Dreptul la alegeri libere, Art. 3 din Protocolul nr. 1

Principii generale

1. Art. 3 din Protocolul nr. 1 - Dreptul la alegeri libere

   „Inaltele Parti contractante se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. "

   Cuvinte-cheie HUDOC

   Dreptul la alegeri libere (P1-3) - Alegeri periodice (P1-3) - Alegeri prin vot secret (P1-3) - Libera exprimare a opiniei poporului (P1-3) - Alegerea corpului legislativ (P1-3) - Vot (P1-3) - Dreptul de a candida la alegeri (P1-3)

   
   
   Sens si domeniu de aplicare
   

1. „Conform preambulului Conventiei, mentinerea libertatilor fundamentale «se bazeaza in mod esential pe un regim politic cu adevarat democratic». Consacrand un principiu caracteristic unui astfel de regim, art. 3 din Protocolul nr. 1 are, prin urmare, o importanta capitala in sistemul Conventiei. " (Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei, pct. 47)
2. Art. 3 din Protocolul nr. 1 se refera numai la alegerea corpului legislativ. Insa aceasta expresie nu vizeaza doar parlamentul national. Este necesara examinarea structurii constitutionale a statului respectiv
   (Timke impotriva Germaniei,
   decizia Comisiei). In general, domeniul de aplicare al art. 3 din Protocolul nr. 1 nu acopera alegerile locale, cum sunt cele municipale
   (Xuereb impotriva Maltei; Salleras
   
   Llinares impotriva Spaniei)
   sau regionale
   (Malarde impotriva Frantei)
   .
   Astfel, Curtea a hotarat ca puterea de a emite reglementari  si acte administrative care le este recunoscuta autoritatilor locale in multe tari este diferita de competenta legislativa vizata de art. 3 din Protocolul nr. 1, de si competenta legislativa nu trebuie neaparat inteleasa ca avand in vedere doar parlamentele nationale
   [Moika impotriva Poloniei
   
   (dec. )].
3. Curtea a clarificat interpretarea care trebuie data notiunii de „alegeri", ce determina domeniul de aplicare al art. 3 din Protocolul nr. 1
   [Cumhuriyet Halk Partisi impotriva Turciei
   (dec. ), pct. 33- 34  si 3738].
4. Curtea a declarat ca, in principiu, un referendum nu intra in domeniul de aplicare al art. 3 din Protocolul nr. 1
   [ibidem,
   pct. 33  si 38; Moohan si Gillon impotriva Regatului Unit (dec. ), pct. 40]. Cu toate acestea, a luat in considerare diversitatea sistemelor electorale din cadrul statelor. Nu a exclus posibilitatea ca un proces democratic considerat „referendum" de un stat sa se incadreze in sfera de aplicare a art. 3 din Protocolul nr. 1. In acest scop, procesul respectiv ar trebui sa aiba loc „la intervale rezonabile prin alegeri cu vot secret, in conditii care sa asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ"
   (ibidem,
   pct. 42).
5. Curtea a stabilit ca imposibilitatea de a primi rezultatele sondajelor de opinie privind intentiile de vot pentru o perioada de 15 zile inainte de alegeri nu i-a afectat pe reclamanti in calitatea lor de alegatori intr-un mod suficient de direct incat sa se poata considera victime ale incalcarii art. 3 din Protocolul nr. 1 in sensul art. 34 din Conventie
   [Dimitras si altii impotriva Greciei
   (dec. ), pct. 30-32].

In ceea ce prive ste alegerile prezidentiale, Curtea a considerat ca prerogativele  sefului statului nu ar putea, ca atare, sa conduca la a considera aceasta functie un „corp legislativ" in sensul art. 3 din Protocolul nr. 1. Cu toate acestea, nu exclude posibilitatea aplicarii art. 3 din Protocolul nr. 1 in privinta alegerilor prezidentiale. Daca s-ar stabili ca functiile  sefului statului respectiv includ initiativa legislativa  si competenta de a adopta legi sau includ prerogative extinse de control la adoptarea legilor sau competenta de a cenzura principalele organe legislative, s-ar putea argumenta ca  seful statului reprezinta un „corp legislativ" in sensul art. 3 din Protocolul nr. 1
[Boskoski impotriva Fostei Republici

Iugoslave a Macedoniei
(dec. ); Brito Da Silva Guerra si Sousa Magno impotriva Portugaliei (dec. )]. Insa aceasta posibilitate nu a fost exploatata pana acum  si nu a fost nici macar mentionata in cauzele

ulterioare [Paksas impotriva Lituaniei

(MC); Anchugov si Gladkov impotriva Rusiei, pct. 55-56].

6. Pe de alta parte, Curtea a considerat in repetate randuri ca Parlamentul European este o parte a corpului legislativ in sensul art. 3 din Protocolul nr. 1
   [Matthews impotriva Regatului Unit
   (MC), pct. 4554; Occhetto impotriva Italiei (dec. ), pct. 42].
7. In ceea ce prive ste caracteristicile propriu-zise ale votului, textul art. 3 din Protocolul nr. 1 prevede numai caracterul sau liber  si secret, ceea ce Comisia Europeana a Drepturilor Omului (denumita in continuare „Comisia")  si ulterior Curtea au reiterat in mod constant
   (X. impotriva Regatului Unit,
   decizia Comisiei din 6 octombrie 1976). Se mai precizeaza ca alegerile trebuie sa aiba loc la intervale rezonabile. Statele au o larga marja de apreciere in acest sens. Totu si, jurisprudenta a indicat anumite linii directoare:

„Periodicitatea intervalelor dintre alegerile parlamentare se apreciaza prin prisma scopului acestor alegeri, respectiv garantarea faptului ca ideile reprezentantilor poporului reflecta evolutiile fundamentale ale opiniei dominante. In principiu, parlamentul trebuie sa fie in masura sa elaboreze  si sa puna in aplicare programe legislative, inclusiv proiecte pe termen lung. Un interval prea scurt intre alegeri ar putea impiedica strategiile politice care urmaresc sa puna in aplicare dorintele electoratului. Un interval prea lung poate duce la absenta reinnoirii reprezentarii parlamentare, ceea ce risca in timp sa nu mai corespunda aspiratiilor dominante ale alegatorilor. "
(Timke impotriva Germaniei,
decizia Comisiei)

8. Jurisprudenta a dezvoltat apoi cerinta universalitatii votului, care este acum principiul de baza [X.
   impotriva Germaniei,
   decizia Comisiei; Hirst impotriva Regatului Unit (nr. 2) (MC), pct. 59  si 62; Mathieu-
   
   Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei,
   pct. 51]. Pe de alta parte, de si art. 3 din Protocolul nr. 1 implica principiul egalitatii de tratament a tuturor cetatenilor in exercitarea dreptului lor de vot, nu rezulta de aici ca toate buletinele de vot trebuie sa aiba o pondere egala in privinta rezultatului. Astfel, niciun sistem nu poate elimina fenomenul „voturilor pierdute"
   [ibidem,
   pct. 54; Partija „Jaunie Demokrati" si Partija
   
   „Musu Zeme" impotriva Letoniei
   (dec. )].
9. Cu toate acestea, fiecare alegator trebuie sa aiba posibilitatea ca votul sau sa influenteze alcatuirea corpului legislativ, in caz contrar ar ramane fara fond dreptul de vot, procesul electoral  si, in cele din urma, ordinea democratica in sine
   (Riza si altii impotriva Bulgariei,
   pct. 148). Statele beneficiaza a sadar de o larga marja de apreciere in modul de organizare a alegerilor. Astfel, o repartizare a circumscriptiilor inegala din punct de vedere al populatiei nu constituie o incalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 cat timp nu afecteaza acuratetea reflectarii vointei poporului
   (Bompardimpotriva Frantei
   (dec. )]. In fine, alegerea tipului scrutinului prin care se asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ - reprezentare proportionala, vot majoritar sau de alt tip - constituie o chestiune in privinta careia fiecare stat beneficiaza de o marja larga apreciere
   [Matthews impotriva Regatului Unit
   (MC), pct. 64].

2. 
   
   Principii de interpretare
   

10. Art. 3 din Protocolul nr. 1 difera de celelalte dispozitii ale Conventiei  si protocoalelor acesteia prin faptul ca garanteaza anumite drepturi in sensul ca obliga statele membre sa organizeze alegeri in conditii care sa asigure libera exprimare a opiniei poporului, nu un anumit drept sau o anumita libertate. Cu toate acestea, avand in vedere lucrarile pregatitoare pentru art. 3 din Protocolul nr. 1  si interpretarea acestei clauze in contextul Conventiei in ansamblu, Curtea a stabilit ca acest articol implica totodata drepturi subiective, printre care dreptul de vot (aspect „activ")  si cel de a candida la alegeri (aspect „pasiv")
    [Mathieu-Mohin  si Clerfayt impotriva Belgiei,
    pct. 48-51; Zdanoka impotriva Letoniei (MC), pct. 102].
11. Drepturile respective nu sunt absolute. Exista loc pentru „limitari implicite", iar statelor contractante trebuie sa li se acorde o marja de apreciere in domeniu. Notiunea de „limitare implicita" care se deduce de la art. 3 din Protocolul nr. 1 este de o importanta majora cand vine vorba de stabilirea legitimitatii scopurilor urmarite de restrangerile aplicate drepturilor garantate de aceasta dispozitie. Intrucat art. 3 din Protocolul nr. 1 nu este limitat de o lista exacta de „scopuri legitime", cum sunt cele enumerate la art. 8-11 din Conventie, statele contractante se pot baza, prin urmare, in mod liber, pe un scop care nu este inclus in aceasta lista pentru a justifica o restrangere, cu conditia sa se demonstreze compatibilitatea acestui scop cu principiul statului de drept  si obiectivele generale ale Conventiei in circumstantele specifice ale cauzei.
12. Notiunea de „limitare implicita" inseamna, de asemenea, ca Curtea nu aplica criteriile traditionale de „necesitate" sau „nevoie sociala imperioasa" care sunt folosite in cadrul art. 8-11 din Conventie. Atunci cand are de examinat chestiuni de conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1, Curtea se

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 6/31 Actualizare: 31.08.2018

concentreaza, in esenta, pe doua criterii: verifica, pe de o parte, daca a existat un tratament arbitrar sau o lipsa de proportionalitate  si, pe de alta parte, daca restrangerea a adus atingere exprimarii libere a opiniei poporului. In plus, subliniaza necesitatea de a aprecia orice legislatie electorala prin prisma evolutiilor politice din tara respectiva, ceea ce inseamna ca aspectele inacceptabile in cadrul unui sistem pot fi justificate in contextul altuia
[Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei,
pct. 52; Zdanoka

impotriva Letoniei
(MC), pct. 103-104  si 115].

