Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal

Cod penal (1969): art. 184 alin. (1) si alin. (3)

• Codul penal (2009): art. 196 alin. (1), art. 4, art. 5

Potrivit art. 4 Cod penal legea penala nu se aplica faptelor prevazute sub legea veche daca nu mai sunt prevazute de legea noua. Analizand fapta savarsita de inculpat, Curtea retine ca aceasta fapta a fost prevazuta de legea veche sub incadrarea juridica a art. 184 alin. (1) si alin. (3) Cod penal (1969). Potrivit prevederilor art. 196 alin. (1) din noul Cod penal (2009), pentru a constitui infractiunea de vatamare corporala din culpa, cu consecinta vatamarii sanatatii partii vatamate pentru a carei refacere a fost necesar un numar de 16 - 18 zile cu ingrijiri medicale, aceasta fapta trebuie sa fie savarsita de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati ce constituie ea insasi infractiune. Nici una din conditiile premisa mai sus aratate nu sunt prevazute in continutul laturii obiective a infractiunii reglementate de art. 196 alin. (1) din noul Cod penal. Prin urmare, Curtea constata ca fapta penala savarsita de inculpat sub incriminarea prevazuta de art. 184 alin. (1) si alin. (3) Cod penal anterior, nu mai este prevazuta ca infractiune de noul Cod penal, infractiunea fiind dezincriminata, impunandu-se achitarea inculpatului.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, Decizia penala nr. 420/A din 12 mai 2014, dr. M.B.

Prin sentinta penala nr. 25 din 30.01.2014 pronuntata de Judecatoria Faget in dosarul nr. 402/832/2013, in baza art. 184 alin. (1) si (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

¹

alin. (7) C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.S. la 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

In baza art. 184 alin. (2) si (4) C. pen., cu aplicarea art. 320

¹

alin. (7) C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.S. la 1 an si 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

In baza art. 33 lit. b) si 34 alin.(1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate in cauza, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an si 2 luni inchisoare.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Faget, cu nr. 617/P/2012 din data de 14.05.2013, inregistrat la Judecatoria Faget sub nr. 402/832/2013 la data de 15.05.2013 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului I.A.S., pentru savarsirea infractiunilor de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. (1) si (3) C. pen. si vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. (2) si (4) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

In fapt s-a retinut ca, la data de 04.09.2012, inculpatul I.A.S. a condus autoturismul marca Hyundai cu numarul de inmatriculare ..., pe DN 68A km 41+500m si, din cauza faptului ca a adormit la volan, a intrat in coliziune cu autoturismul marca Dacia cu numarul de inmatriculare ..., imprejurare in care numitele H.A. si H.E.R., pasagere in acest autovehicul, au suferit leziuni traumatice pentru a caror vindecare le-au fost acordate 16-18 si, respectiv, 100-120 zile de ingrijiri medicale.

La termenul de judecata din data de 12.09.2013, inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor pentru care a fost trimis in judecata, asa cum au fost descrise in rechizitoriu, si a fost de acord sa fie judecat pe baza probelor din faza de urmarire penala.

A

Avand in vedere acest aspect si incidenta dispozitiilor art. 320' C. pr. pen., instanta a procedat la judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:

In data de 04.09.2012, inculpatul I.A.S. se afla la volanul autoturismului marca ”Hyundai” cu numarul de inmatriculare ..., proprietatea societatii BT F.L. S.A. Bucuresti - utilizator S.C. R. S.A. Targu-Mures, circuland pe DN 68A din directia Deva spre Timisoara, cu intentia de a se deplasa la Timisoara, in interes de serviciu si anume pentru a verifica daca marfa distribuita de societatea S.C. R. S.A. Targu- Mures, la care era angajat cu contract de munca, era aranjata corespunzator pe rafturile magazinelor. Dupa iesirea din localitatea C., inspre M., inculpatul a adormit la volanul autoturismului, si a lovit din spate autoturismul care circula in aceeasi directie de mers, marca Dacia cu numarul de inmatriculare ..., condus de numitul

8. G., si avandu-i ca pasageri pe partea vatamata H.E.R. pe locul din dreapta fata, pe

partea vatamata H.A. pe bancheta din spate locul din dreapta, pe H.D.M. pe bancheta din spate locul in mijloc si pe H.D. pe locul din spate stanga.

