Exercitarea abuziva a unor atributii legale

In ceea ce priveste natura juridica a cauzei dedusa judecatii, prevederile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 exprima intentia legiuitorului de a pastra in competenta sectiilor civile rezultate din reorganizarea fostelor sectii comerciale a acelorasi litigii pe care le judecau si anterior.

In considerentele deciziei ICCJ nr. 18/2017 in interesul legii s-a precizat ca „interpretarea
...
data de instantele de judecata care au calificat litigiile nu dupa obiectul sau natura pricinii, ci dupa calitatea de profesionist a uneia din parti, este fara nicio acoperire in dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din Codul de procedura civila
...
si dispozitiilor art. 126 alin. 2 din Constitutia Romaniei. ”

Argumentele ICCJ pun astfel capat unei controverse legate de competenta fostelor sectii comerciale de a judeca orice litigii ce implica comercianti, competenta urmand a fi stabilita in raport de obiectul sau natura cauzei. Cum legiuitorul a intentionat pastrarea in competenta acestor sectii civile rezultate din reorganizarea fostelor sectii comerciale a litigiilor aflate si anterior in competenta lor, rezulta ca si anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2011 competenta se stabilea nu dupa calitatea de profesionist a uneia din parti, ci dupa obiectul si natura cauzei in care era implicat si un profesionist, in acest sens fiind, de altfel, prevederile Codului comercial in prezent abrogat partial.

Art. 223, art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 Decizia ICCJ nr. 18/2017 in interesul legii

Prin cererea inregistrata sub nr..../n8/2010 pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia civila - la data de 4 ianuarie 2010, reclamanta SC [...] SRL a chemat in judecata pe PRIMARUL COMUNEI [...], solicitand instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa dispuna obligarea paratului la plata echivalentului in lei la data platii a sumei de 1.000.000 euro reprezentand daune interese pentru exercitarea abuziva a atributiilor legale.

La termenul din 16.02.2010 s-a dispus introducerea in cauza in calitate de parati a Comunei [...] prin Primar, precum si a persoanelor fizice [...] si [...].

Prin incheierea de sedinta din data de 13.04.2010 Tribunalul Constanta a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea dosarelor nr. .../212/2008 si nr. .../212/2008 aflate pe rolul Judecatoriei Constanta.

La data de 02.02.2017 reclamanta SC [...] SRL a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, aratand ca nu mai subzista motivele care au determinat suspendarea judecatii.

La termenul de judecata fixat la data de 15.02.2017, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei functionale a Sectiei a I-a civila a Tribunalului Constanta, iar prin incheierea pronuntata la acelasi termen a admis exceptia si a declinat cauza in favoarea Sectiei a II a Civila.

S-a avut in vedere ca litigiul se poarta intre un comerciant si o autoritate locala, motiv pentru care competenta de solutionare revine completelor civile specializate in cauze comerciale, raportul juridic dedus judecatii fiind circumscris notiunii de raport
„dintre profesionisti si orice alte subiecte de drept civil
", in sensul prevazut in art.3 Cod civil.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei a II a Civila la data de 23.02.2017.

Prin sentinta civila nr.692 din 25.04.2017, pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei a II a civila si s-a dispus trimiterea cauzei spre competenta solutionare catre Sectia I a civila a Tribunalului Constanta; constatandu-se ivit conflictul negativ de competenta a fost sesizata Sectia a II a civila si de Contencios administrativ a Curtii de Apel Constanta in vederea solutionarii acestuia.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Constanta - Sectia a Il-a civila - a constatat ca prezenta actiune este supusa dispozitiilor vechiului cod de procedura civila, avand in vedere faptul ca cererea introductiva de instanta a fost inregistrata la data de 4.01.2010, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2011 procesele si cererile raman supuse legii sub care au inceput.

Prin urmare, s-a constatat ca in mod gresit instanta a solutionat cauza in baza art. 200 alin. 1

¹

din noul Cod proc. civ., desi erau aplicabile dispozitiile vechiului cod de procedura civila cu modificarile si completarile ulterioare, care, in art. 159 alin 2 si 3 stipuleaza expres limitele temporale pana la care poate fi invocata exceptia necompetentei materiale si teritoriale absoluta, precum si cea a necompetentei teritoriale relative. In cauza fiind vorba despre o necompetenta materiala, instanta o putea invoca doar la prima zi de infatisare, termen mult depasit in prezenta cauza, daca avem in vedere data inregistrarii actiunii, 4.01.2010 si data invocarii exceptiei, 15.02.2017.

Pe de alta parte, instanta a constatat ca suntem in prezenta unui litigiu care are ca obiect cererea formulata de reclamanta SC [...] SRL impotriva unei unitati administrativ teritoriale si a unor persoane fizice in vederea obligarii acestora la repararea prejudiciului cauzat prin intocmirea unor procese verbale de contraventie, temeiul de drept al actiunii fiind dat de dispozitiile art. 998 si urm cod civil.