13. Dreptul de a candida la alegeri (aspectul „pasiv") poate fi incadrat in cerinte mai stricte decat dreptul de vot (aspectul „activ"). In timp ce criteriul privind aspectul „activ" al art. 3 din Protocolul nr. 1 implica de obicei o apreciere mai larga a proportionalitatii dispozitiilor legale care interzic unei persoane sau unui grup de persoane dreptul la vot, abordarea adoptata cu privire la aspectul „pasiv" este limitata in esenta la a verifica absenta arbitrariului in procedurile interne care determina privarea de eligibilitate a unei persoane [ Zdanoka impotriva Letoniei (MC), pct. 115; Melnitchenko impotriva Ucrainei, pct. 57].
14. In ceea ce prive ste cine se poate prevala de o presupusa incalcare a acestui aspect „pasiv", Curtea a recunoscut ca, atunci cand legislatia electorala sau masurile luate de autoritatile nationale restrang dreptul candidatilor luati individual de a candida la alegeri pe lista unui partid, partidul respectiv poate, in aceasta calitate, sa se considere victima unei incalcari a art. 3 din Protocolul nr. 1, independent de candidatii sai
    [Partidul Laburist Georgian impotriva Georgiei,
    pct. 72- 74; Riza si altii impotriva Bulgariei,
    
    pct. 142].
15. In plus, atunci cand examineaza sistemul electoral al unei tari - aspectul activ sau pasiv -, Curtea ia in considerare diversitatea contextelor istorice ale statelor. Aceste contexte diferite pot astfel sa duca la acceptarea divergentelor din normele de drept electoral de la o tara la alta, dar  si sa explice evolutia nivelului de exigenta in functie de perioadele examinate.

In fine, art. 3 din Protocolul nr. 1 se refera la etapele postelectorale, care includ numararea voturilor, precum  si inregistrarea  si transferul rezultatelor votului. De aici rezulta pentru stat o obligatie pozitiva de a incadra cu atentie procedurile prin care se colecteaza, se calculeaza  si se inregistreaza rezultatele alegerilor
(Davydov si altii impotriva Rusiei,
pct. 284-285).

1. 
   
   Aspectul activ: dreptul de vot
   

16. Aspectul „activ" poate suferi limitari. Aici, ca  si in orice alt domeniu sub incidenta art. 3 din Protocolul nr. 1, statele membre beneficiaza de o anumita marja de apreciere care difera in functie de context. De exemplu, este posibila stabilirea unei varste minime pentru a avea certitudinea ca participantii la procesul electoral sunt suficient de maturi
    [Hirst impotriva Regatului Unit (nr. 2)
    (MC), pct. 62].
17. Cu toate acestea, controlul exercitat este un control de proportionalitate destul de amanuntit. Marja de apreciere recunoscuta statelor nu poate avea efectul de a interzice anumitor persoane sau anumitor grupuri sa ia parte la viata politica a tarii, inclusiv prin desemnarea membrilor corpului legislativ [ Aziz
    
    impotriva Ciprului,
    pct. 28; Tanase impotriva Moldovei (MC), pct. 158]. In cauza Aziz impotriva Ciprului,
    
    Curtea s-a pronuntat asupra interdictiei aplicate membrilor comunitatii cipriote turce de a vota la alegerile parlamentare. Curtea a considerat ca, din cauza situatiei anormale existente in Cipru incepand din 1963  si a vidului legislativ, reclamantul, in calitate de membru al comunitatii cipriote turce cu domiciliul in Republica Cipru, a fost lipsit de orice posibilitate de a- si exprima opinia in cadrul alegerii membrilor Camerei Reprezentantilor. Prin urmare, insa si esenta dreptului sau de vot a fost incalcata. Curtea a constatat, de asemenea, o vadita inegalitate de tratament in exercitarea dreptului de vot intre membrii comunitatii cipriote turce  si cei ai comunitatii cipriote grece sti. Prin urmare, a constatat incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1, individual dar  si combinat cu art. 14 din Conventie.
18. In plus, se observa ca plangeri legate de alegeri care nu intra sub incidenta domeniului de aplicare al art. 3 din Protocolul nr. 1 pot fi formulate, dupa caz, in temeiul altor articole din Conventie. Astfel, in cauza Motka impotriva Poloniei, reclamantul s-a aflat in imposibilitatea de a vota la alegerile pentru consiliile municipale, consiliile raionale  si adunarile regionale. Sectia de votare nu era accesibila persoanelor cu scaune cu rotile  si nu era permisa scoaterea unui buletin de vot in afara sediului sectiei de votare. Curtea a considerat ca nu putea fi exclus ca faptul ca administratia nu i-a asigurat acces corespunzator la sectia de votare reclamantului, care dorea sa traiasca o viata activa  si putea sa starneasca sentimente de umilire  si suferinta de natura sa aduca atingere autonomiei persoanei respective  si, in consecinta, calitatii vietii sale private. Prin urmare, Curtea a acceptat ipoteza ca, in astfel de circumstante, art. 8 este aplicabil.

1. 
   
   Pierderea drepturilor civice
   

19. In cazul in care o persoana sau un grup de persoane pierde dreptul de vot, Curtea acorda o atentie deosebita. Privarea de dreptul de vot trebuie sa aiba un scop legitim, dar sa corespunda totodata unei mari cerinte de proportionalitate. Curtea a examinat astfel mai multe cauze in care privarea de dreptul de vot se inscria in cadrul unei anchete penale. Obiectul cauzei Labita impotriva Italiei (MC) l-a constituit pierderea temporara  si automata a drepturile civile in cazul suspiciunii de apartenenta la mafie. Curtea a acceptat argumentul ca o astfel de masura urmarea un scop legitim. Cu toate acestea, luand in considerare faptul ca masura a fost aplicata abia dupa achitarea reclamantului, a considerat ca nu exista nicio dovada concreta care sa justifice banuiala privind apartenenta la mafie  si ca masura in litigiu a fost, prin urmare, disproportionata. In cauza Vito Sante Santoro impotriva Italiei, reclamantul a fost privat, la randul sau, de dreptul de vot pentru o perioada limitata de timp ca urmare a faptului ca a fost pus sub supravegherea politiei. Cu toate acestea, trecusera mai mult de 9 luni de zile intre ordonanta de punere sub supraveghere  si radierea din listele electorale. Prin urmare, reclamantul a fost impiedicat sa voteze in doua alegeri, ceea ce nu s-ar fi intamplat daca masura ar fi fost aplicata imediat. Cu toate acestea, Guvernul nu a indicat niciun motiv pentru a justifica intarzierea respectiva. Prin urmare, Curtea a constatat incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1.

Problema pierderii unor drepturi civice nu se ridica doar in context penal. Cauza Albanese impotriva

Italiei
a avut ca obiect suspendarea exercitarii drepturilor electorale ale reclamantului pe intreaga durata a procedurii insolventei indreptate impotriva sa. Curtea a subliniat ca procedura insolventei nu apartinea dreptului penal, ci dreptului civil,  si nu implica nicio notiune de dol sau frauda din partea debitorului. Limitarea drepturilor sale electorale ale acestuia a urmarit a sadar un scop in esenta punitiv. Prin urmare, masura a avut doar scopul de a-l injosi pe debitor  si a constituit un blam moral pentru simplul fapt de a fi insolvabil, de si fara nicio vina. Curtea a concluzionat ca aceasta masura nu urmarea un scop legitim in

sensul art. 3 din Protocolul nr. 1.

20. Curtea a trebuit, de asemenea, sa examineze privarea de dreptul de vot ca urmare a plasarii sub tutela partiala. In cauza Alajos Kiss impotriva Ungariei, Curtea a considerat ca o astfel de masura ar putea urmari un scop legitim, cel de a garanta ca la afacerile publice participa numai cetatenii capabili sa aprecieze consecintele deciziilor lor  si sa ia decizii con stiente  si judicioase. Cu toate acestea, interzicerea dreptului de vot a fost aplicata in mod automat  si general, fara a lua in considerare capacitatile reale ale persoanei protejate  si fara a face diferenta intre tutela totala sau partiala. Curtea a declarat ca este discutabil faptul de a trata persoanele cu dizabilitati intelectuale sau psihice ca un singur grup  si ca limitarea drepturilor acestora ar trebui sa faca obiectul unui control strict. Curtea a concluzionat ca retragerea dreptului de vot, fara o evaluare judiciara individualizata a situatiei celor interesati, nu era proportionala cu scopul urmarit.

2. 
   
   Cazul particular al detinutilor
   

21. In general, detinutii beneficiaza in continuare de toate drepturile  si libertatile fundamentale garantate de Conventie, cu exceptia dreptului la libertate in cazul in care o detinere legala intra expres in domeniul de aplicare al art. 5 din Conventie
    [Hirst impotriva Regatului Unit (nr. 2)
    (MC), pct. 69]. Drepturile garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 nu fac exceptie. Prin urmare, nu se pune problema ca un detinut sa fie decazut din drepturile pe care i le garanteaza Conventia pentru simplul motiv ca este privat de libertate ca urmare a unei condamnari. Acest lucru nu exclude luarea de masuri pentru protejarea societatii impotriva activitatilor care urmaresc distrugerea drepturilor  si libertatilor prevazute in Conventie.
22. Art. 3 din Protocolul nr. 1 nu exclude a sadar restrangerea drepturilor electorale ale unei persoane care, de exemplu, a savar sit abuzuri grave in exercitarea unor functii publice sau al carei comportament ameninta sa submineze statul de drept sau bazele democratiei. Cu toate acestea nu trebuie sa se recurga u sor la masura riguroasa pe care o constituie interzicerea dreptului la vot; de altfel, principiul proportionalitatii necesita existenta unei legaturi perceptibile  si suficiente intre sanctiune  si comportament, precum  si situatia persoanei afectate
    [Hirst impotriva Regatului Unit (nr. 2)
    (MC), pct. 71].
23. Pierderea drepturilor politice in cazul unei persoane private de libertate poate a sadar sa indeplineasca scopuri legitime precum prevenirea faptelor penale, consolidarea sensului civic  si respectarea statului de drept, dar  si buna functionare  si mentinerea democratiei. Cu toate acestea, o astfel de masura nu poate fi impusa in mod automat, caci in caz contrar ar intra in conflict cu cerinta de proportionalitate.
24. Statele pot decide sa lase instantei aprecierea proportionalitatii unei masuri de restrangere a dreptului de vot al detinutilor condamnati ori introducerea in legislatie de dispozitii care stabilesc circumstantele in care se poate aplica o astfel de masura. In a doua ipoteza, legiuitorul insu si este cel care stabile ste un echilibru intre interesele concurente pentru a evita orice interdictie generala, automata  si cu aplicare nediferentiata. Prin urmare, doar interzicerea dreptului de vot in absenta unei hotarari judecatore sti
    ad hoc
    precum in speta nu atrage dupa sine incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1
    [Scoppola impotriva Italiei (nr. 3)
    (MC), pct. 102].
25. In cauza Hirst impotriva Regatului Unit (nr. 2) (MC), Curtea a constatat o incalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 deoarece interzicerea votului a fost aplicata in mod automat  si general tuturor persoanelor aflate in executarea unei pedepse privative de libertate. A afectat 48 000 de detinuti, ceea ce reprezinta un numar mare,  si a vizat toate tipurile de pedepse cu inchisoarea, inclusiv cele cu durate de la o zi pana la detentiunea pe viata  si infractiunile cu grade mergand de la fapte relativ minore pana la cele mai grave. In plus, nu a existat o legatura directa intre faptele comise de o persoana  si interzicerea dreptului de vot. De asemenea, Curtea a constatat o incalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 in cauza Soyler
    
