Funcţionari publici. Prescripţia dreptului la acţiunea în despăgubiri

 

Cuprins pe materii: Contencios administrativ şi fiscal

Indice alfabetic: funcţionari publici. Prescripţia dreptului la acţiune în despăgubiri

Temei de drept: art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 117 din Legea nr. 188/1999, art.

171 alin. 1 din Codul muncii

Acţiunea reclamantului este una în despăgubiri, vizând acordarea retroactivă a sporului de 25% pentru angajaţii cu studii superioare. Faţă de norma de trimitere din art. 117 din Legea nr. 188/1999 si inexistenţa unor norme speciale pentru funcţionarii publici în ceea ce priveşte prescripţia acţiunii în despăgubiri, legea aplicabilă speţei trebuie determinată prin completarea cu dispoziţiile legislaţiei muncii. In acest sens, în cauză îşi găsesc aplicare prevederile art. 171 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora „Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.”

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Contencios administrativ şi fiscal, Decizia civilă nr.

984/c.a/23.04.2018

Prin decizia nr. 984/c.a/23.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a fost admis recursul declarat de OF, a fost casată sentinţa Tribunalului Vaslui şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a statua asupra temeiniciei pretenţiilor reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 22.05.2014, inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că sentinţa instanţei de fond este nelegală, motivele de casare invocate, circumscrise art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă vizând aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind fondate.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că acţiunea a fost promovată de către reclamantul OF cu nesocotirea termenului de prescripţie de 6 luni reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Acţiunea reclamantului este una în despăgubiri, vizând acordarea retroactivă a sporului de 25% pentru angajaţii cu studii superioare. Faţă de norma de trimitere din art. 117 din Legea nr. 188/1999 şi inexistenţa unor norme speciale pentru funcţionarii publici în ceea ce priveşte prescripţia acţiunii în despăgubiri, legea aplicabilă speţei trebuie determinată prin completarea cu dispoziţiile legislaţiei muncii. In acest sens, în cauză îşi găsesc aplicare prevederile art.171 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora „Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.”

Funcţionarii publici trebuie să urmeze procedura prealabilă atunci când sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/modificarea actelor administrative - comunicate - prin care angajatorii cărora li se aplică dispoziţiile ar. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, Legea nr. 71/2015 au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice şi au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază. Rolul procedurii descrise în legile de salarizare este tocmai asigurarea posibilităţii ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor.

Per a contrario
,
nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensaţii, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, şi nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situaţii este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acţiuni directe la instanţa competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părţi, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite şi, corelativ, norma de prescripţie corespunzătoare.

Ca atare, Curtea constată că, în raport de data introducerii acţiunii -22.05.2017, de termenul de prescripţie de 3 ani, instanţa de fond era obligată a analiza temeinicia pretenţiilor reclamantului pentru cei 3 ani anteriori formulării acţiunii, respectiv de la 22.05.2014 şi până la zi.