In urma impactului, autoturismul Dacia a parasit partea carosabila unde a lovit o cioata de lemn si marginea unui sant, dupa care s-a oprit pe camp.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza si din celelalte probe ale dosarului, precum si din declaratiile inculpatului a reiesit faptul ca inculpatul, cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul, nu a respectat prevederile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cu care: "participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata si integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice ori private.”

Urmare a accidentului produs din culpa inculpatului, partea vatamata H.A., pasagera de pe bancheta din spate locul din dreapta a autoturismului "Dacia”, a suferit vatamari ce au necesitat 16-18 zile de ingrijiri medicale, astfel cum a rezultat din raportul de constatare medico-legala nr. 85/II/b/3 din 06.02.2013 emis de Serviciul de Medicina Legala Judetean Sibiu.

Urmare a aceluiasi accident rutier, partea vatamata H.E.R. a suferit vatamari ce au necesitat 100-120 zile de ingrijiri medicale.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul I.A.S.

Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia in motivele de apel, precum si din oficiu, in limitele art. 417 si art. 418 C. pr. pen., pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, Curtea constata ca apelul formulat inculpatul I.A.S. este fondat, pentru cele ce vor fi expuse in continuare:

Asupra fondului cauzei instanta retine ca starea de fapt retinuta de prima instanta este corecta, fiind rezultatul evaluarii probelor administrate in cursul urmaririi penale si in cursul judecatii.

Din probatoriul administrat rezulta, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca in data 04.09.2012, inculpatul I.A.S. a condus autoturismul marca "Hyundai” cu numarul de inmatriculare ..., proprietatea societatii BT F.L. S.A. Bucuresti - utilizator S.C. R. S.A. Targu-Mures, circuland pe DN 68A din directia Deva spre Timisoara. Dupa iesirea din localitatea C., inspre M., inculpatul a adormit la volanul autoturismului, si a lovit din spate autoturismul care circula in aceeasi directie de mers, marca Dacia cu numarul de inmatriculare ..., condus de numitul H.G., in care se aflau si partile vatamate H.E.R. si H.A. In urma impactului, autoturismul Dacia a parasit partea carosabila unde a lovit o cioata de lemn si marginea unui sant, dupa care s-a oprit pe camp. Urmare a accidentului produs din culpa inculpatului, partea vatamata H.A. a suferit vatamari ce au necesitat 16-18 zile de ingrijiri medicale, iar partea vatamata H.E.R. a suferit vatamari ce au necesitat 100-120 zile de ingrijiri medicale.

Potrivit inscrisului de la fila 46 dosar u.p., in urma testarii inculpatului cu aparatul drager alcotest rezultatul a fost 0.

Fapta savarsita de inculpat, astfel cum a fost descrisa, la data cand a fost comisa, intrunea elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 alin. (1), (3) din Cod penal de la 1969 fata de partea vatamata H.A., si a infractiunii de vatamare din culpa in forma agravata fata de partea vatamata H.E.R.

Potrivit art. 4 C. pen., „Legea penala nu se aplica faptelor prevazute sub legea veche daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz executarea pedepselor, a masurilor educative si a masurilor de siguranta, pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la aceste fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi”.

Fundamentul acestui principiu trebuie observat in legatura cu scopul dreptului penal de aparare sociala si care nu se mai justifica daca fapta si-a pierdut caracterul penal. Acest principiu are in vedere ipoteza dezincriminarii faptei prin legea noua si nu situatiile in care fapta continua sa ramana infractiune sub alta denumire ori ca modalitate de savarsire a altei infractiuni.

In continuare, instanta retine ca potrivit art. 5 Cod penal, „In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila”.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul savarsirii faptei si cea din momentul judecarii faptei) in raport de normele si institutiile care guverneaza raspunderea penala in cauza concreta dedusa judecatii. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie sa conduca la gasirea acelei legi care ofera solutia cea mai favorabila pentru infractor.

Analizand modalitatea de savarsire a infractiunii, dispozitiile cuprinse in cele doua legi penale care incrimineaza fapta si in functie de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza pedeapsa, instanta identifica legea penala mai favorabila ca fiind atat Codul penal in vigoare.