    impotriva Turciei
    in care restrangerea dreptului de vot al persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii a avut o intindere  si un impact  si mai mare deoarece au fost aplicate chiar  si celor care nu i si executau pedepsele cu inchisoarea. In cauza Frodl impotriva Austriei, interzicerea dreptului de vot nu viza in mod sistematic toti detinutii, ci doar pe cei care au fost condamnati la pedepse mai mari de un an pentru infractiuni savar site cu intentie. Cu toate acestea, nu exista nicio legatura intre aplicarea automata a masurii contestate  si comportamentul persoanei  si circumstantele cauzei. Prin urmare, Curtea a concluzionat ca interzicerea dreptului de vot nu este proportionala cu scopurile urmarite.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 9/31 Actualizare: 31.08. 2018

26. In cauza Scoppola impotriva Italiei (nr. 3) (MC), cu toate acestea, Curtea a trebuit sa ia in considerare interzicerea dreptului de vot aplicata persoanelor condamnate pentru anumite infractiuni bine stabilite sau la o pedeapsa privativa de libertate cu o durata mai mare decat limita stabilita de lege. Legiuitorul a avut grija sa adapteze utilizarea acestei masuri in functie de particularitatile fiecarei cauze. Acesta a adaptat, de asemenea, durata masurii interdictiei in functie de pedeapsa impusa  si astfel, indirect, de gravitatea infractiunii. Numero si detinuti condamnati  si-au pastrat posibilitatea de a vota in alegerile legislative. In plus, acest sistem era completat de posibilitatea oferita detinutilor carora le-a fost interzis dreptul de vot de a obtine restabilirea acestui drept. Sistemul italian nu prezenta a sadar o rigiditate excesiva. Prin urmare, Curtea a concluzionat ca nu a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1.
27. Trebuie remarcat totu si ca detinutii trebuie sa demonstreze ca au fost efectiv impiedicati sa voteze pentru a putea constata o incalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1. Nu este suficient ca ace stia sa invoce detentia
    a priori
    deoarece evenimente precum liberarea anticipata, internarea intr-un spital de psihiatrie etc. pot surveni inainte de desfa surarea alegerilor. Astfel de cereri sunt a sadar declarate inadmisibile ca fiind vadit nefondate
    [Dunn si altii impotriva Regatului Unit
    (dec. )].
28. In plus, Curtea nu a considerat niciodata oportun sa indice statelor masurile necesare sa puna capat incalcarilor cauzate de interzicerea dreptului de vot al detinutilor. Cel mult a putut sa indice un calendar
    (Greens si M. T. impotriva Regatului Unit,
    pct. 120). Pe de alta parte, statele nu pot sa invoce complexitatea procedurii care ar fi necesara pentru a modifica legislatia aflata la originea incalcarii. In cauza Anchugovsi Gladkov impotriva Rusiei, Curtea a luat act de argumentul ca interdictia a fost impusa printr-o dispozitie din Constitutie care nu putea fi modificata de Parlament  si nu putea fi revizuita decat prin adoptarea unei noi Constitutii, ceea ce ar fi implicat o procedura deosebit de complexa. Totu si, Curtea a reamintit ca, in esenta, autoritatile erau libere sa aleaga, sub supravegherea Comitetului de Mini stri al Consiliului Europei, mijloacele care trebuiau folosite pentru a aduce legislatia in conformitate cu Conventia. Guvernelor le este permis sa exploreze toate caile posibile pentru a garanta respectarea art. 3 din Protocolul nr. 1, inclusiv prin intermediul unei anumite forme de proces politic sau prin interpretarea Constitutiei in conformitate cu Conventia (pct. 111).
29. In fine, in decizia Moohan si Gillon impotriva Regatului Unit, detinutii condamnati s-au plans ca nu au reu sit sa voteze in cadrul referendumului privind independenta Scotiei din 2014. Considerand ca art. 3 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil unei astfel de consultari populare, Curtea a respins cererea acestora.

3. 
   
   
   Re sedinta, conditie de acces la dreptul de vot
   1. Votul cetatenilor nerezidenti in teritoriul respectiv
   

30. Intr-o serie de cauze incepand din 1961, Comisia a declarat inadmisibile, ca vadit nefondate, capetele de cerere intemeiate pe restrangerea dreptului de vot pe baza unui criteriu de re sedinta [a se vedea deciziile Comisiei X. si altii impotriva Belgiei;
    X. impotriva Regatului Unit
    (11 decembrie 1976); X.
    
    impotriva Regatului Unit
    (28 februarie 1979); X. impotriva Regatului Unit (13 mai 1982); Polacco si
    
    Garofalo impotriva Italiei;
    Luksch impotriva Germaniei].
31. Ulterior, Curtea a reiterat compatibilitatea dintre art. 3 din Protocolul nr. 1  si impunerea unei obligatii de re sedinta. Cateva motive in justificarea acesteia:

• in primul rand, presupunerea ca un cetatean nerezident este preocupat mai putin direct sau mai putin constant de problemele cotidiene ale tarii sale  si le cunoa ste mai putin;
• in al doilea rand, candidatilor la alegerile parlamentare le este mai greu sa prezinte diversele probleme electorale cetatenilor din strainatate, iar ace stia au o mai mica influenta asupra selectarii candidatilor sau a stabilirii programelor lor electorale;
• in al treilea rand, legatura stransa dintre dreptul de vot in alegerile parlamentare  si faptul ca cineva este direct afectat de actele organelor politice alese astfel;  si,
• al patrulea, preocuparea legitima a legiuitorului de a limita influenta cetatenilor care locuiesc in strainatate asupra alegerilor ce se refera la chestiuni care, de si cu siguranta fundamentale, ii afecteaza in primul rand pe cei care locuiesc in tara.

32. Chiar daca persoana in cauza nu  si-a putut rupe legaturile cu tara de origine  si chiar daca unele dintre

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 10/31 Actualizare: 31.08. 2018

elementele de mai sus nu i se pot aplica, legea nu poate lua intotdeauna in considerare fiecare caz individual, ci trebuie sa precizeze o regula generala
[Hilbe impotriva Liechtensteinului
(dec. ); Doyle

impotriva Regatului Unit
(dec. ); Shindler impotriva Regatului Unit, pct. 105].

33. Astfel, Curtea a considerat neintemeiate cererile cetatenilor care  si-au parasit tara de origine
    [Hilbe
    
    impotriva Liechtensteinului(
    dec.
    )]. In doua cauze, a luat in considerare faptul ca nerezidentii puteau sa voteze in alegerile nationale timp de 15 ani de la emigrarea lor  si ca acest drept se restabilea oricum daca persoanele respective se intorceau sa traiasca in tara lor de origine; Curtea a concluzionat a sadar ca masura nu era disproportionata (Doyle impotriva Regatului Unit (dec. ); Shindler impotriva Regatului
    
    Unit,
    pct. 108). De asemenea, Curtea a considerat relevant faptul ca Parlamentul a incercat, in diferite ocazii, sa stabileasca un echilibru intre interesele concurente  si a dezbatut in detaliu chestiunea drepturilor de vot ale nerezidentilor; evolutia opiniilor din parlament se reflecta, de altfel, in modificarile aduse perioadei de re sedinta de cand s-a creat posibilitatea de vot pentru alegatorii rezidenti in strainatate
    (ibidem,
    pct. 117).
34. In cauza Shindler impotriva Regatului Unit, Curtea a remarcat atentia sporita acordata la nivel european problemelor legate de migratie din punct de vedere al participarii politice in tara de origine  si in tara de re sedinta. Cu toate acestea, a considerat ca niciunul dintre documentele examinate nu facea posibila concluzia ca, in stadiul actual al dreptului, statele erau obligate sa acorde nerezidentilor acces nelimitat la dreptul de vot. In mod similar, de si exista o tendinta clara in legislatia  si practica statelor membre de a permite votul nerezidentilor  si o majoritate considerabila de state au fost in favoarea unui drept nelimitat, inca nu se putea constata existenta unei abordari comune sau a unui consens in favoarea unui drept de vot nelimitat pentru nerezidenti. Prin urmare, Curtea a concluzionat ca, de si ar putea fi necesar sa tina sub supraveghere acest aspect, statele pastrau o larga marja de apreciere in acest domeniu (pct. 109-115).

