D
reptul de a interoga  si de a solicita audierea martorilor

1. Principii generale

304. 
     Art. 6 § 3 lit. d) consacra principiul conform caruia, inainte ca inculpatul sa poata fi declarat vinovat, toate probele trebuie sa fie prezentate, in principiu, in fata acestuia in  sedinta publica, in vederea unei dezbateri in contradictoriu. Acest principiu nu se aplica fara exceptii, dar acestea nu pot fi acceptate decat sub rezerva dreptului la aparare; ca regula generala, acestea impun sa i se ofere acuzatului o posibilitate adecvata  si suficienta de a contesta marturiile acuzarii  si de a-i interoga pe autorii acestora, fie la momentul depozitiei acestora, fie intr-o etapa ulterioara (Hummer impotriva Germaniei, pct. 38; Luca impotriva Italiei,
     
     pct. 39; Solakov impotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, pct. 57).
     
305. Din acest principiu general decurg doua cerinte: in primul rand, absenta unui martor trebuie justificata de un motiv serios; in al doilea rand, atunci cand o condamnare se bazeaza exclusiv sau intr-o masura considerabila pe depozitiile unei persoane careia inculpatul nu i-a putut adresa intrebari sau in privinta careia nu a putut solicita audierea nici in faza de instrumentare a cazului, nici in cursul dezbaterilor, dreptul la aparare poate fi restrans in mod incompatibil cu garantiile prevazute la art. 6 (dispozitia privind proba „
     unica sau decisiva")
     [Al-Khawaja  si Tahery impotriva Regatului Unit (MC), pct. 119].
306. Avand in vedere locul important pe care il ocupa dreptul la o buna administrare a justitiei intr-o societate democratica, orice masura care limiteaza dreptul la aparare trebuie sa fie absolut necesara. Daca o masura mai putin restrictiva este suficienta, atunci aceasta trebuie aplicata (Van Mechelen  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 58)
307. 
     Posibilitatea ca inculpatul sa confrunte martorul in fata instantei constituie, de asemenea, un element important al unui proces echitabil (Tarau impotriva Romaniei, pct. 74; Graviano impotriva Italiei, pct. 38).
     

2. Obligatia de a face un efort rezonabil pentru a obtine prezentarea unui martor

308. Clarificarea aspectului daca exista motive intemeiate pentru a admite depozitia unui martor absent este o chestiune preliminara care trebuie sa fie examinata inainte de a examina daca marturia in cauza constituie o proba unica sau decisiva. Prin urmare, daca un martor nu se prezinta in persoana pentru depozitie, autoritatea judiciara are obligatia de a cerceta daca aceasta absenta este justificata [Al-Khawaja  si Tahery impotriva Regatului Unit (MC), pct. 120; Gabrielyan impotriva Armeniei, pct. 78, 81-84)].
309. Coroborat cu paragraful 3, paragraful 1 al articolului 6 obliga statele contractante sa adopte masuri pozitive pentru a permite acuzatului sa interogheze sau sa obtina audierea martorilor acuzarii [Trofimov impotriva Rusiei, pct. 33; Sadak  si altii impotriva Turciei
     
     (nr. 1), pct. 67].
310. Daca este imposibil sa fie interogati martorii sau sa se obtina audierea lor din cauza faptului ca ace stia au disparut, autoritatile trebuie sa faca un efort rezonabil pentru a asigura prezentarea lor (Karpenko impotriva Rusiei, pct. 62; Damir Sibgatullin impotriva Rusiei, pct. 51; Pello impotriva Estoniei, pct. 35; Bonev impotriva Bulgariei, pct. 43).
311. 
     Totu si, nimeni nu poate fi obligat sa faca imposibilul: Indisponibilitatea martorilor nu presupune incetarea procesului penal, cu conditia ca autoritatile sa nu poata fi acuzate de lipsa de diligenta in eforturile depuse pentru a oferi acuzatului posibilitatea de a interoga martorii in cauza [a se vedea Gossa impotriva Poloniei, pct. 55; Haas impotriva Germaniei (dec.); Calabrd impotriva Italiei  si Germaniei (dec.); Ubach Mortes impotriva Andorrei (dec.)].
     