Astfel, Curtea constata ca infractiunea de vatamare corporala din culpa este incriminata la art. 196 C. pen., care potrivit alin. (1), consta in fapta prevazuta de art. 193 alin. (2) C. pen. (adica fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sanatatea unei persoane a carei gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale de cel mult 90 de zile), savarsita din culpa de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice, ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea insasi infractiune.

Avand in vedere ca prin fapta savarsita de inculpat a fost afectata sanatatea partii vatamate H.A. evaluata prin de 16-18 zile de ingrijiri medicale, din acest punct de vedere, deci raportat la numarul de ingrijiri medicale, fapta se incadreaza in dispozitiile art. 196 alin. (1) C. pen. Insa, potrivit aceluiasi text, pentru a constitui infractiunea de vatamare corporala din culpa, aceasta fapta trebuie sa fie savarsita de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice, ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea insasi infractiune.

Analizand fapta savarsita de inculpat, Curtea constata ca aceasta nu a fost comisa in modalitatea descrisa de art. 196 alin. (1) C. pen., din probele administrate in cauza nu rezulta ca in momentul comiterii acesteia inculpatul se afla

sub influenta bauturilor alcoolice, ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea insasi infractiune.

Prin urmare, fapta savarsita de inculpat fata de partea vatamata H.A. nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de 196 alin. (1) Cod penal.

Aceasta, la data cand a fost savarsita era prevazuta de legea penala in vigoare - art. 184 alin. (1), (3) Cod penal din 1969, insa ulterior prin noul Cod penal [art. 196 alin. (1)] s-a dezincriminat fapta in modalitatea savarsita de inculpat, deci nu mai este prevazuta de legea penala, fiind astfel incidente in cauza dispozitiile art. 4 C. pen.

In continuare, Curtea retine ca fapta savarsita de inculpatul I.A.S., fata de partea vatamata H.E.R., asa cum a fost descrisa mai sus, este incriminata in Codul penal din 1969 la art. 184 alin. (2), (4), [fapta a avut urmarile prev. de art. 182 alin.

(1) si (2) si este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei functii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anume activitati], iar in Codul penal in vigoare la art. 196 alin. (2) si (3) (adica fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sanatatea unei persoane a carei gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale de cel mult 90 de zile sau o infirmitate, si este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei functii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anume activitati).

In raport de limitele de pedeapsa, reduse cu o treime [dispozitii prevazute in ambele legi procesuale - art. 320

¹

alin.
(
7
)
C. pr. pen. de la 1968, respectiv art. 396 alin.
(
10
)
C. pr. pen.], instanta constata nu sunt diferente in cele doua legi privind aceste limite, ambele legi prevazand ca limite de pedeapsa de la 4 luni la 2 ani inchisoare.

In acest cadru, procedand la individualizarea judiciara a pedepsei, instanta va tine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 C. pen., care arata ca stabilirea duratei ori a cumulului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii si cu periculozitatea infractorului care se evalueaza in raport de imprejurarile si modul de comitere al infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, antecedentele penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal, nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate situatia familiala si sociala. Astfel, se are in vedere caracterul grav al faptei savarsite: aceasta fiind savarsita datorita faptului ca inculpatul a adormit la volan si a avut ca urmare vatamarea grava a persoanei vatamate, dar si de persoana acestuia, de atitudinea procesuala a sa, care a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut savarsirea faptei, solicitand ca judecata

A

sa aiba loc in conditiile art. 320' C. pr. pen. din 1968, precum si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Raportat la aceste criterii instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse in limita indreptata spre maximul prevazut de lege este in masura sa conduca la o reeducare a inculpatului si la prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre acesta.

Ca atare, in baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. pr. pen. va admite apelul declarat de inculpatul I.A.S. impotriva sentintei penale nr. 25/30.01.2014 pronuntata de Judecatoria Faget in dosarul nr. 402/832/2013.

Va desfiinta partial hotararea atacata, numai sub aspectul aplicarii art. 4 si art.

5 alin. (1) C. pen.

Rejudecand in aceste limite:

In baza art. 396 alin. (5) C. pr. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. pr. pen. va achita inculpatul I.A.S., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 196 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen. savarsita fata de persoana vatamata H.A.

In baza art. 196 alin. (2) si (3) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen. si art. 5 alin. (1) C. pen. va condamna inculpatul I.A.S. la pedeapsa principala de un an si doua luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa fata de persoana vatamata H.E.R.