2. Cazul particular al anumitor teritorii

35. In cauza Py impotriva Frantei, Curtea a reiterat ideea unei legaturi suficient de puternice intre potentialul votant  si teritoriul in cauza. Unui cetatean francez de origine din metropola dar care traia in Noumea i s-a interzis dreptul de a vota in alegerile pentru Congresul Noii-Caledonii pe motiv ca nu a dovedit ca avea cel putin 10 ani de re sedinta in teritoriu. Curtea a constatat ca limitarile de durata pentru re sedinta raspundeau preocuparii de a garanta ca respectivele consultari reflecta vointa populatiei „interesate"  si ca rezultatul nu este afectat de un vot masiv din partea grupurilor care sunt recent sosite in teritoriu  si care nu au legaturi puternice acolo. In plus, limitarea dreptului de vot a fost consecinta directa  si necesara a infiintarii cetateniei caledoniene. Reclamantul nu era afectat de actele organelor politice ale Noii Caledonii in aceea si masura ca cetatenii rezidenti. In consecinta, conditia privind re sedinta era justificata  si urmarea un scop legitim. Istoria  si statutul Noii Caledonii - etapa de tranzitie inainte de suveranitate deplina  si parte din procesul de autodeterminare - au fost considerate „necesitati locale" care pot justifica o cerinta atat de importanta cum ar fi cei 10 ani de  sedere, aceasta conditie fiind de altfel un element esential in atenuarea conflictului sangeros.
36. Cauza Sevinger impotriva Tarilor de Jos a avut ca obiect imposibilitatea persoanelor cu re sedinta in insula Aruba, care beneficiaza de o anumita autonomie, de a vota in alegerile pentru Parlamentul olandez. In schimb, ace stia puteau vota in alegerile pentru parlamentul insulei, care trimite delegati in Parlamentul Tarilor de Jos. Curtea a constatat ca cetatenii olandezi cu re sedinta in Aruba ar putea influenta in acest fel deciziile Adunarii Deputatilor  si ca, in plus, deciziile adoptate de Parlamentul Tarilor de Jos nu ii afectau in acela si mod ca pe rezidentii din Tarile de Jos. De asemenea, a respins capatul de cerere formulat in temeiul art. 14 combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 1, considerand ca rezidentii din Aruba erau singurii care puteau vota pentru Parlamentul insulei  si, prin urmare, nu erau intr-o situatie similara cu cea a altor cetateni olandezi.
37. In ceea ce prive ste organizarea geografica  si teritoriala a alegerilor pe teritoriul statului in cauza, Curtea a admis ca obligatiile impuse alegatorului de a face cerere pentru radierea sa din vechea lista electorala  si pentru inscrierea sa intr-o noua lista urmarea aceste scopuri legitime: de a asigura intocmirea listelor electorale in conditii de timp  si de control corespunzatoare, de a permite buna desfa surare a operatiunilor de vot  si de a evita fraudele. Aceasta a considerat ca obligatia de a respecta formalitatile de  stergere  si apoi de inscriere intr-o noua lista electorala in termenul prevazut de lege

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 11/31 Actualizare: 31.08. 2018

facea parte din exercitarea marjei largi de apreciere a statului in acest sens
(Benkaddour impotriva

Frantei)
.

1. 
   
   Organizarea materiala a alegerilor pentru nerezidenti
   

38. Art. 3 din Protocolul nr. 1 nu impune statelor obligatia de a introduce un sistem de exercitare a dreptului de vot in strainatate pentru cetatenii expatriati. In cauza Sitaropoulos si Giakoumopoulos
    
    impotriva Greciei
    (MC), reclamantii s-au plans ca, in lipsa oricarei reglementari in acest sens, nu  si-au putut exercita dreptul de a vota din tara lor de expatriere (Franta), de si Constitutia tarii lor de origine (Grecia) prevedea aceasta posibilitate. Curtea a constatat ca nu a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1 in sensul ca perturbarile de natura financiara, familiala  si profesionala pe care le-ar fi suferit reclamantii daca ar fi trebuit sa se prezinte in tara lor de origine pentru a vota nu par atat de disproportionate incat sa aduca atingere dreptului lor de vot.
39. Pe de alta parte, in cazul in care legislatia nationala prevede un astfel de sistem, pot aparea obligatii specifice, in special obligatia de a organiza alegeri pe teritoriul strain, daca este necesar. In cauza Riza si
    
    altii impotriva Bulgariei,
    Curtea a afirmat ca nu trebuie uitat faptul ca organizarea unor noi alegeri pe teritoriul unei alte tari suverane, chiar  si intr-un numar limitat de sectii de votare, ar putea sa intampine dificultati diplomatice sau operationale  si sa implice costuri suplimentare. Cu toate acestea, a considerat ca desfa surarea de noi alegeri, intr-o sectie de votare in care s-au constatat indicii serioase de nereguli in procesul electoral savar site de comisia electorala in ziua alegerilor, ar fi facut posibila concilierea scopului legitim de anulare a rezultatelor alegerilor, respectiv pastrarea legalitatii procesului electoral, cu drepturile subiective ale alegatorilor  si ale candidatilor la alegerile parlamentare.

Cauza Oran impotriva Turciei a avut ca obiect imposibilitatea alegatorilor turci nerezidenti de a vota pentru candidatii independenti in sectiile de votare din punctele vamale. Voturile exprimate in aceste conditii nu puteau fi acordate decat partidelor politice. Aceasta limitare era justificata de imposibilitatea de a repartiza alegatorii expatriati unei circumscriptii. Curtea a considerat ca limitarea trebuia evaluata tinand seama de restrangerile generale admise la exercitarea dreptului de vot de catre expatriati  si, in special, preocuparea legitima a legiuitorului de a limita influenta cetatenilor cu re sedinta in strainatate asupra unor alegeri care se refera la probleme ce afecteaza in primul rand persoanele care locuiesc in tara. In acest scop, trebuia adaugat rolul jucat de partidele politice, singurele formatiuni capabile sa acceada la conducere, care au posibilitatea de a exercita influenta asupra intregului regim din tarile lor. Mai mult, limitarea a urmarit alte doua scopuri legitime: consolidarea pluralismului democratic evitand totodata o fragmentare excesiva a candidaturilor  si intarirea exprimarii opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. In consecinta, limitarea reflecta preocuparea legitima a legiuitorului de a asigura stabilitatea politica a tarii  si a guvernului care va fi responsabil pentru conducerea ei la incheierea alegerilor. Prin urmare, nu a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1.

2. 
   
   Aspectul pasiv: dreptul de a candida la alegeri
   

40. La fel ca aspectul „activ", aspectul „pasiv ",  si anume dreptul de a candida la alegeri, s-a dezvoltat pe cale jurisprudentiala. Curtea a declarat astfel ca dreptul de a candida este „inerent notiunii de regim cu adevarat democratic"
    (Podkolzina impotriva Letoniei,
    pct. 35). Controlul exercitat de Curte in legatura cu acest aspect al art. 3 din Protocolul nr. 1 este, totu si, mai putin strict decat in privinta dreptului de vot : controlul de proportionalitate este mai putin aprofundat. Statele beneficiaza a sadar de o marja de apreciere mai larga in ceea ce prive ste aspectul „pasiv"
    (Etxeberria si altii impotriva Spaniei,
    pct. 50;
    Davydov si altii impotriva Rusiei,
    pct. 286).
41. Cu toate acestea, interzicerea discriminarii, prevazuta la art. 14 din Conventie, ramane aplicabila in egala masura. In acest context, de si marja de apreciere recunoscuta de obicei statelor in domeniul dreptului de a candida la alegeri este larga, in cazul in care diferenta de tratament se bazeaza pe rasa, culoare sau origine etnica, notiunea de justificare obiectiva  si rezonabila se interpreteaza cat se poate de strict
    [Sejdic si Finci impotriva Bosniei-Hertegovinei
    (MC), pct. 44].
42. In cauza Sejdic si Finci impotriva Bosniei-Hertegovinei (MC), Curtea a examinat o norma de excludere in sensul ca cei care doreau sa poata candida la alegerile pentru Camera Popoarelor din Bosnia  si Hertegovina trebuiau sa declare apartenenta la unul dintre „popoarele constitutive". Potentialii candidati care refuzau sa declare o astfel de apartenenta nu puteau a sadar sa candideze. Curtea a observat ca aceasta norma de excludere urmarea cel putin un scop compatibil in linii mari cu obiectivele generale ale Conventiei,  si anume restabilirea pacii. Cand au fost adoptate dispozitiile constitutionale in litigiu, in teritoriul respectiv era in vigoare un acord de incetare a focului foarte fragil. Dispozitiile in discutie urmareau sa puna capat unui conflict brutal marcat de acte de genocid  si de epurare etnica. Natura conflictului a fost de a sa natura incat aprobarea „popoarelor constitutive" (bosniaci, croati  si sarbi) era necesara pentru a asigura pacea. Acest lucru ar putea explica, fara a justifica in mod necesar, absenta reprezentantilor altor comunitati (printre care comunitatile locale de rromi  si evrei) la negocierile de pace  si preocuparea negociatorilor de a asigura egalitatea efectiva intre „popoarele constitutive" in aceasta societate post-conflict. Cu toate acestea, au existat evolutii pozitive semnificative in Bosnia-Hertegovina ulterior Acordului de la Dayton. In plus, prin ratificarea fara rezerve a Conventiei  si a protocoalelor sale, statul parat a fost de acord sa respecte normele relevante. De asemenea, Curtea a concluzionat ca mentinerea in continuare a imposibilitatii reclamantilor, de origine rroma sau evreiasca, de a candida la alegeri nu se baza pe o justificare obiectiva  si rezonabila  si, prin urmare, era contrara art. 14 din Conventie combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 1.
43. In cauza Zornic impotriva Bosniei-Hertegovinei, din acelea si motive, a constatat incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1 privind neeligibilitatea reclamantei pentru Camera Popoarelor  si pentru pre sedintie. Constatand o intarziere nejustificata in executarea hotararii Sejdic si Finci impotriva Bosniei-Hertegovinei
    
    (MC)  si faptul ca incalcarea constatata in aceasta cauza a fost rezultatul ei direct, Curtea s-a pronuntat in temeiul art. 46 din Conventie. Aceasta a constatat ca, la 18 ani dupa conflictul tragic care a devastat Bosnia-Hertegovina, a venit momentul sa se adopte un sistem politic capabil sa ofere tuturor cetatenilor acestei tari dreptul de a candida la pre sedintia tarii  si la Camera Popoarelor fara deosebire bazata pe etnie
    (Zornic impotriva Bosniei- Hertegovinei,
    pct. 43).
44. In cauza Tanase impotriva Moldovei (MC), Curtea s-a pronuntat asupra problemei dublei cetatenii, insa numai in raport cu art. 3 din Protocolul nr. 1. Aceasta a constatat existenta unui consens potrivit caruia, in cazul in care se permite cetatenia multipla, detinerea mai multor cetatenii nu ar trebui sa constituie motiv de neeligibilitate pentru functia de deputat, chiar daca populatia are diversitate etnica, iar numarul deputatilor cu cetatenie multipla risca sa fie ridicat.

1. 
   
   Imposibilitatea de a candida si ordinea democratica
   

45. In cazul limitarilor aplicate dreptului de a candida la alegeri, protejarea ordinii democratice este unul dintre scopurile compatibile cu principiul statului de drept  si cu obiectivele generale ale Conventiei.

Cu toate acestea, pentru a fi compatibila cu Conventia, respingerea unei candidaturi trebuie sa fie in primul rand legala,  si anume sa fie in special prevazuta de lege. In cauza Dicle siSadak impotriva Turciei,

reclamantii, deputatii unui partid politic dizolvat, au fost condamnati la pedepse severe cu inchisoarea pentru apartenenta la o organizatie ilegala. In urma unei hotarari a Curtii Europene, procesul lor a fost

redeschis. Cu toate acestea, candidatura lor la alegerile parlamentare a fost respinsa pe motiv ca nu  si- au executat pedeapsa in totalitate. In cadrul examinarii sale in temeiul art. 6 § 2 din Conventie, Curtea a constatat ca din deciziile nationale reie sea ca, in urma redeschiderii procesului, cauza trebuia judecata ca  si cum ar fi fost judecata pentru prima data. Curtea a concluzionat ca mentinerea condamnarii initiale in cazierele judiciare ale reclamantilor  si respingerea ulterioara a candidaturii lor nu erau prevazute de lege  si ca, prin urmare, a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1.

