Functionari publici Drepturi salariale, Contract colectiv de munc

a

• Legea nr.188/1999, republicata
• Legea nr. 215/2001, republicata
• Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 2259/10.12.2007

Salarizarea functionarilor publici cu drepturi salariale stabilite prin acord colectiv de munca, peste legislatia specifica functiei publice este nelegala.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia civila nr. 1701 din 10 martie 2015, R.O.

Prin Sentinta civila nr. 521/28.01.2014, pronuntata in dosar nr. 8133/30/2013, Tribunalul Timis a admis exceptia autoritatii lucrului judecat, invocata de parata si in consecinta:

A respins petitul avand ca obiect acordarea drepturilor banesti prevazute la art. 19 lit.

4. , f), art. 35, art. 37 alin. (10) din Acordul Colectiv de Munca, pentru autoritate de lucru judecat.

A respins in rest actiunea formulata de reclamantii B.D.A., C.D.S., F.A.M., F.O., F.E.,

J.V.T., Sz.I., Sz.V., T.D., Sindicatul Liber al Salariatilor din Primaria Timisoara, Sindicatul Liber al Salariatilor din Primaria Timisoara si din Serviciile Publice Aflate in Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timisoara, in contradictoriu cu paratii Comuna Rosia Montana, Primarul Comunei Rosia Montana, ca neintemeiata.

Prin decizia civila nr. 1701 din 10 martie 2015 pronuntata in dosarul nr. 8133/30/2013 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanti ca nefondat cu motivarea ca problema care se pune in litigiu este cea referitoare la posibilitatea, din punct de vedere legal, ca functionarii publici sa beneficieze de drepturi salariale stabilite prin contract colectiv de munca, peste legislatia salariala specifica functiei publice, reclamantii din prezentul dosar invocand asemenea drepturi.

Curtea retine astfel ca, in speta trebuie sa dea eficienta constatarilor cuprinse in decizia Curtii Constitutionale nr. 768/18.09.2007 in care se arata ca desi principiul de baza al contractului colectiv de munca este ca acesta constituie legea partilor, in continutul lor nu pot fi stabilite drepturi sub nivelul minim prevazut de lege si de contractul colectiv incheiat la nivel superior, dar in acelasi timp contractele colective de munca incheiate pentru salariati institutiilor publice au un regim juridic special determinat de situatia deosebita a partilor acestor contracte pentru ca in fapt drepturile salariale ale acestor angajati sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale, iar potrivit art. 137 alin. (1) din Constitutia Romaniei, formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului si ale unitatilor administrativ teritoriale sunt reglementate prin lege, rezultand astfel ca drepturile salariale ale salariatilor institutiilor publice sa fie stabilite prin lege in limite precise, limite ce nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin conventii colective.

Recurentul apreciaza in esenta faptul ca prin contractul colectiv de munca se pot stabili alte drepturi salariale decat cele prevazute de lege intrucat nu exista nici un text de lege care sa interzica acest fapt, iar art. 12 alin.(1) din Legea nr. 130/1996 interzice doar negocierea drepturilor ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, rezultand astfel „per a contrario” ca pot fi negociate drepturi care nu sunt prevazute de lege.

O asemenea interpretare nu poate fi retinuta de instanta de recurs pentru ca aceasta ar presupune ca in fapt angajatii institutiilor bugetare, personal contractual sau functionari publici, sa se gaseasca in situatia de a negocia orice alte drepturi in afara celor prevazute expres prin legislatia salarizarii cu consecinta insa ca plata acestor drepturi sa se realizeze din bugetele locale (in speta) desi potrivit Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, nu poate fi angajata si efectuata nicio cheltuiala din bugetul local daca nu exista o baza legala pentru aceasta. Contractul colectiv de munca invocat de reclamant nu poate constitui o baza legala pentru angajarea acestor cheltuieli intrucat drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici sunt stabilite prin acte normative distincte, respectiv Legea nr.188/1999 precum si art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2010, art. 37 din Legea nr. 284/2010 sau Legea nr. 330/2009, care precizau expres si limitativ drepturile de natura salariala ce se pot acorda functionarilor publici tinand cont de statutul profesional al acestora precum si de sursa de finantare care o reprezinta bugetul public, buget ce nu poate face obiectul unor negocieri realizate prin acorduri sau contracte colective de munca.

Acelasi principiu al prestabilirii drepturilor salariale se aplica si personalului contractual din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, tinand cont de necesitatea ca aceste drepturi salariale sa fie stabilite prin lege sau acte normative cu forta juridica similara, iar nu prin contracte colective de munca, principiu consacrat de art.157 alin.

2. din Codul muncii potrivit caruia sistemul de salarizare al personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

In privinta functionarilor publici instanta de recurs mai retine un argument esential si anume acela potrivit caruia conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicata autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca, programul zilnic de lucru, perfectionarea profesionala si alte masuri decat cele prevazute de lege referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale. Curtea retine astfel ca textul legal anterior indicat stabileste expres domeniile in care se pot incheia acorduri cu sindicatele functionarilor publici, printre ele neregasindu-se cele referitoare la salariu sau protectie sociala.

Rezulta asadar ca atata timp cat drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici sunt stabilite printr-un act normativ de catre guvern, in mod evident, nu pot fi acordate alte drepturi de catre organele administratiei publice locale, care au atributii de reglementare numai in domenii strict determinate de Legea nr. 215/2001 asa cum a retinut de altfel si Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal prin Decizia nr. 2259/10.12.2007.

Trebuie retinuta si imprejurarea ca, in temeiul art. 25 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de munca de care se prevaleaza recurentii, a fost inregistrat la DMSSF, nu exclude posibilitatea de constatare a nelegalitatii clauzelor sale. In alti termeni, eventuala viza de legalitate acordata de catre mentionata autoritate publica nu exclude controlul de legalitate exercitat de catre alte autoritati, fie ele judecatoresti ori de alta natura, in limita competentelor acestora, caci nulitatea absoluta a actelor juridice nu se poate acoperi prin nici un mijloc juridic si poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate.

Faptul ca instanta nu a fost sesizata cu actiuni privind desfiintarea contractului colectiv de munca sau acordului de munca la cererea unor persoane sau institutii carora legea le recunoaste un astfel de drept, constituie, in egala masura, un aspect lipsit de relevanta. Aceasta deoarece atata timp cat prin lege se recunoaste instantei posibilitatea de a initia cenzura de legalitate a acestor contracte colective de munca, nu pot fi recunoscute efectele sale ce contravin prevederilor legale direct aplicabile numai pentru ca alte persoane nu au solicitat anularea lui.

Curtea mai retine ca este irelevanta cauzei si invocarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 prin cererea de recurs, pentru ca dispozitiile acestei legi nu se completeaza cu cele din legislatia muncii, respectiv art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii, in privinta drepturilor salariale ale functionarilor publici, pentru ca acestora li se aplica prevederile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, anterior prezentat.