Importanta art. 9 din Conventie intr-o societate democratica si locus standi al unei organizatii religioase

16. Libertatea de gandire, de con stiinta  si de religie, consacrata la art. 9 din Conventie, este unul dintre pilonii „societatii democratice" in sensul Conventiei. Aceasta se numara, in dimensiunea sa religioasa, printre elementele esentiale ale identitatii credincio silor  si ale conceptiei lor despre viata, dar este totodata un bun pretios pentru atei, agnostici, sceptici sau indiferenti. In joc se afla pluralismul - obtinut cu costuri mari de-a lungul secolelor - consubstantial cu o astfel de societate. Aceasta libertate implica, printre altele, pe cea de a adera sau nu la o religie  si cea de a o practica sau nu
    [Kokkinakis impotriva Greciei,
    pct. 31;
    Buscarini si altii impotriva San Marino
    (MC), pct. 34].
17. O organizatie religioasa sau organul ecleziastic al acesteia poate, ca atare, sa exercite, in numele adeptilor lor, drepturile garantate de art. 9 din Conventie
    [Cha'are Shalom Ve Tsedek
    
    impotriva Frantei
    (MC), pct. 72; Leela Forderkreis e.V. si altii impotriva Germaniei, pct. 79]. Prin urmare, o plangere din partea unei organizatii religioase sau a organului ecleziastic al acesteia, in care se invoca o incalcare a aspectului colectiv al libertatii de religie a credincio silor sai, este compatibila
    ratione personae
    cu Conventia, iar organizatia sau organul se poate considera „victima" a incalcarii, in sensul art. 34 din Conventie.
18. Pe de alta parte, atunci cand este vorba de respingerea cererii pentru reinregistrarea unei organizatii religioase deja recunoscute  si atata timp cat organizatia respectiva pastreaza capacitatea juridica de a se introduce o cerere in nume propriu la Strasbourg, membrii sai nu pot pretinde ca au fost victimele unei incalcari a capacitatii lor individuale, masura in litigiu vizand organizatia religioasa ca persoana juridica, nu pe membrii individuali ai acesteia. Prin urmare, plangerea lor in temeiul art. 9 este incompatibila
    ratione personae
    cu Conventia
    (Martorii lui lehova din Moscova si altii impotriva Rusiei,
    pct. 168).
19. De si o
    persoana juridica
    poate pretinde ca a fost victima unei incalcari a
    libertatii
    sale
    de gandire
     si
    de religie,
    aceasta nu poate sa i si exercite, ca atare, libertatea de
    con stiinta
    (Kontakt-
    
    Information-Therapie  si Hagen impotriva Austriei,
    decizia Comisiei).

1. 
   
   Convingeri protejate de art. 9
   

20. Nici textul art. 9, nici jurisprudenta Curtii nu definesc termenul „religie". Aceasta omisiune este pe deplin logica deoarece o astfel de definitie ar trebui sa fie suficient de flexibila pentru a cuprinde intreaga diversitate a religiilor din lume (mari  si mici, vechi  si noi, teiste  si non-teiste)  si suficient de exacta pentru a fi aplicata in cazuri concrete - sarcina prea delicata sau chiar imposibil de realizat. Pe de o parte, domeniul de aplicare al art. 9 este foarte vast: acesta protejeaza atat opiniile  si convingerile religioase, cat  si pe cele nereligioase. Pe de alta parte, nu toate opiniile sau convingerile se incadreaza obligatoriu in acest domeniu de aplicare, iar termenul „practici" utilizat la art. 9 § 1 nu include orice act motivat sau influentat de o religie sau convingere
    (Pretty impotriva Regatului Unit,
    pct. 82).
21. In aceasta privinta, Curtea reaminte ste ca scopul Conventiei este de a proteja drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete  si efective. Cu toate acestea, dreptul prevazut la art. 9 ar fi eminamente teoretic  si iluzoriu daca latitudinea acordata statelor le-ar permite acestora sa confere notiunii de „cult" sau „religie" o definitie prea restrictiva, pana la punctul de a inlatura protectia juridica a unei forme netraditionale  si minoritare de religie. Astfel de definitii restrictive au repercusiuni directe asupra exercitarii dreptului la libertatea de religie  si pot restrange exercitarea acestui drept in cazul in care natura religioasa a unui cult este negata.