46. In cauza Etxeberria si altii impotriva Spaniei, candidaturile reclamantilor au fost anulate pe motiv ca scopul lor era de a continua activitatile a trei partide anterior declarate ilegale  si dizolvate pe motivul sustinerii violentei  si activitatilor organizatiei teroriste ETA. Curtea a considerat ca autoritatile nationale aveau numeroase probe care sa le permita sa concluzioneze ca gruparile electorale in cauza doreau sa continue activitatile partidelor politice respective. In plus, Curtea Suprema  si-a bazat decizia pe elemente suplimentare fata de programul electoral al gruparilor respective, iar autoritatile au luat decizia de a anula candidaturile in mod individualizat. In plus, dupa o examinare in contradictorie in cadrul careia gruparile au putut sa prezinte observatii, instantele nationale au constatat fara echivoc o legatura cu partidele politice declarate ilegale. In cele din urma, contextul politic din Spania,  si anume prezenta unor partide politice cu caracter separatist in cadrul organelor de guvernare ale anumitor comunitati autonome, in special in Tara Bascilor, dovede ste ca masura in litigiu nu corespundea unei intentii de a interzice orice manifestare a ideilor separatiste. In consecinta, Curtea a concluzionat ca restrangerea in litigiu a fost proportionala cu scopul legitim urmarit.
47. Cu toate acestea, de si este mai putin strict decat in privinta aspectului activ al art. 3 din Protocolul nr. 1, controlul Curtii asupra aspectului pasiv nu este totu si inexistent. In special, controlul de proportionalitate, de si relativ flexibil, este real. Curtea a constatat, in special, o serie de incalcari ale art. 3 din Protocolul nr. 1 din cauza caracterului disproportionat al sanctiunilor aplicate unor ale si dupa ce partidele lor politice au fost dizolvate pe motivul nerespectarii integritatii teritoriale  si unitatii statului ori al mentinerii caracterului laic al sistemului politic.
48. Este important de observat ca, in general, cauzele avand ca obiect interzicerea partidelor politice din cauza incompatibilitatii programului lor cu principiile democratice sunt examinate in raport cu art. 11 (libertatea de intrunire  si de asociere) din Conventie. In acest caz, art. 3 din Protocolul nr. 1 este considerat secundar  si nu ridica o problema separata
    [Refah Partisi (Partidul Bunastarii) si altii impotriva
    
    Turciei (
    MC); Linkov impotriva Republicii Cehe;
    Partidul Nationalist Basc - Organizatia Regionala Iparralde
    
    impotriva Frantei]
    .

2. 
   
   Importanta contextului istoric
   

49. De si i si au originea intr-o preocupare comuna - de a asigura independenta reprezentantilor ale si, dar  si libertatea alegatorilor - Curtea admite ca criteriile de eligibilitate difera in functie de factori istorici  si politici specifici fiecarui stat. Multitudinea de situatii prevazute in constitutiile  si legile electorale ale multor state membre ale Consiliului Europei demonstreaza diversitatea posibilelor abordari in acest domeniu. In sensul aplicarii art. 3 din Protocolul nr. 1, orice lege electorala trebuie a sadar sa fie examinata in functie de evolutia politicii tarii respective
    [Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei,
    
    pct. 54; Podkolzina impotriva Letoniei, pct. 33; Zdanoka impotriva Letoniei (MC), pct. 106].
50. In cauza Zdanoka impotriva Letoniei (MC), reclamanta era membra a unui partid aflat la originea unei tentative de lovitura de stat in 1991. Ulterior, candidatura sa la alegeri a fost respinsa de mai multe ori din cauza activitatilor sale impreuna cu partidul respectiv, continuate ulterior tentativei de lovitura de stat. Curtea a considerat ca fosta pozitie a reclamantei in partid, combinata cu comportamentul sau in timpul tentativei de lovitura de stat, putea totu si justifica impiedicarea acesteia sa se prezinte la alegerile parlamentare. De si o astfel de restrangere nu ar putea fi acceptata, de exemplu, intr-o tara cu un cadru de institutii democratice stabilit de zeci de ani sau de secole, aceasta ar putea fi considerata acceptabila in Letonia, avand in vedere contextul istorico-politic  si amenintarea la adresa noii ordini democratice. Cu toate acestea, Curtea a adaugat ca Parlamentul Lituaniei avea obligatia de a asigura supravegherea permanenta a restrangerii in litigiu, pentru a-i pune capat intr-un termen scurt. Aceasta concluzie era cu atat mai justificata in lumina stabilitatii sporite de care beneficiaza acum Letonia, in special datorita integrarii sale depline in structura europeana. Prin urmare, orice inactiune a corpului legislativ leton in aceasta privinta ar putea determina Curtea sa i si reconsidere concluzia (pct. 132-135).
51. Ulterior, Curtea a subliniat din nou importanta trecerii timpului  si necesitatea reevaluarii legislatiei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 14/31 Actualizare: 31.08. 2018

privind legile lustratiei. In cauza Adamsons impotriva Letoniei, reclamantului, fost prim-ministru, i s-a respins candidatura pe motiv ca a fost agent KGB in trecut. Curtea a confirmat concluziile sale privind contextul istoric al tarii. Cu toate acestea, a adaugat ca, in timp, simpla suspiciune generala fata de un grup de persoane nu mai era suficienta, iar autoritatile trebuiau sa furnizeze argumente  si probe suplimentare pentru a justifica o astfel de respingere. Legea aplicata in speta era pentru fo stii agenti ai KGB. Avand in vedere diversitatea functiilor acestui organ, notiunea era prea vasta. In aceste conditii, nu mai era suficient doar sa se constate ca persoana in cauza facuse parte din grupul respectiv. Deoarece acest grup a fost definit prea larg, o restrangere a drepturilor electorale ale membrilor lui ar fi trebuit sa urmeze o abordare individualizata pentru a tine seama de comportamentul lor real. Necesitatea acestei individualizari a devenit tot mai importanta odata cu trecerea timpului. Reclamantul nu a fost niciodata acuzat ca ar fi fost implicat in mod direct sau indirect in faptele rele ale regimului totalitar  si nici in vreun act care sa poata dovedi opozitie sau ostilitate fata de restabilirea independentei Letoniei  si a ordinii sale democratice. Mai mult decat atat, acesta a fost declarat neeligibil in mod oficial foarte tarziu, dupa 10 ani de cariera militara  si politica remarcabila in Letonia restaurata. Astfel, doar motivele cele mai convingatoare ar putea justifica neeligibilitatea reclamantului in aceste conditii. In plus, perioada de 10 ani in care fo stii agenti ai KGB puteau suferi restrangerile prevazute de alte texte legislative a fost prelungita cu inca 10 ani fara ca Parlamentul sau Guvernul sa fi prezentat motive in acest sens. Prin urmare, Curtea a concluzionat ca prelungirea a avut un caracter vadit arbitrar fata de reclamant.

3. 
   
   Organizarea alegerilor
   

52. Organizarea practica a alegerilor este un domeniu complex care necesita introducerea  si, uneori, modificarea unor legi complicate. Cand trebuie sa se pronunte asupra acestora, Curtea nu pierde din vedere aceasta complexitate  si particularitatile fiecarui stat. A sadar, rezulta de aici o larga marja de apreciere pentru state.
53. In special, Curtea a considerat ca gestionarea corespunzatoare a listelor electorale este o conditie prealabila pentru libertatea  si corectitudinea votarii. Eficacitatea dreptului de a candida la alegeri este, fara indoiala, conditionata de exercitarea echitabila a dreptului de vot. O lista electorala gestionata defectuos ar aduce atingere dreptului candidatilor de a candida la alegeri in deplina egalitate  si echitate
    (Partidul Laburist Georgian impotriva Georgiei,
    pct. 82-83). Intr-un caz in care normele de inscriere pe listele electorale au fost modificate in mod nea steptat cu doar o luna inainte de alegeri, Curtea a constatat ca noul sistem de inscriere prezenta deficiente, dar a acordat o mai mare importanta faptului ca autoritatile au facut toate eforturile pentru a face ca noile alegeri sa fie mai echitabile. In special, autoritatile electorale au avut de remediat, intr-un timp foarte scurt  si intr-un context politic „postrevolutionar", dezorganizarea care caracteriza listele electorale,  si ar fi fost nerezonabila  si nerealista pretentia ca autoritatile sa ajunga la solutia ideala. Alegatorilor le ramanea sa i si verifice inscrierea, lor revenindu-le sarcina de a solicita rectificarea daca era necesar. Curtea a concluzionat ca acest lucru se incadra in marja de apreciere a statului
    (ibidem)
    .

1. Garantarea seriozitatii candidaturilor: cerinta garantiei financiare

54. Legile electorale ale unor state prevad depunerea unei garantii financiare de catre viitorul candidat in scopul descurajarii candidaturilor frivole. Astfel de masuri confera mai multa responsabilitate celor care se prezinta la alegeri  si le limiteaza la candidati serio si, prevenind in acela si timp abuzul de fonduri publice. Acestea pot avea a sadar scopul legitim de a garanta dreptul la o reprezentare efectiva  si rationalizata
    (Soukhovetski impotriva Ucrainei,
    pct. 61-62).
55. Valoarea garantiei trebuie sa ramana totu si proportionala, astfel incat sa se asigure un echilibru intre, pe de o parte, descurajarea candidaturilor abuzive  si, pe de alta parte, garantarea eligibilitatii tuturor. Curtea ia atunci in considerare valoarea sumei in discutie, prestatiile oferite de stat in contextul campaniilor electorale  si celelalte cheltuieli semnificative ocazionate de organizarea alegerilor pe care garantiile financiare platite le pot atenua.
56. Atunci cand proportionalitatea este respectata, cerinta unei garantii financiare nu poate fi considerata o bariera administrativa sau financiara de netrecut pentru persoanele care doresc cu adevarat sa candideze la alegeri,  si cu atat mai putin ca un obstacol in calea aparitiei unor mi scari politice cu suficienta reprezentativitate sau ca o atingere adusa pluralismului
    (Soukhovetski impotriva Ucrainei,
    
    pct. 72-73). Obligatia de a plati o garantie financiara electorala  si dispozitiile care supun rambursarea

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 15/31 Actualizare: 31.08. 2018

garantiei  si/sau a cheltuielilor de campanie conditiei ca partidul sa fi obtinut un anumit procent de voturi sunt destinate sa incurajeze curente de gandire suficient de reprezentative  si pot fi a sadar legitime  si proportionale in raport cu art. 3 din Protocolul nr. 1, avand in vedere larga marja de apreciere recunoscuta statelor contractante in materie
(Partidul Conservator Rus al Intreprinzatorilor si altii

impotriva Rusiei,
pct. 94). Acest lucru este valabil chiar  si atunci cand garantia nu este rambursabila
(Soukhovetski impotriva Ucrainei)
.