3. Obligatia de motivare a refuzului de a audia un martor

312. 
     De si exprimarea unei opinii cu privire la relevanta probelor prezentate nu reprezinta o atributie a Curtii, nejustificarea unui refuz de a interoga sau de a cita un martor poate sa constituie o restrictionare a dreptului la aparare incompatibila cu garantiile unui proces echitabil (a se vedea Popov impotriva Rusiei, pct. 188; Bocos-Cuesta impotriva Tarilor de
     
     Jos, pct. 72; Wierzbicki impotriva Poloniei, pct. 45; Vidal impotriva Belgiei, pct. 34).
     

4. Invocarea unor depozitii facute in afara instantei

313. In anumite situatii, se poate dovedi necesar sa se recurga la depozitii din etapa cercetarii prealabile (Luca impotriva Italiei, pct. 40), de exemplu, in cazul decesului unui martor [Mika impotriva Suediei (dec.), pct. 37; Ferrantelli  si Santangelo impotriva Italiei,
     
     pct. 52] sau in cazul in care un martor  si-a exercitat dreptul de a pastra tacerea [Vidgen
     
     impotriva Tarilor de Jos, pct. 47; Sofri  si altii impotriva Italiei (dec.); Craxi impotriva Italiei
     
     (nr. 1), pct. 86] sau atunci cand eforturile rezonabile facute de autoritati pentru a asigura infati sarea unui martor au e suat (Mirilashvili impotriva Rusiei, pct. 217).
314. Tinand seama de masura in care absenta unui martor prejudiciaza dreptul la aparare, atunci cand martorul nu a fost audiat deloc in etapele anterioare ale procedurii, depozitia scrisa a acestuia nu trebuie admisa in locul prezentei sale la proces decat in ultima instanta [Al-Khawaja  si Tahery impotriva Regatului Unit (MC), pct. 125].
315. Este necesar sa fie tratate cu o prudenta extrema declaratiile obtinute de la martori in conditii in care drepturile apararii nu puteau fi garantate in masura impusa in mod normal de Conventie (S.N. impotriva Suediei, pct. 53; Doorson impotriva Tarilor de Jos, pct. 76).
316. Daca absenta unui martor la o confruntare este justificata de motive intemeiate, instanta nationala poate sa tina seama de declaratiile facute de acesta in etapa anterioara procesului, daca acestea sunt coroborate cu alte elemente de proba [Mirilashvili
     
     impotriva Rusiei, pct. 217; Scheper impotriva Tarilor de Jos (dec.); Calabrd impotriva Italiei
     
     si Germaniei (dec.); Ferrantelli  si Santangelo impotriva Italiei, pct. 52].
317. Art. 6 § 3 lit. d) impune posibilitatea de interogare a autorilor depozitiilor care nu au fost prezentate in fata instantei doar in cazul in care acestea joaca un rol esential sau decisiv in stabilirea vinovatiei [a se vedea Kok impotriva Tarilor de Jos (dec.); Krasniki impotriva
     
     Republicii Cehe, pct. 79].
318. Bineinteles, admiterea ca proba a unei marturii indirecte care constituie proba acuzatoare unica sau decisiva nu implica automat incalcarea art. 6 § 1, dar in cazul in care condamnarea se bazeaza exclusiv sau in mod decisiv pe depozitiile unor martori absenti, Curtea trebuie sa supuna procedura celei mai riguroase examinari. Avand in vedere riscurile inerente marturiilor indirecte, caracterul unic sau decisiv al unei probe de acest tip admisa intr-o cauza constituie un factor foarte important de luat in considerare la aprecierea caracterului echitabil global al procedurii  si trebuie contrabalansat de elemente suficiente, in special de garantii procedurale solide. In fiecare cauza in care problema caracterului echitabil al procedurii se pune in raport cu o depozitie a unui martor absent, este necesar sa se stabileasca daca exista elemente care sa compenseze suficient inconvenientele legate de admiterea unei asemenea probe, pentru a permite o apreciere corecta  si echitabila a fiabilitatii
     
     acesteia. Examinarea acestei chestiuni permite pronuntarea unei condamnari numai in cazul in care depozitia martorului absent este suficient de fiabila avand in vedere importanta sa in cauza [Al-Khawaja  si Tahery impotriva Regatului Unit (MC), pct. 147].
     

