Furt calificat. Fapt care prezinta pericolul social al unei infractiuni.

 

Cod penal art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e si alin.2 lit.b

Cod penal art. 18 si 18

¹

 

Fapta unei persoane minore, de a sustrage din geanta partii vatamate, in timp ce aceasta din urma se urca intr-un mijloc de transport in comun, un portofel in care se afla un act de identitate si o suma de bani fie chiar modica, prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, in conditiile in care se mai constata ca inculpata anterior a mai fost sanctionata administrativ pentru acelasi gen de fapte.

                                                      

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 700 din 16 mai 2012.

          

Prin sentinta penala nr. 361 din data de 28.02.2012 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.b ind.1 C.proc.pen., s-a dispus achitarea inculpatei D.A., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 alin.1, art.209 alin.l, lit. e alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C.pen., iar in baza art. 18 ind.1 raportat la art. 91 alin.1 lit.c C.pen, s-a aplicat inculpatei sanctiunea amenzii administrative in cuantum de 300 lei.

In baza art.346 raportat la art. 14 si art. 15 C.proc.pen s-a luat act ca partea vatamata G.M.R., nu s-a constituit parte civila in cauza, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 22.12.2009 in jurul orelor 13,10 partea vatamata G.M.R. se afla in statia de tramvai ,,Halele Centrale, din Mun. Ploiesti, insotita fiind de martorul T.F.

 La un moment dat profitand de neatentia partii vatamate si de aglomeratia specifica mijloacelor de transport in comun, inculpata avand mana dreapta acoperita cu o esarfa a sustras din geanta partii vatamate un portofel. Imediat dupa comiterea faptei aceasta a fost depistata de catre organele de politie care se aflau in acelasi mijloc de transport in comun.

Fiind audiata inculpata a recunoscut fapta comisa restituind totodata portofelul partii vatamate, si aratand in fata organelor de urmarire penal ca a ajuns sa comita fapta pentru ca avea nevoie de bani.

In drept, fapta inculpatei s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e si alin.2 litera b C.pen.

Fata de imprejurarea ca fapta a fost comisa la momentul la care inculpata era minora, au retinute dispozitiile art. 99 si urm C.pen.

In ceea ce priveste gradul de pericol social al faptei comise instanta de fond a apreciat potrivit dispozitiilor art. 18 ind.1 C. proc. pen ca fapta inculpatei prin natura sa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, intrucat in concret s-a adus o atingere minima valorii sociale (patrimoniale) aparate de lege fiind in mod vadit lipsita de importanta.

Potrivit dispozitiilor art. 18 in.1 C.pen in evaluarea gradului de pericol social, instanta de fond a avut in vedere, modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit de inculpata in comiterea fapte, urmarea produsa, persoana si conduita inculpatei.

Astfel prin raportare la referatul de evaluare existent la dosar instanta de fond a apreciat ca actul antisocial, a fost o atitudine de moment creata pe fondul unei situatii pecuniare, inculpata regretand ulterior comiterea faptei. Pe langa factorul  principal (dificultati financiare) care a influentat in mod negativ conduita inculpatei, s-a facut trimitere la varsta frageda a inculpatei si mediul ineluctabil in care s-a dezvoltat care au contribuit in egala masura la luarea deciziei de a sustrage bunul partii vatamate.

In ceea ce priveste urmarea produsa, respectiv repercusiunea faptei, instanta de fond a apreciat fata de cuantumul prejudiciului (12 lei care a si fost recuperate), ca fapta prin natura si mijloacele de comitere nu constituie gradul de pericol social al unei infractiuni.

In plus s-a aratat ca inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale, iar suportul afectiv oferit de familie pe viitor, cu atat mai mult cu cat aceasta este insarcinata, va contribui in mod  neechivoc la inhibarea unor eventuali factori care sa influenteze conduita antisociala a inculpatei.

Desi fapta s-a comis in loc public s-a precizat ca, hotararea luata de catre inculpata a fost una de moment aceasta nepregatindu-se din timp, prin studierea locului, procurarea unor instrumente sau prin utilizarea altor mijloace care sa contribuie la atingerea scopului urmarit, respectiv la procurarea unei sume de bani de care sa se si foloseasca.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, mentionand ca, in mod nejustificat inculpata a fost achitata pentru motivul prev. de art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala si dispusa o amenda administrativa de 300 lei.