Cu toate acestea, rambursarea sau nu a garantiei electorale ar putea ridica probleme din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1. In cauza Partidul Conservator Rus al Intreprinzatorilor si altii impotriva Rusiei,

Curtea a concluzionat ca procedura interna conform careia lista completa a unui partid a fost anulata din cauza unor informatii incorecte date de unii candidati din lista a incalcat principiul securitatii juridice. Partidul reclamant platise deja garantia electorala la care era obligat. Avand in vedere concluzia sa in temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1, Curtea a considerat ca refuzul de a restitui suma constituia o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

2. Evitarea fragmentarii excesive a scenei politice

57. Conditiile privind numarul de semnaturi necesare pentru prezentarea unei liste electorale nu constituie un obstacol pentru opinia populatiei privind alegerea reprezentantilor sai
    [Asensio Serqueda
    
    impotriva Spaniei,
    decizia Comisiei; Federacion Nacionalista Canaria impotriva Spaniei (dec. ); Brito da
    
    Silva Guerra si Sousa Magno impotriva Portugaliei
    (dec. ); Mihaela Mihai Neagu impotriva Romaniei (dec. ), pct. 31].
58. Cu toate acestea, astfel de masuri trebuie sa urmareasca un scop legitim - cum ar fi cel al unei selectii rezonabile din randul candidatilor pentru a asigura reprezentativitatea acestora  si a exclude eventualele candidaturi abuzive -  si sa fie proportionale cu acesta. Astfel, un prag de 100 000 de semnaturi, reprezentand 0,55% din numarul total al cetatenilor inscri si pe listele electorale, a fost considerat conform cu art. 3 din Protocolul nr. 1
    (ibidem)
    .
59. In mod similar, cerinta ca tabelele cu semnaturile sustinatorilor sa fie anexate la listele electorale are scopul legitim de a se asigura ca semnatarii au capacitate electorala  si ca fiecare dintre ei sustine un singur candidat. Curtea a considerat ca nu este disproportionata respingerea unei candidaturi care nu indeplinea aceste criterii de forma
    [Brito da Silva Guerra si Sousa Magno impotriva Portugaliei
    (dec. )].
60. Cu toate acestea, impunerea unui numar minim de semnaturi  si verificarea acestora trebuie sa respecte normele statului de drept  si sa protejeze integritatea alegerilor. In cauza Tahirov impotriva
    
    Azerbaidjanului,
    garantiile oferite de comisia electorala care respinsese candidatura reclamantului nu au fost suficiente, in special in ceea ce prive ste metoda de numire a expertilor care sa se pronunte asupra valabilitatii semnaturilor. In plus, reclamantul nu a putut sa participe la  sedintele comisiei ori sa i si prezinte argumentele, niciunul dintre ele nefiind examinat. Prin urmare, a fost arbitrara respingerea candidaturii reclamantului pe baza pretinsei nulitati a semnaturilor pe care le-a furnizat. In plus, pe baza unui raport al Organizatiei pentru Securitate  si Cooperare in Europa (OSCE), Curtea a luat in considerare  si caracterul sistemic al acestor nereguli  si numarul de candidaturi respinse in mod arbitrar pentru lipsa de validitate a semnaturilor. Curtea a concluzionat ca declaratia unilaterala a Guvernului nu ar fi suficienta pentru a garanta respectarea drepturilor omului. Prin urmare, a respins-o  si a continuat examinarea pe fond.
61. Astfel de criterii de prag au fost acceptate de Curte  si in ceea ce prive ste repartizarea locurilor pe baza rezultatelor alegerilor. Orice sistem electoral urmare ste sa indeplineasca obiective uneori cu greu compatibile intre ele: pe de o parte, cel de a reflecta destul de fidel opiniile populatiei, iar pe de alta parte, cel de a canaliza curentele de gandire pentru a promova formarea unei vointe politice suficient de coerente  si clare. Prin urmare, art. 3 din Protocolul nr. 1 nu implica faptul ca toate buletinele de vot trebuie sa aiba o pondere egala in privinta rezultatului, nici ca orice candidat trebuie sa aiba  sanse egale de a ca stiga  si nici ca un sistem poate elimina fenomenul „voturilor pierdute"
    [Partija„Jaunie Demokrati"
    
    si Partija „Musu Zeme" impotriva Letoniei
    (dec. )].
62. Efectele unui prag electoral pot diferi de la o tara la alta, iar diferitele sisteme pot avea obiective politice divergente sau chiar contradictorii. Un sistem poate favoriza reprezentarea echitabila a partidelor in Parlament, in timp ce altul poate cauta sa evite fragmentarea reprezentarii in parti mai mici, pentru a conferi majoritatea absoluta deputatilor din formarea formatiunea responsabila cu formarea

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 16/31 Actualizare: 31.08. 2018

guvernului. Curtea a considerat ca niciunul dintre aceste scopuri nu este nerezonabil in sine. In plus, rolul jucat de praguri difera in functie de inaltimea lor  si de sistemul de partide din fiecare tara. Un prag scazut exclude doar formatiunile foarte mici, ceea ce face mai dificila formarea unor majoritati stabile, in timp ce in cazul unei fragmentari extinse a scenei politice, un prag inalt duce la excluderea de la reprezentare a unei parti importante a voturilor. Aceasta multitudine de situatii arata diversitatea optiunilor posibile in acest domeniu. In consecinta, Curtea evalueaza pragul in discutie tinand seama de sistemul electoral in care opereaza
[Yumak si Sadak impotriva Turciei
(MC), pct. 131-132].

63. In ceea ce prive ste, de exemplu, cerinta a doua conditii alternative - obtinerea a cel putin 30% din voturile valabil exprimate intr-o circumscriptie insulara individuala sau a cel putin 6% din voturile valabil exprimate in intreaga comunitate autonoma - Curtea a considerat ca un astfel de sistem, departe de a constitui un obstacol in calea candidaturilor electorale, ofera o anumita protectie micilor formatiuni politice
    [Federacion Nacionalista Canaria impotriva Spaniei
    (dec. )]. In mod similar, Curtea a concluzionat ca pragul de 5% din voturi pe care o lista de candidati trebuie sa il treaca la nivel national pentru a fi considerata aleasa  si pentru a participa la repartizarea locurilor este in conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1 in masura in care aceasta promoveaza curentele de gandire suficient de reprezentative  si evita fragmentarea excesiva a Parlamentului
    [Partija „Jaunie Demokrati" si Partija „Musu Zeme"
    
    impotriva Letoniei
    (dec. )].
64. In decizia Strack si Richter impotriva Germaniei, Curtea a reamintit jurisprudenta sa privind pragurile electorale in raport cu Conventia (pct. 33). In plus, pentru prima data, s-a pronuntat asupra problemei pragurilor electorale sub aspectul activ al art. 3 din Protocolul nr. 1, deoarece a fost sesizata in acest cauza de catre alegatori. Astfel, reclamantii s-au plans de pragul impus de 5% din voturile exprimate la nivel national pentru ca un partid politic sa fie eligibil pentru unul dintre locurile atribuite Germaniei in Parlamentul European. In 2011, Curtea Constitutionala a Germaniei a declarat aceasta dispozitie legislativa contrara Legii fundamentale, fara a invalida rezultatele alegerilor din 2009. Curtea de la Strasbourg a respins cererea, considerand ca ingerinta a fost proportionala cu scopul legitim urmarit (de mentinere a stabilitatii parlamentare) in raport cu marja larga de apreciere acordata statelor in aceasta privinta. Aceasta a mentionat ca Uniunea Europeana a permis in mod explicit statelor membre sa stabileasca praguri electorale de pana la 5% din voturile exprimate  si ca un numar considerabil de state membre au recurs la aceasta optiune.
65. Cauza Partei Die Friesen impotriva Germaniei a avut ca obiect pragul de 5% din voturile exprimate impus de landul Saxonia Inferioara pentru a obtine locuri in Parlament. Reclamantul, un partid politic care reprezenta interesele unui grup minoritar din landul respectiv, a sustinut ca aplicarea acestui prag i-a incalcat dreptul de a participa la alegeri fara discriminare  si a solicitat scutirea sa de la aplicarea pragului. Chestiunea in discutie o constituia intinderea obligatiilor statelor membre cu privire la protectia minoritatilor in contextul electoral. Curtea a considerat ca, chiar  si interpretat in lumina Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale din 1998 - care a subliniat importanta participarii minoritatilor nationale in afacerile publice -, Conventia nu impunea acordarea unui tratament mai favorabil partidelor care reprezentau o minoritate. Curtea a concluzionat ca nu a fost incalcat art. 14 din Conventie combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 1.
66. In schimb, in cauza Yumak si Sadak impotriva Turciei (MC), Curtea a considerat ca, in general, un prag electoral de 10% pare excesiv  si a sustinut consideratiile organelor Consiliului Europei care vizau scaderea acestuia. Acest prag a fortat partidele politice sa recurga la stratageme care nu au contribuit la transparenta procesului electoral. Cu toate acestea, avand in vedere contextul politic specific alegerilor in discutie  si combinat cu masuri corective  si garantii de alta natura - cum ar fi posibilitatea formarii unei coalitii electorale cu alte partide politice sau rolul Curtii Constitutionale - care le-au limitat efectele in practica, Curtea nu a ajuns la convingerea ca pragul de 10% contestat a avut ca efect impiedicarea in fond a drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1.
67. Cauza Cernea c. Roumanie* a avut ca obiect interdictia de a candida la alegerile partiale impusa membrilor partidelor care nu erau deja reprezentate in Parlament. Reclamantul a sustinut ca exista o discriminare in aceasta privinta fata de candidatii partidelor deja reprezentate. Curtea a considerat ca scopul urmarit, de a pastra structura Parlamentului  si de a evita o fragmentare a tendintelor politice din structura acestuia, ar putea justifica limitarea contestata (pct. 49). Aceasta a concluzionat ca limitarea dreptului reclamantului de a candida la alegerile partiale a ramas intre proportii rezonabile, in special din cauza faptului ca alegerile partiale respective au fost organizate pentru un singur loc de deputat  si din cauza faptului ca reclamantul a putut sa candideze la alegerile generale anterioare (pct. 50-51).
68. In ultimul rand, o modificare subita  si imprevizibila a regulilor de calculare a voturilor ar risca sa incalce art. 3 din Protocolul nr. 1. Referitor la deputatii ale si privati de locurile lor in urma unui reviriment imprevizibil al jurisprudentei constante a Curtii Supreme cu privire la calcularea coeficientului electoral, Curtea a constatat incalcarea acestei dispozitii. In special, a tinut cont de faptul ca acest reviriment al jurisprudentei, ulterior alegerilor, a schimbat semnificatia  si ponderea voturilor nule  si, prin urmare, a fost de natura sa modifice vointa exprimata de alegatori. Acesta a creat totodata o disparitate in modul de alegere a deputatilor (Paschalidis, Koutmeridis si Zaharakis impotriva Greciei)
    .

