Era ingerinta „necesara intr-o societate democratica"?

19. Pentru a stabili daca o anumita incalcare a art. 8 este „necesara intr-o societate democratica", Curtea pune in balanta interesele statului membru  si dreptul reclamantului. Intr-o hotarare de referinta referitoare la art. 8, Curtea a precizat ca, in acest context, adjectivul „necesar" nu este la fel de flexibil precum termenii „util", „rezonabil" sau „oportun", ci implica existenta unei „nevoi sociale imperioase" de a recurge la ingerinta in cauza. Autoritatile nationale au obligatia de a efectua evaluarea initiala a nevoii sociale imperioase in fiecare caz in parte; a sadar, le este lasata o marja de apreciere. Cu toate acestea, decizia lor este supusa controlului Curtii. O restrictie privind un drept prevazut de Conventie poate fi considerata „necesara intr-o societate democratica" — ale carei semne distinctive sunt toleranta  si mentalitatea deschisa — doar in cazul in care, printre altele, aceasta este proportionala cu obiectivul legitim urmarit
    (Dudgeon impotriva Regatului Unit,
    pct. 51-53).
20. Ulterior, Curtea a afirmat ca, pentru a stabili daca masurile atacate erau „necesare intr-o societate democratica", va analiza, in lumina cauzei respective in ansamblul sau, daca motivele invocate pentru justificarea masurilor sunt relevante  si suficiente  si daca masurile au fost proportionale cu scopurile legitime urmarite
    (Zimpotriva Finlandei,
    pct. 94). Curtea a oferit clarificari suplimentare privind aceasta cerinta, afirmand ca notiunea de „necesitate" in sensul art. 8 implica faptul ca ingerinta trebuie sa corespunda unei nevoi sociale imperioase  si, in special, ca trebuie sa ramana proportionala cu scopul legitim urmarit. Pentru a stabili daca o ingerinta a fost „necesara", Curtea tine seama de marja de apreciere lasata autoritatilor statului, insa este obligatia statului parat sa demonstreze existenta unei nevoi sociale imperioase, care a stat la baza ingerintei
    (Piechowicz impotriva Poloniei,
    pct. 212). Curtea a reiterat principiile directoare privind marja de apreciere in Paradiso si Campanelli impotriva Italiei
    
    (MC), pct. 179-184.

In ceea ce prive ste masurile generale adoptate de guvernul national, din jurisprudenta Curtii reiese ca, pentru a stabili proportionalitatea unei masuri generale, Curtea trebuie sa evalueze in principal optiunile legislative care stau la baza acesteia. In acest sens, calitatea controlului parlamentar  si judiciar al necesitatii masurii este deosebit de importanta, inclusiv aplicarea marjei de apreciere relevanta. Garantiile procedurale de care dispune persoana particulara sunt deosebit de importante pentru a determina daca statul parat  si-a depa sit sau nu marja de apreciere atunci cand a stabilit cadrul de reglementare. Curtea trebuie sa examineze, in special, daca procesul decizional finalizat prin masuri care constituie o ingerinta a fost echitabil  si a permis respectarea adecvata a intereselor garantate unei persoane de catre art. 8
(A.-M.V. impotriva Finlandei,
pct. 82-84)