Astfel, s-a aratat ca fapta inculpatei prezinta pericolul social al unei infractiuni, deoarece, cand aceasta a introdus mana in geanta partii vatamate nu cunostea ce bunuri va putea sustrage, iar imprejurarea ca valoarea a fost modica nu-i poate profita.

A fost criticata si motivarea instantei de fond, conform careia inculpata nu a premeditat fapta, procurorul precizand ca in realitate aceasta si-a premeditat activitatea, situatie ce rezulta din faptul ca esarfa pe care inculpata si-a dat-o jos de pe cap cand a observat victima, a folosit-o pentru a ascunde portofelul sustras.

De asemenea procurorul a mai precizat ca, anterior, inculpata a mai fost sanctionata administrativ de trei ori de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti si de Parchetul de pe langa Judecatoria Campina tot pentru infractiuni de furt calificat.

In final a precizat ca, prejudiciul a fost recuperat numai pentru ca infractiunea a fost flagranta si nu prin staruinta inculpatei.

Examinand recursul formulat, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor formulate, cat si sub toate aspectele conform disp. art. 385/6 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca aceasta cale de atac este fondata asa cum se va arata in continuare.

Probele administrate in cauza, respectiv: procesul verbal de sesizare din oficiu, declaratiile partii vatamate, declaratii de martori si declaratiile inculpatei, au condus Curtea la concluzia ca, situatia de fapt expusa de catre instanta de fond este cea reala.

Aceasta situatie de fapt a fost considerata de catre Curte, ca prezinta din punct de vedere al inculpatei gradul de pericol al unei infractiuni pentru urmatoarele considerente.

Asa cum rezulta din doctrina si practica judiciara acest gen de fapte penale, constand in sustragerea unui portofel, poate fi considerata ca o infractiune savarsita atat cu intentie directa fata de portofelul in sine, dar si indirecta cu privire la continutul acestui portofel.

De asemenea cunoscuta este si conceptia conform careia, pentru a stabili gradul de pericol social al acestei fapte nu trebuie sa se faca raportare stricta la continutul portofelului, ci la rezolutia infractionala pe care a avut-o persoana care a comis aceasta fapta, ea urmarind neindoielnic sa obtina foloase materiale cat mai importante.

Revenind la situatia de fapt concreta, s-a apreciat ca inculpata si-a premeditat activitatea infractionala prin aceea ca a urmarit momentul in care s-a produs o aglomeratie la urcarea in mijlocul de transport si a folosit esarfa pe care o avea pe cap in scop de a ascunde portofelul sustras si astfel, sa scape neobservata.

Pentru a considera ca aceasta situatie de fapt prezinta pericolul social al unei infractiuni, Curtea a mai facut trimitere si la situatia concreta a inculpatei ce rezulta din fisa de cazier,  unde se mentioneaza ca aceasta a mai fost sanctionata de trei ori cu amenda administrativa.

 Profitand de ingaduinta organelor judiciare pana in prezent, inculpata a continuat sa comita acelasi gen de fapte penale.

Toate aceste considerente, conduc Curtea la concluzia ca fapta inculpatei intruneste toate trasaturile esentiale ale unei infractiuni, iar aceasta fapta poate fi incadrata ca intrunind elementele constitutive ale infractiuni prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e si alin.2 litera b C.pen.

In consecinta, Curtea in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod procedura penala a admis recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, a casat in parte, in latura penala sentinta recurata si rejudecand cauza in temeiul art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e si alin.2 litera b C.pen., a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa inchisorii in cuantum de 1 an.

Pentru a ajunge la acest cuantum, Curtea a retinut ca la momentul savarsirii infractiunii inculpata era minora fiind astfel aplicabile prevederile art. 99 si urm. Cod penal, dar si faptul ca aceasta a recunoscut situatia de fapt si a dorit sa fie judecata in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, motiv pentru care se impune retinerea disp. art. 320/1 alin.7 Cod procedura penala.

Cu titlu de pedeapsa accesorie in baza disp. art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatei, pe perioada executari pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal.

Retinand aceleasi circumstante personale ale inculpatei ca si instanta de fond, respectiv situatia familiala mai grea pe care aceasta o avea la momentul savarsirii faptei cat si lipsa unei condamnari anterioare, Curtea a considerat ca scopul pedepsei poate fi atins chiar si fara executarea acesteia in regim privativ de libertate.

Astfel, in baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani alcatuit conform art. 82 Cod penal, iar ca si consecinta, a fost suspendata si executarea pedepsei accesorii conform art. 71 alin.5 Cod penal.

 

             ( Judecator  Florentin Teisanu )