5. Martori anonimi

319. De si problemele ridicate de depozitiile martorilor anonimi  si cele ridicate de martorii absenti nu sunt identice, cele doua situatii nu difera in principiu, avand in vedere ca ambele tipuri de depozitii risca sa-l dezavantajeze pe inculpat. Un principiu de baza este acela ca, intr-un proces penal, inculpatul trebuie sa aiba o posibilitate reala de a contesta acuzatiile facute la adresa sa [Al-Khawaja  si Tahery impotriva Regatului Unit (MC), pct. 127].
320. Utilizarea unor declaratii facute de martori anonimi pentru a fundamenta o condamnare nu este incompatibila cu Conventia in orice situatie (Doorson impotriva Tarilor
     
     de Jos, pct. 69; Van Mechelen  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 52; Krasniki impotriva
     
     Republicii Cehe, pct. 76).
321. Bineinteles, art. 6 nu impune in mod explicit sa fie luate in considerare interesele martorilor, in general,  si cele alte victimelor carora li se solicita sa dea declaratii, in particular. Totu si, acest lucru se poate impune atunci cand este vorba despre viata, libertatea sau siguranta acestora, precum  si de interese care, in general, intra sub incidenta art. 8 din Conventie. Statele contractante trebuie sa i si organizeze procedura penala astfel incat interesele mentionate sa nu fie puse in pericol nejustificat. Principiile unui proces echitabil impun, de asemenea, ca, atunci cand este necesar, interesele apararii sa fie contrabalansate cu cele ale martorilor sau ale victimelor carora li se solicita sa depuna marturie (Doorson
     
     impotriva Tarilor de Jos, pct. 70; Van Mechelen  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 53).
322.  Autoritatile nationale trebuie sa invoce motive relevante  si suficiente pentru a mentine anonimatul anumitor martori [Doorson impotriva Tarilor de Jos, pct. 71; Visser
     
     impotriva Tarilor de Jos, pct. 47; Sapunarescu impotriva Germaniei (dec.); Dzelili impotriva
     
     Germaniei (dec.)].
323. Ca urmare a mentinerii acestui anonimat, apararea se va confrunta cu dificultati care nu ar trebui sa existe in mod normal in cadrul unui proces penal. Totu si, este necesar ca procedura urmata in fata autoritatilor judiciare sa compenseze suficient obstacolele intampinate de aparare [Doorson impotriva Tarilor de Jos, pct. 72; Van Mechelen  si altii
     
     impotriva Tarilor de Jos, pct. 54; Haas impotriva Germaniei (dec.)].
324. In special, reclamantul nu trebuie sa fie impiedicat sa conteste fiabilitatea martorului anonim (Birutis  si altii impotriva Lituaniei, pct. 29; Van Mechelen  si altii impotriva Tarilor
     
     de Jos, pct. 59  si 62; Kostovski impotriva Tarilor de Jos, pct. 42).
325. 
     In plus, pentru a aprecia daca modalitatile de audiere a martorului anonim au oferit suficiente garantii pentru a compensa dificultatile cauzate apararii, trebuie sa se tina seama in mod corespunzator de masura in care marturia anonima a fost decisiva pentru condamnarea reclamantului. Daca marturia nu a fost decisiva in nicio privinta, apararea a fost dezavantajata intr-o masura mult mai mica [Kok impotriva Tarilor de Jos (dec.); Krasniki impotriva
     
     Republicii Cehe, pct. 79].
     

