U.G. nr. 34/2006, in versiunea anterioara intrarii in vigoare a modificarilor aduse prin O.U.G. nr. 77/2012, prevedea ca „plangerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 304

¹

din Codul de procedura civila” (vechiul Cod de procedura civila). Potrivit art. 304

¹

din vechiul Cod de procedura civila, „recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”. Acest din urma text legal nu a mai fost preluat de legiuitor in noul Cod de procedura civila.

Sub aspectul
deosebirilor
existente intre plangere si recurs, trebuie precizate urmatoarele:

Plangerea este formulata impotriva unei decizii a C.N.S.C., in termen de 10 zile de la comunicare. Plangerea va contine toate elementele prevazute in cazul contestatiei de art. 270 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 si se depune/se transmite de catre parte direct Curtii de Apel competente sa o solutioneze. Plangerea vizeaza atat motive de nelegalitate, cat si motive de netemeinicie.

In conditiile art. 483 si urm. din Noul Cod de procedura civila, recursul este formulat impotriva unei sentinte pronuntata de instanta de fond. Recursul se depune/transmite instantei a carei hotarare se ataca, termenul de recurs, in materia contenciosului administrativ, fiind de 15 zile de la comunicarea hotararii potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Noul Cod de procedura civila permite doar casarea unei hotarari, nu si modificarea acesteia. De asemenea, Noul Cod de procedura civila vizeaza doar motive de nelegalitate, nu si de netemeinicie, nefiind preluate dispozitiile art. 304

¹

din vechiul Cod de procedura civila.

Sub imperiul noului Cod de procedura civila este exclus orice paralelism intre plangere si recurs. In conditiile in care, chiar si dupa aparitia noului Cod de procedura civila, plangerea vizeaza, in continuare, atat aspecte de nelegalitate, cat si de netemeinicie, in timp ce recursul vizeaza exclusiv aspecte de nelegalitate, este cert ca plangerea este o institutie juridica distincta de recurs, cu care nu se poate confunda.

Legiuitorul a stabilit doar faptul ca plangerea vizeaza atat motive de nelegalitate, cat si de netemeinicie, nu si faptul ca aceasta este ea insasi un recurs. Daca ar fi intentionat sa o califice ca fiind recurs, legiuitorul ar fi mentionat in mod expres acest lucru.

Ca urmare, in versiunea actuala a O.U.G. nr. 34/2006 si a Codului de procedura civila, plangerea este si ramane o cale de atac sui generis, reglementata de o lege speciala, distincta de recurs.

Plangerea formulata impotriva deciziei Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor la instanta judecatoreasca este o cale de atac, aspect ce reiese atat din prevederile O.U.G. nr. 34/2006 care constituie reglementarea speciala in materia achizitiilor publice, cat si din cele statuate prin jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la calea de atac impotriva deciziei organului de jurisdictie administrativa (Decizia nr. 296 din 22 mai 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014).

Curtea constata ca decizia nr. 1 din data de 07 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 1992/54/2014, atacata cu contestatie in anulare, nu se circumscrie ipotezei prevazute de art. 503 alin. 2 Noul Cod procedura civila, nefiind o hotarare pronuntata de o instanta de recurs, ci o hotarare pronuntata in calea de atac a plangerii prevazuta de art. 281 din O.U.G. nr. 34/2006.

Desi completele de achizitii au componenta completului de recurs, aceasta nu inseamna ca deciziei pronuntata de curtea de apel in procedura achizitiei ii sunt aplicabile normele prevazute de art. 503 alin. 2 Noul Cod procedura civila.

O hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege sau, cu alte cuvinte, caile de atac a hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii.

In conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. 2 si art. 129 din Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute de lege, iar impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.

In cazul contestatiei in anulare speciale, conditia de admisibilitate are in vedere doar obiectul acesteia si este prevazuta de art. 503 alin. 2 Noul Cod procedura civila Astfel, potrivit acestui text, contestatia in anulare speciala poate fi formulata impotriva hotararilor instantelor de recurs.

Instanta judecatoreasca poate sa analizeze in calea de atac a contestatiei in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 503 alin. 2 Noul Cod procedura civila numai deciziile pronuntate de catre instanta de recurs si nu decizii pronuntate in materia achizitiilor publice.

Cum decizia nr. 1 din data de 07 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 1992/54/2014 a fost pronuntata in calea de atac a plangerii impotriva deciziei C.N.S.C., decizia nu poate fi atacata cu contestatia in anulare pentru motivele prevazute la art. 503 alin. 2 Noul Cod procedura civila, astfel ca nu pot fi analizate motivele invocate de contestatoare in contestatia formulata.

Pentru aceste considerente, in raport de conditiile de admisibilitate prevazute de art. 503 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, Curtea de Apel va respinge contestatia in anulare ca inadmisibila.
(Decizie nr. 1322 de la 30 martie 2015 - Sectia Contencios Administrativ si fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)