In orice caz, aceste definitii nu pot fi interpretate in detrimentul formelor netraditionale de religie
[izzettin Dogan si altii impotriva Turciei
(MC), pct. 114].

22. Pentru ca o convingere personala sau colectiva sa faca obiectul dreptului la „libertatea de gandire, de con stiinta  si de religie", aceasta trebuie sa atinga un
    nivel suficient de convingere, seriozitate, coeziune si importanta.
    In ipoteza indeplinirii acestei conditii, indatorirea statului de a fi neutru  si impartial este incompatibila cu orice alta putere a statului de a aprecia legitimitatea convingerilor religioase sau modul in care acestea sunt exprimate
    (Eweida si altii
    
    impotriva Regatului Unit,
    pct. 81). Prin urmare, Curtea nu este competenta sa se pronunte cu privire la chestiuni pur teologice, sa intre in controverse din acest domeniu ori sa stabileasca cu autoritate care sunt convingerile, principiile  si cerintele unei religii
    [Izzettin Dogan si altii
    
    impotriva Turciei
    (MC), pct. 69; Kovakovs impotriva Letoniei (dec.), pct. 60]. Prin urmare, in cazul in care se refera, in vederea motivarii, la anumite notiuni  si concepte religioase, nu acorda nicio semnificatie acestora in afara de concluzia ca se aplica art. 9 din Conventie
    [Izzettin Dogan
    
    si altii impotriva Turciei
    (MC), pct. 69]. Ca regula generala, chiar daca in cadrul comunitatii religioase respective exista o dezbatere interna cu privire la principiile fundamentale ale credintei sale  si la pretentiile sale fata de stat, nu se schimba nimic in sensul aplicarii art. 9
    [Izzettin Dogan si altii impotriva Turciei
    (MC), pct. 134].
23. Organele Conventiei au recunoscut in mod explicit sau implicit ca garantiile prevazute la art. 9 § 1 din Conventie se aplica:

1. religiilor „mari" sau „vechi" ale lumii, care exista de milenii sau de secole, ca de exemplu:

• alevismul [Cumhuriyetgi Egitim ve Kultur Merkezi Vakfi impotriva Turciei; izzettin Dogan si altii impotriva Turciei (MC)]
• budismul (Jakobski impotriva Poloniei)
• diferitele culte cre stine (printre multe altele, Sviato-Mykhailivska Parafiya impotriva Ucrainei; Savez crkava „Rijec zivota" si altii impotriva Croatiei)
• hinduismul in diversele sale forme, inclusiv mi scarea Hare Krishna [Kovakovs impotriva Letoniei (dec.); Genov impotriva Bulgariei]
• islamul in diversele sale forme [Hassan si Tchaouch impotriva Bulgariei
  
  (MC); Leyla  Sahin impotriva Turciei (MC)], inclusiv ahmadismul (Metodiev si altii impotriva Bulgariei]
• iudaismul [Cha'are Shalom Ve Tsedek impotriva Frantei
  
  (MC); Francesco Sessa impotriva Italiei]
• sikhismul [Phull impotriva Frantei
  
  (dec.); Jasvir Singh impotriva Frantei (dec.)]
• taoismul
  (X. impotriva Regatului Unit,
  decizia Comisiei din 18 mai 1976)

2. religiilor noi sau relativ noi, ca de exemplu:

• aumismul lui Mandarom (Association des Chevaliers du Lotus d'Or impotriva Frantei)
• mi scarea lui Bhagwan Shree Rajneesh, a sa-numita Osho (Leela Forderkreis e.V. si altii impotriva Germaniei; Mockute impotriva Lituaniei, pct. 121)
• Biserica Unificarii a reverendului Sun Myung Moon (Nolan si K. impotriva Rusiei; Boychev si altii impotriva Bulgariei)
• mormonismul sau Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma (The Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints impotriva Regatului Unit)
• mi scarea raelien
  [F.L. impotriva Frantei
  (dec.)]
• neo-paganismul [Asatruarfelagia impotriva Islandei
  