6. Martori in cauze de agresiune sexuala

326. Victimele infractiunilor de natura sexuala, in speciale minorii, percep adesea procesul ca fiind un calvar, in special atunci cand sunt confruntate cu inculpatul, impotriva vointei lor. Pentru a stabili daca inculpatul intr-o procedura de aceasta natura a beneficiat sau nu de un proces echitabil trebuie sa se tina seama de dreptul victimei la respectarea vietii private. Astfel, in cauze penale de agresiune sexuala, pot fi adoptate unele masuri pentru protejarea victimei, cu conditia ca acestea sa fie conciliabile cu exercitarea corespunzatoare  si efectiva a dreptului la aparare. Pentru a garanta acest drept, autoritatile judiciare sunt obligate uneori sa adopte masuri de contrabalansare a obstacolelor cu care se confrunta apararea [Aigner
     
     impotriva Austriei, pct. 37; D. impotriva Finlandei, pct. 43; F.  si M. impotriva Finlandei,
     
     pct. 58;
     Accardi  si altii impotriva Italiei
     (dec.);
     S.N. impotriva Suediei,
     pct. 47;
     Vronchenko
     
     impotriva Estoniei,
     pct. 56].
327. Avand in vedere specificitatea caracteristicilor procedurilor penale in materie de infractiuni de natura sexuala, art. 6 § 3 lit. d) nu poate fi interpretat ca impunand in toate cazurile adresarea directa de intrebari de catre inculpat sau avocatul acestuia, in cadrul unui interogatoriu sau prin alte mijloace (S.N. impotriva Suediei, pct. 52; W.S. impotriva Poloniei,
     
     pct. 55).
328. Inculpatul trebuie sa aiba posibilitatea de a observa comportamentul martorilor audiati  si sa conteste declaratiile  si credibilitatea acestora [Bocos-Cuesta impotriva Tarilor de
     
     Jos, pct. 71;  si P.S. impotriva Germaniei, pct. 26; Accardi  si altii impotriva Italiei (dec.); S.N.
     
     impotriva Suediei, pct. 52].
329. 
     Nu se poate considera ca simpla vizionare a unei inregistrari video a depozitiei unui martor protejeaza suficient dreptul la aparare in cazul in care autoritatile nu au oferit posibilitatea de a interoga martorul respectiv (D. impotriva Finlandei, pct. 50; A.L. impotriva
     
     Finlandei, pct. 41).
     

7. Avantaje oferite martorilor in schimbul declaratiilor

330. 
     Utilizarea declaratiilor facute de martori in schimbul unei imunitati sau al altor avantaje reprezinta un instrument important in lupta autoritatilor interne impotriva infractiunilor grave. Totu si, modul in care acest instrument poate compromite caracterul echitabil al procedurii impotriva inculpatului  si poate ridica probleme delicate, avand in vedere ca, prin insa si natura loc, astfel de declaratii fac obiectul unei manipulari  si pot fi facute numai in vederea obtinerii avantajelor oferite in schimb sau cu titlu de razbunare personala. Natura uneori ambigua a unor astfel de declaratii  si riscul ca o persoana sa poata fi acuzata  si judecata pe baza unor afirmatii neverificate care nu sunt in mod necesar dezinteresate nu trebuie sa fie a sadar subestimate. Cu toate acestea, utilizarea acestui tip de declaratii nu este suficienta in sine pentru a face procedura inechitabila [Cornelis impotriva
     
     Tarilor de Jos (dec.), cu referinte suplimentare].
     

8. Marturii indirecte

331. 
     Art. 6 § 1  si § 3 lit. d) din Conventie include o prezumtie impotriva utilizarii probelor indirecte impotriva unui inculpat intr-un proces penal. Excluderea acestui tip de proba este justificata, de asemenea, in cazul in care poate fi considerata proba in aparare [Thomas
     
     impotriva Regatului Unit (dec.)].
     

9. Dreptul de a cita martori pentru aparare

332. In principiu, instantele nationale sunt cele care trebuie sa aprecieze elementele de proba prezentate in fata lor  si relevanta celor pe care inculpatii intentioneaza sa le prezinte. Art. 6 § 3 lit. d) le permite, tot in principiu, sa hotarasca cu privire la utilitatea probelor propuse de martori. Aceasta dispozitie nu impune citarea  si audierea tuturor martorilor apararii: astfel cum indica expresia „in acelea si conditii”, scopul esential al acesteia este egalitatea completa a armelor in materie [a se vedea, intre alte precedente, Perna impotriva
     
     Italiei (MC), pct. 29; Solakov impotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, pct. 57].
333. In consecinta, nu este suficient ca inculpatul sa se planga de faptul ca nu i s-a permis sa interogheze anumiti martori. Este necesar, de asemenea, sa i si sustina cererea de audiere a martorilor, precizand ca aceasta este importanta  si necesara pentru stabilirea adevarului, precum  si pentru dreptul la aparare
     [Perna impotriva Italiei
     
     (MC), pct. 29; Bacanu  si SC R

S.A. impotriva Romaniei, pct. 75].