4. 
   
   Alte scopuri legitime
   

69. Nefiind limitata de o lista exhaustiva, ca in contextul art. 8-11 din Conventie, alte cateva scopuri legitime pot fi admise de Curte pentru a justifica o restrangere a dreptului de a candida la alegeri.
70. Astfel, Curtea a facut o deosebire intre loialitatea fata de stat  si loialitatea fata de guvern. De si necesitatea de a asigura loialitatea fata de stat poate fi un scop legitim care sa justifice restrangerea drepturilor electorale, aceasta nu este valabila pentru loialitatea fata de guvern
    [Tanase impotriva
    
    Moldovei
    (MC), pct. 166]. In mod similar, obligatia de a cunoa ste suficient de bine limba oficiala poate urmari un scop legitim
    (Podkolzina impotriva Letoniei)
    .
    Curtea a concluzionat, de asemenea, ca obligarea candidatilor pentru alegeri parlamentare la prezentarea de informatii exacte despre locul lor de munca sau apartenenta la un partid politic permite alegatorilor sa faca o alegere informata in functie de situatia profesionala  si politica a candidatului  si constituie a sadar un scop legitim
    (Krasnov si Skouratov impotriva
    
    Rusiei)
    .
    Pe de alta parte, o neeligibilitate declarata din cauza unui viciu de forma care afecteaza un document prezentat de un candidat nu este proportionala cu scopul legitim urmarit
    (ibidem,
    pct. 65-66).
71. De asemenea, Curtea a decis ca este inadmisibila o cerere in care un partid politic protestant foarte traditional se plangea de obligarea sa la includerea femeilor pe listele de candidati la alegeri. Aceasta a amintit ca progresul spre egalitatea de gen in statele membre impiedica statul sa sustina ideea ca in societate barbatul joaca un rol principal, iar femeia un rol secundar
    [Staatkundig Gereformeerde Partij
    
    impotriva Tarilor de Jos
    (dec. )].
72. In plus, in cauza Melnitchenko impotriva Ucrainei, reclamantului, cetatean ucrainean refugiat in Statele Unite, i-a fost respinsa inregistrarea candidaturii la alegerile pentru Parlamentul Ucrainei pe motiv ca a dat informatii false despre re sedinta sa. Intr-adevar, in conformitate cu legislatia in vigoare, acesta a dat informatiile din pa saportul sau intern pe care il detinea inca, din care reie sea ca avea re sedinta in Ucraina. Curtea a acceptat faptul ca o cerinta privind re sedinta pentru inregistrarea candidaturilor poate fi acceptabila. Cu toate acestea, a remarcat ca reclamantul respectase legislatia interna, care nu impunea re sedinta continua in teritoriu. Mai mult decat atat, reclamantul se afla intr-o situatie in care putea fie sa ramana in Ucraina riscandu- si integritatea fizica, ceea ce ar fi facut imposibila exercitarea drepturilor sale politice, fie de a parasi tara  si a nu mai putea candida la alegeri. Prin urmare, Curtea a constatat incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1.
73. In fine, in decizia Antonenko impotriva Rusiei, o instanta i-a interzis reclamantului sa candideze la alegerile parlamentare cu o zi inainte de alegeri din cauza unor nereguli financiare  si a unei campanii electorale inechitabile. Reclamantul nu s-a plans de anularea candidaturii sale, ci de faptul ca aceasta survenise cu foarte scurt timp inainte de deschiderea sectiilor de votare. Curtea a considerat ca aceasta perioada era in conformitate cu legislatia nationala  si nu avea niciun efect asupra unui eventual apel, nefiind posibila nicio cale de atac.

De asemenea, Curtea a recunoscut in mod repetat ca potentialii candidati pot fi descalificati din cauza functiilor pe care le detin. In cauza Gitonas si altii impotriva Greciei, legislatia a impiedicat anumite categorii de functionari publici - inclusiv functionarii publici salariati  si personalul entitatilor de drept public  si al intreprinderilor aflate in proprietate publica - sa candideze la alegeri  si sa fie ale si intr-o circumscriptie in care i si exercitasera functiile pe o durata mai mare de 3 luni in cursul celor 3 ani anteriori alegerilor; in plus, aceasta ineligibilitate nu putea fi ridicata prin demisia prealabila a persoanei in discutie, cum se prevedea in cazul altor categorii de functionari publici. Curtea a considerat ca aceasta masura urmarea un dublu scop: asigurarea egalitatii mijloacelor de influenta intre candidatii diferitelor tendinte politice  si protejarea electoratului fata de presiuni din partea detinatorilor de functii publice. Anul urmator, a reiterat faptul ca restrangerile aduse participarii inaltilor functionari din administratia

locala la anumite forme de activitate urmareau scopul legitim de a proteja drepturile celorlalti - ale membrilor adunarilor locale  si ale alegatorilor - la un sistem politic cu adevarat democratic la nivel local. Faptul ca aceste masuri erau aplicabile numai atata timp cat persoanele in discutie ocupau functii supuse restrangerilor din punct de vedere politic faceau posibila asigurarea proportionalitatii acestora
(Ahmed

si altii impotriva Regatului Unit)
.
In cauza Brike impotriva Letoniei, Curtea a adaugat ca, intrucat ineligibilitatea anumitor functionari constituie un raspuns proportional cu cerinta de independenta a functiei publice, acest lucru era
a fortiori
aplicabil  si in cazul ineligibilitatii judecatorilor, scopul fiind de a garanta justitiabililor drepturile protejate de art. 6 din Conventie. Prin urmare, a ajuns la concluzia ca nu a fost incalcat insu si fondul drepturilor garantate, deoarece judecatoarea a avut posibilitatea sa demisioneze din functie pentru a candida la alegeri.

74. Decizia Dupre impotriva Frantei a avut ca obiect alegerea a doi reprezentanti francezi suplimentari in Parlamentul European in 2011, adica la mijlocul mandatului, in urma intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona. Dintre cele trei posibilitati existente, guvernul francez a optat pentru desemnarea noilor deputati de catre Adunarea Nationala, dintre membrii acesteia, ceea ce l-a impiedicat pe reclamant sa candideze. Curtea a acceptat ca metoda de numire astfel aleasa corespundea unui scop legitim, avand in vedere riscul participarii scazute, al costului ridicat pentru numai doua locuri  si complexitatea organizationala (pct. 25). Din cauza impactului sau limitat, Curtea a considerat ca masura nu era disproportionala fata de scopul legitim urmarit.
75. Cu toate acestea, restrangerea dreptului de a candida la alegeri, chiar daca urmare ste un scop legitim, nu trebuie sa aiba ca efect inlaturarea caracterului efectiv al acestui drept deoarece fie conditiile sunt introduse prea tarziu ori prea brusc, fie nu sunt suficient de clare. In cauza Lykourezos impotriva
    
    Greciei,
    un text de lege care introducea incompatibilitatea mandatului de deputat cu orice alte activitati profesionale le-a fost aplicata imediat deputatilor in cursul actualului mandat, iar deputatii au fost privati de mandatele lor, de si noua conditie nu existase in momentul alegerilor. Dar nu exista niciun motiv imperios pentru a justifica aplicarea acestei incompatibilitati absolute. Pentru prima data, Curtea a apelat la principiul increderii legitime  si, prin urmare, a constatat incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a aplicat din nou acest principiu in cauza Ekoglasnost impotriva Bulgariei. De si niciuna dintre cele trei conditii noi introduse in legislatia electorala nu ridica o problema in sine, din cauza introducerii lor cu intarziere, partidul reclamant avea doar o luna sa le indeplineasca. Curtea a considerat ca respectivele conditii de participare la alegeri impuse formatiunilor politice fac parte din normele electorale fundamentale. Prin urmare, acestea ar fi trebuit sa beneficieze de aceea si stabilitate temporala ca  si celelalte elemente de baza ale sistemului electoral. De asemenea, Curtea a hotarat ca dispozitiile in temeiul carora i-a fost respinsa candidatura unui fost membru al clerului erau prea imprecise  si, prin urmare, imprevizibile. In consecinta, au acordat instantelor electorale o marja de apreciere excesiva  si au lasat prea mult loc pentru arbitrariu in aplicarea acestei restrangeri
    (Seyidzade impotriva
    
    Azerbaidjanului)
    .

5. 
   
   De la campania electorala...
   

76. Pentru ca drepturile garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 sa fie efective, protectia acestora nu poate fi limitata la actul de candidatura propriu-zis. Prin urmare,  si campania electorala intra in domeniul lui de aplicare.
77. Deja in mai multe cauze avand ca obiect art. 10 din Conventie Curtea a subliniat interdependenta dintre dreptul la alegeri libere  si libertatea de exprimare. In aceste cauze s-a constatat ca aceste drepturi, inclusiv libertatea de dezbateri politice, constituie baza oricarui regim democratic. Ambele drepturi sunt interdependente  si se consolideaza reciproc: de exemplu, libertatea de exprimare este una dintre „conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului in alegerea corpului legislativ". Din acest motiv este deosebit de important, in perioada preelectorala, sa se permita libera circulatie a opiniei  si informatiilor de orice fel
    (Bowman impotriva Regatului Unit,
    pct. 42).
78. Ca urmare a acestei interdependente, multe cauze avand ca obiect campaniile electorale sunt examinate in raport cu art. 10 din Conventie. Curtea, de exemplu, a constatat incalcarea art. 10 pe motivul aplicarii unei amenzi unui canal de televiziune pentru difuzarea unui spot publicitar al unui partid politic mic, fapta care era contrara legislatiei care interzicea orice publicitate politica la televiziune
    (TV
    
    Vest AS & Rogaland Pensjonistparti impotriva Norvegiei)
    .
    In schimb, nu a constatat nicio problema in raport cu art. 10 in cazul unui avertisment trimis de o comisie electorala unei politiciene pe motiv ca  si-

Curtea Europeana a Drepturilor Omului 19/31 Actualizare: 31.08. 2018

a descris adversara ca „hoata", in absenta ei, intr-o emisiune de televiziune transmisa in direct in perioada electorala
(Vitrenko si altii impotriva Ucrainei)
.