A fost avuta in vedere decizia data in interesul legii nr. 18/2017 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a admis recursul in interesul legii formulat de colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti si s-a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare: Competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate se determina in functie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art.226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare.

Raportat si la considerentele deciziei, s-a retinut faptul ca stabilirea competentei plecand de la calitatea de profesionist a partii incalca prevederile legale.

La Curtea de Apel Constanta dosarul a fost inregistrat sub nr. .../118/2010*.

Analizand cauza sub aspectul competentei functionale, Curtea a stabilit competenta Tribunalului Constanta - sectia I civila - pentru urmatoarele considerente:

Obiectul actiunii are la baza raspunderea civila delictuala a Institutiei primarului Comunei [...], a Comunei [...] prin Primar, precum si a doua persoane fizice, respectiv [...] si [...], pentru exercitarea abuziva a unor atributii ce le-au fost conferite de lege, faptele acestora aducand prejudicii SC [...] SRL, in opinia acestei societati.

La data formularii actiunii inregistrata pe rolul sectiei civile, 04.01.2010, art. 3 din Codul comercial definea faptele de comert iar art. 4 stabilea ca „Se socotesc, afara de acestea, ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul”.

Faptul reclamat este strain actului de comert, cu atat mai mult cu cat nu ne aflam in prezenta unei fapte a comerciantului pentru a pune in discutie prevederile art. 4 din Codul comercial care instituie o prezumtie relativa de comercialitate a faptelor pe care comerciantii le desfasoara. Simpla calitate de comerciant a uneia din parti nu este suficienta pentru a stabili natura comerciala a unui litigiu, instantele apreciind, in mod obligatoriu, si in functie de obiectul cauzei. In acest sens s-a pronuntat ICCJ in numeroase decizii de speta.

Raportat la aceste prevederi legale, sectia civila nu a inteles sa isi decline competenta in favoarea sectiei comerciale (astfel cum aceasta era organizata la data formularii actiunii), ci a trecut la judecata, stabilind taxa de timbru, intregind cadrul procesual, suspendand judecata in temeiul art. 244 alin. 1 punctul 1 C.pr.civ.

La 01.10.2011 a intrat in vigoare Legea nr. 71/2011, cu exceptia articolelor expres precizate, aceasta lege abrogand Codul comercial partial.

Potrivit art. 225 alin. 1 din aceasta lege:

„
Sectiile comerciale existente la data intrarii in vigoare a
Codului civil
in cadrul tribunalelor si curtilor de apel se vor reorganiza ca sectii civile ori, dupa caz, vor fi unificate cu sectiile civile existente, prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei

Prin HCSM nr. 654/2011 - sectia pentru judecatori - s-a dispus, intr-adevar, divizarea sectiei comerciale si de contencios administrativ a Tribunalului Constanta in sectia a II-a civila si sectia de contencios administrativ, aspect care nu are nicio relevanta pentru speta de fata care a fost inregistrata pe rolul sectiei civile (sectia I civila ca urmare a reorganizarii).

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabileste ca
„Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a
Codului civil
se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite
”.

Un argument in plus in ceea ce priveste natura juridica a cauzei dedusa judecatii rezulta din prevederile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 care, asa cum a aratat sectia I civila, exprima intentia legiuitorului de a pastra in competenta sectiilor civile rezultate din reorganizarea fostelor sectii comerciale a acelorasi litigii pe care le judecau si anterior.

Ca urmare a dificultatilor de interpretare a acestui articol, ICCJ a pronuntat decizia 18/2017 in interesul legii prin care a stabilit ca, in vederea stabilirii competentei materiale procesuale a tribunalelor/sectiilor specializate, se va avea in vedere obiectul sau natura litigiilor de genul celor enumerate cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

In considerentele acestei decizii s-a precizat ca „
interpretarea
...
data de instantele de judecata care au calificat litigiile nu dupa obiectul sau natura pricinii ci dupa calitatea de profesionist a uneia din parti, este fara nicio acoperire in dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din codul de procedura civila.si dispozitiilor art. 126 alin. 2 din Constitutia Romaniei
.”

Argumentele ICCJ pun astfel capat unei controverse legate de competenta fostelor sectii comerciale de a judeca orice litigii ce implica comercianti, competenta urmand a fi stabilita in raport de obiectul sau natura cauzei. Cum legiuitorul a intentionat pastrarea in competenta acestor sectii civile rezultate din reorganizarea fostelor sectii comerciale a litigiilor aflate si anterior in competenta lor, rezulta ca si anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2011 competenta se stabilea nu dupa calitatea de profesionist a uneia din parti, ci dupa obiectul si natura cauzei in care era implicat si un profesionist, in acest sens fiind, de altfel, prevederile Codului comercial in prezent abrogat partial.

Fata de toate aceste argumente a fost stabilita competenta sectiei I civila de solutionare a cauzei ce are ca obiect raspundere civila delictuala.

Sentinta civila nr. 28/25.05.2017 Judecator redactor Ecaterina Grigore