  (dec.)]
• a sa-numita religie „Santo Daime", ale carei ritualuri includ utilizarea unei substante halucinogene denumite
  „ayahuasca"
  [Franklin-Beentjes si CEFLU-Luz da Floresta
  
  impotriva Tarilor de Jos
  (dec.)]
• Martorii lui lehova (Religionsgemeinschaft der Zeugen Jehovas si altii impotriva Austriei; Martorii lui lehova din Moscova si altii impotriva Rusiei)

3. convingerilor filozofice coerente  si practicate sincer, ca de exemplu:

• pacifismul
  (Arrowsmith impotriva Regatului Unit,
  raportul Comisiei, pct. 69)
• opozitia fata de serviciul militar
  [Bayatyan impotriva Armeniei
  (MC)]
• veganismul  si opozitia fata de manipularea produselor de origine animala sau testate pe animale
  (W. impotriva Regatului Unit,
  decizia Comisiei)
• opozitia fata de avort (Knudsen impotriva Norvegiei, decizia Comisiei; Van Schijndel si altii impotriva Tarilor de Jos, decizia Comisiei);
• opiniile unui medic cu privire la medicina alternativa, opinii care constituie o forma de manifestare a filozofiei medicale
  (Nyyssonen impotriva Finlandei,
  decizia Comisiei)
• convingerea potrivit careia casatoria este uniunea dintre un barbat  si o femeie pe viata, precum  si respingerea uniunilor homosexuale
  (Eweida si altii impotriva
  
  Regatului Unit)
• ata samentul fata de laicitate [Lautsi si altii impotriva Italiei
  
  (MC), pct. 58; Hamidovic impotriva Bosniei si Hertegovinei, pct. 35].

24. Art. 9 se aplica doctrinelor  si convingerilor mentionate mai sus indiferent daca statul parat le-a recunoscut oficial drept „religii"; o ipoteza contrara ar echivala cu a considera ca statul poate sa le excluda de la protectia prevazuta la art. 9 refuzandu-le recunoa sterea
    (Mockute
    
    impotriva Lituaniei,
    pct. 119).
25. Inca nu este pe deplin clar raspunsul la intrebarea daca o activitate, inspirata integral sau partial de o convingere sau de o filozofie, dar
    complet profitabila,
    poate beneficia de protectia prevazuta la art. 9. Comisia a decis ca o
    societate comerciala
    cu raspundere limitata, in calitate de persoana juridica cu scop complet lucrativ - chiar daca este gestionata de o asociatie filosofica -, nu putea nici sa beneficieze, nici sa se prevaleze de drepturile garantate de art. 9
    (Societatea X. impotriva Elvetiei,
    decizia Comisiei; Kustannus OY Vapaa Ajattelija AB si altii
    
    impotriva Finlandei,
    decizia Comisiei). In mod similar, Comisia a decis ca art. 9 nu protejeaza profesiile de presupusa credinta religioasa, care apar ca „argumente" pentru vanzare in anunturi pur comerciale, realizate de un grup religios. In acest sens, Comisia a facut distinctie intre anunturile al caror obiect este doar acela de a informa sau de a descrie  si anunturile comerciale care ofera produse spre vanzare. Odata ce un anunt intra in cea din urma categorie - chiar daca se refera la obiecte religioase esentiale in legatura cu o necesitate speciala -, declaratiile cu continut religios exprima mai mult o dorinta de a comercializa produse in scopuri lucrative decat o practica religioasa. In speta, Comisia a refuzat sa acorde protectie in temeiul art. 9 unui anunt publicitar in favoarea „electrometrului Hubbard" sau „e-metrului", sanctionat de autoritatile pentru protectia consumatorilor (X. si Church of Scientology impotriva Suediei,
    