79. Cu toate acestea, cauzele avand ca obiect, in special, acordarea timpului de antena in perioada electorala pot cauza dificultati in raport cu art. 3 din Protocolul nr. 1. Intr-o cauza avand ca obiect egalitatea timpului de antena acordat diferitilor candidati, Curtea a declarat ca, de si art. 3 din Protocolul nr. 1 consacra principiul egalitatii de tratament pentru toti cetatenii in exercitarea drepturilor lor electorale, acesta nu garanteaza, ca atare, niciun drept pentru un partid politic sa beneficieze de timp de antena la radio sau televiziune in perioada preelectorala. Cu toate acestea, o problema ar putea aparea intr-adevar in circumstante exceptionale, de exemplu daca, in perioada alegerilor, unui partid politic i se refuza orice fel de emisiuni, de si altor partide li se acorda timp de antena
    [Partija „Jaunie
    
    Demokrati" si Partija „Musu Zeme" impotriva Letoniei
    (dec. )].
80. In cauza Partidului Comunist din Rusia si altii impotriva Rusiei, Curtea a examinat chestiunea daca statul avea o obligatie pozitiva in temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 pentru a se asigura ca acoperirea de catre mass media era obiectiva  si compatibila cu spiritul „alegerilor libere", chiar  si in absenta unor probe directe de manipulare cu intentie. Aceasta a hotarat ca sistemul actual de contencios electoral in speta era suficient pentru a indeplini obligatia procedurala pozitiva care ii revine statului. In ceea ce prive ste aspectul material al obligatiei  si sustinerea ca statul ar fi trebuit sa asigure neutralitatea canalelor audiovizuale, Curtea a considerat ca au fost luate masuri pentru a garanta o anumita vizibilitate partidelor  si candidatilor opozitiei la televiziune  si a asigura independenta editoriala  si neutralitatea canalelor audiovizuale. Desigur, aceste masuri nu au asigurat probabil egalitatea in fapte, dar Curtea nu a considerat ca s-a stabilit faptul ca statul nu  si-a indeplinit obligatiile pozitive in materie, in sensul incalcarii art. 3 din Protocolul nr. 1.
81. In cauza Oran impotriva Turciei, reclamantul s-a plans ca, in calitate de candidat independent, nu a putut beneficia, spre deosebire de partidele politice, de propaganda electorala difuzata de Radioteleviziunea din Turcia, care avea acoperire pe intreg teritoriul national. Curtea a considerat ca, spre deosebire de partidele politice, reclamantul, candidat independent, nu avea dreptul sa se adreseze decat circumscriptiei electorale in care candida. In plus, nu a fost impiedicat sa utilizeze toate celelalte mijloace disponibile de propaganda disponibile oricarui candidat independent la data faptelor. Prin urmare, Curtea a constatat ca nu a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1.
82. In fine, in cauza Uspaskich impotriva Lituaniei, reclamantul, politician, s-a plans ca masura arestului la domiciliu (dispusa in cadrul unei anchete penale pentru fapte de coruptie politica) l-a impiedicat sa participe la alegerile legislative in mod egal cu ceilalti candidati. Pentru a concluziona ca nu a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1, Curtea a retinut, in special, ca acesta i si putea desfa sura campania electorala de acasa daca dorea sa faca acest lucru. Intrucat la vremea respectiva era o figura politica cunoscuta, iar membrii partidului sau au participat la intalniri cu alegatorii in persoana, arestul la domiciliu nu a limitat dreptul reclamantului de a participa la alegeri in a sa masura incat sa fie afectat rezultatul final al alegerilor. In plus, dreptul intern prevedea un sistem de examinare a plangerilor  si actiunilor individuale in chestiuni electorale, de care reclamantul a beneficiat in totalitate.

6. 
   
   ... la exercitarea mandatului
   

83. Incepand din 1984, Comisia Europeana a Drepturilor Omului a declarat ca nu este suficient ca o persoana sa aiba dreptul de a candida la alegeri; aceasta ar trebui sa aiba  si dreptul de a fi membru ca urmare a alegerii sale. Adoptarea unei opinii contrare ar fi echivalat cu lipsirea de sens a dreptului de a candida la alegeri
    (M. impotriva Regatului Unit,
    decizia Comisiei). In aceea si cauza, a considerat totu si ca imposibilitatea unui parlamentar ales de a ocupa functia pe motiv ca era deja membru al unui alt organ legislativ strain constituia o restrangere compatibila cu art. 3 din Protocolul nr. 1.
84. In trei cauze indreptate impotriva Turciei, Curtea a avut ocazia sa examineze consecintele, pentru parlamentari ale si, ale dizolvarii partidelor politice din care faceau parte. In cauza Sadak si altii impotriva
    
    Turciei (nr. 2),
    un partid politic a fost dizolvat pe motivul nerespectarii integritatii teritoriale  si a unitatii statului. Deputatii ale si sub titulatura acestuia au fost automat privati de mandatul lor parlamentar. Curtea a considerat ca ingerintele in libertatea de exprimare a unui parlamentar din opozitie necesitau un control dintre cele mai stricte. Revocarea mandatului parlamentar al reclamantilor a fost automata  si independenta de activitatile lor politice in nume propriu. Prin urmare, a fost o masura de o severitate extrema  si disproportionat fata de orice scop legitim invocat.
85. In cauza Kavakgi impotriva Turciei, s-au adus restrangeri temporare asupra drepturilor politice ale reclamantei ca urmare a dizolvarii definitive a partidului in care era membra. Curtea a considerat ca aceste masuri aveau scopul de a pastra caracterul laic al regimului politic turc  si ca, avand in vedere importanta acestui principiu pentru sistemul democratic din Turcia, masura respectiva a urmarit scopurile legitime de aparare a ordinii  si de protejare a drepturilor  si libertatilor celorlalti. In ceea ce prive ste proportionalitatea sanctiunii, pe de alta parte, dispozitiile constitutionale referitoare la dizolvarea unui partid politic in vigoare la vremea respectiva aveau o intindere foarte mare. Toate faptele  si afirmatiile membrilor puteau fi imputate partidului pentru a-l considera ca un centru de activitati contrare Constitutiei  si a decide dizolvarea lui. Nu s-a facut nicio deosebire intre diferitele grade de implicare ale membrilor in activitatile in litigiu. In plus, unii membri ai partidului - inclusiv pre sedintele  si vicepre sedintele - aflati intr-o situatie comparabila cu cea a reclamantei nu au suferit niciun fel de sanctiune. In consecinta, Curtea a concluzionat ca sanctiunea nu a fost proportionala  si ca a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1.
86. Intr-o alta cauza avand ca obiect revocarea mandatului unui deputat din acela si partid, Curtea a reiterat constatarea incalcarii art. 3 din Protocolul nr. 1, dar a observat cu interes adoptarea unei modificari a Constitutiei care consolida statutul parlamentarilor  si avea probabil ca efect scaderea frecventei revocarii unui mandat
    (Sobaci impotriva Turciei)
    .
87. In cauza Lykourezos impotriva Greciei, Curtea a concluzionat ca noua incompatibilitate profesionala aplicabila deputatilor nu fusese anuntata inainte de alegeri  si i-a surprins atat pe reclamant, cat  si pe alegatorii sai in cursul mandatului. Aceasta a considerat ca, examinand alegerea reclamantului in raport cu noul articol din Constitutie, intrat in vigoare in 2003, fara a tine seama de faptul ca alegerile au avut loc in aprilie 2000 in deplina legalitate, instanta interna l-a decazut din functiile parlamentare  si i-a privat pe alegatorii sai de candidatul pe care l-au ales in mod liber  si democratic pentru a-i reprezenta timp de 4 ani, ceea ce constituie o incalcare a principiului increderii legitime. In mod similar, in cauza Paschalidis,
    
    Koutmeridis si Zaharakis impotriva Greciei,
    Curtea a hotarat ca revirimentul jurisprudential imprevizibil ulterior alegerilor care a vizat calcularea coeficientului electoral, avand ca efect pierderea mandatului de catre mai multi deputati, a constituit o incalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1.
88. Cauza Paunovic si Milivojevic impotriva Serbiei a fost o oportunitate pentru Curte sa se pronunte cu privire la practica partidelor politice de a folosi scrisori de demisie in alb semnate in prealabil de catre membrii lor ale si in Parlament, partidele putand astfel sa revoce mandatul membrilor lor in orice moment  si impotriva vointei lor. In aceasta cauza, Curtea a considerat, in primul rand, ca, chiar daca scrisoarea de demisie este prezentata de partid, Parlamentul este cel care revoca mandatul. Prin urmare, statul a fost cel care l-a privat pe deputat de mandatul sau prin acceptarea demisiei. Cererea deputatilor revocati era a sadar admisibila
    ratione personae.
    Curtea a mai constatat ca practica in litigiu era contrara dreptului intern, care prevedea ca demisia trebuie sa fie prezentata in persoana de catre deputatul respectiv. Prin urmare, Curtea a constatat incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1. Decizia Occhetto
    
    impotriva Italiei,
    pe de alta parte, avea ca obiect renuntarea voluntara la mandatul de europarlamentar. Dupa ce a semnat un act de renuntare la un loc parlamentar, rezultatul unui acord cu cofondatorul mi scarii politice in care era membru, reclamantul s-a razgandit.

Cu toate acestea, urmatorul candidat de pe lista a revendicat deja mandatul in discutie. Curtea a afirmat ca, in urma alegerilor, un candidat putea obtine dreptul de a ocupa un loc in corpul legislativ, dar nu era obligat sa faca acest lucru. Intr-adevar, orice candidat poate renunta la mandatul primit, din motive politice sau personale, iar decizia de a lua act de aceasta renuntare nu poate fi considerata contrara principiului votului universal. Curtea a adaugat ca neacceptarea retractarii reclamantului a urmarit scopuri legitime precum garantarea securitatii juridice in cadrul procesului electoral  si protejarea drepturilor altora, inclusiv cele ale candidatului urmator in clasament. In plus, reclamantul  si-a exprimat vointa in scris  si in termeni categorici, precizand de altfel ca renuntarea sa era definitiva. In fine, procedura interna - in conformitate cu dreptul Uniunii Europene - i-a permis sa prezinte argumentele pe care le considera utile pentru apararea sa. Prin urmare, Curtea a constatat ca nu a fost incalcat art. 3 din Protocolul nr. 1.