    decizia Comisiei).
26. Cu toate acestea, in cauzele mai recente, Comisia  si Curtea par sa lase deschisa intrebarea daca art. 9 se aplica unei
    activitati
    lucrative desfa surate de o organizatie religioasa (chestiune mentionata in Cumhuriyetgi Egitim ve Kultur Merkezi Vakfi impotriva Turciei; pentru cursuri de yoga cu plata, a se
    vede
    aAssociation Sivananda de Yoga Vedanta impotriva Frantei,
    decizia Comisiei).
27. In acest sens, incadrarea „scientologiei" ca „religie" este controversata in statele contractante. Comisia nu a abordat aceasta chestiune in mod explicit, intrucat cererile respective au fost oricum inadmisibile din alte motive
    (X. si Church of Scientology impotriva
    
    Suediei,
    decizia Comisiei; Church of Scientology si altii impotriva Suediei, decizia Comisiei;
    Scientology Kirche Deutschland e.V. impotriva Germaniei,
    decizia Comisiei). Cu toate acestea, cel putin in prima  si ultima din cele trei cauze citate anterior, se pare ca a admis implicit faptul ca Biserica Scientologica este un „grup religios".
28. Cat despre Curte, confruntata direct cu problema scientologiei, aceasta s-a desesizat in favoarea autoritatilor din statul parat. Intr-o cauza avand ca obiect refuzul autoritatilor ruse de inregistrare a Bisericii Scientologice ca persoana juridica, Curtea a declarat ca nu este competenta sa se pronunte in mod abstract daca un set de convingeri  si practici conexe ar putea fi considerat, sau nu, o „religie" in sensul art. 9. In aceasta cauza, centrul scientologic local, inregistrat initial ca organizatie nereligioasa, a fost in cele din urma dizolvat pe motiv ca activitatile sale erau de „natura religioasa". In ceea ce prive ste Biserica Scientologica, autoritatile nationale (inclusiv instantele) au considerat-o intotdeauna o organizatie religioasa. In aceste imprejurari, Curtea a considerat ca art. 9 din Conventie era aplicabil in cauza cu care fusese sesizata
    (Kimlya si altii impotriva Rusiei,
    pct. 7981- 81; a se vedea de asemenea Biserica
    
    Scientologica din Moscova impotriva Rusiei,
    pct. 64). Intr-o alta cauza, acela si tip de ingerinta s-a bazat partial pe un raport de expertiza, conform caruia natura activitatilor grupului in litigiu nu era religioasa. Cu toate acestea, Curtea a constatat ca ingerinta avusese loc in temeiul unei dispozitii legislative rezervate exclusiv organizatiilor religioase; prin urmare, art. 9 era intr- adevar aplicabil
    (Church of Scientology of St Petersburg si altii impotriva Rusiei,
    pct. 32).
29. In ceea ce prive ste
    ateismul,
    Comisia a examinat plangeri formulate de atei in contextul art. 9
    (Angeleni impotriva Suediei,
    decizia Comisiei). Intr-un context u sor diferit, Comisia a declarat ca acest curent de gandire „nu facea decat sa exprime o anumita conceptie metafizica despre om, care ii conditioneaza perceptia asupra lumii  si ii justifica actiunea", nu putea fi deosebit in mod valabil de un cult religios in sensul traditional al cuvantului; prin urmare, statul nu era indreptatit sa ii acorde o forma juridica radical diferita de cea a altor culte religioase
    (Union des Athees impotriva Frantei,
    raportul Comisiei, pct. 79). In plus, Curtea a precizat in mod clar ca libertatea de gandire, de con stiinta  si de religie este „un bun valoros pentru atei, agnostici, sceptici sau indiferenti"
    (Kokkinakis impotriva Greciei,
    pct. 31).
30. Curtea inca nu s-a pronuntat cu privire la aplicabilitatea art. 9 in cazul
    francmasoneriei;
    aceasta chestiune a fost lasata in mod tacit deschisa
    (N.F. impotriva Italiei,
    pct. 35-40).