334. In cazul in care inculpatul a formulat o cerere de audiere a martorilor neabuziva  si suficient de motivata, relevanta avand in vedere obiectul acuzatiei  si fara indoiala susceptibila sa sustina pozitia apararii sau chiar sa determine achitarea acestuia, autoritatile nationale nu pot sa o respinga decat pentru motive pertinente (Topic impotriva Croatiei, pct. 42; Polyakov
     
     impotriva Rusiei, pct. 34-35).
335. Art. 6 nu ii confera inculpatului un drept absolut de a obtine citarea martorilor in fata unei instante. In principiu, instantei nationale ii revine obligatia de a hotari daca citarea unui martor este necesara sau oportuna [a se vedea, de exemplu, S.N. impotriva Suediei, pct. 44; Accardi  si altii impotriva Italiei (dec.)].
336. 
     Circumstante exceptionale ar putea determina Curtea sa constate ca neaudierea unei persoane in calitate de martor este incompatibila cu art. 6 (Dorokhov impotriva Rusiei,
     
     pct. 65; Popov impotriva Rusiei, pct. 188; Bricmont impotriva Belgiei, pct. 89).
     

5. Art. 6 § 3 lit. e)

1. Art. 6 § 3 lit. e)

   „3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

   []

   
   e. sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbe ste limba folosita la audiere."
   

   „DACA NU INTELEGE SAU NU VORBE STE LIMBA FOLOSITA LA

AUDIERE”

337. Dreptul la asistenta gratuita din partea unui interpret nu se aplica decat in cazul in care inculpatul nu poate intelege sau vorbi limba folosita la audiere [K. impotriva Frantei
     
     (dec.)]. Un acuzat care intelege aceasta limba nu poate solicita serviciile unui interpret pentru a-i permite sa se apere intr-o alta limba, fie  si cea a minoritatii etnice de care apartine [K.
     
     impotriva Frantei (dec.); Bideault impotriva Frantei (dec.); a se vedea  si Lagerblom
     
     impotriva Suediei, pct. 62].
338. Atunci cand inculpatul este reprezentat de un avocat, nu este suficient, in principiu, ca acesta din urma,  si nu clientul acestuia, sa cunoasca limba utilizata la audiere. Interpretarea in cursul procesului este necesara tinand seama de faptul ca dreptul la un proces echitabil, care include dreptul de a participa la audiere, impune ca inculpatul sa poata intelege dezbaterile  si sa i si poata informa avocatul cu privire la orice element care ar trebui invocat in apararea sa (Kamasinski impotriva Austriei, pct. 74; Cuscani impotriva Regatului Unit, pct. 38).
339. Art. 6 § 3 lit. e) nu vizeaza relatiile dintre inculpat  si aparatorul sau, ci numai relatiile dintre inculpat  si judecator [X. impotriva Austriei (dec.), p. 68].
340. 
     Se poate renunta la dreptul la un interpret, dar aceasta trebuie sa fie o decizie a inculpatului  si nu a avocatului sau (Kamasinski impotriva Austriei, pct. 80).
     

2. ELEMENTE PROTEJATE ALE PROCESULUI PENAL

341. Art. 6 § 3 lit. e) garanteaza dreptul la asistenta gratuita din partea unui interpret, in scopul traducerii sau interpretarii tuturor actelor sau declaratiilor din cadrul procedurii impotriva unui inculpat, al caror sens trebuie sa il inteleaga sau pe care trebuie sa le comunice in limba folosita de instanta pentru a beneficia de un proces echitabil [Luedicke, Belkacem  si
     
     Kog impotriva Germaniei, pct. 48; Ucak impotriva Regatului Unit (dec.); Hermi impotriva
     
     Italiei (MC), pct. 69; Lagerblom impotriva Suediei, pct. 61].
342. Art. 6 § 3 lit. e) se aplica nu numai declaratiilor verbale facute in cursul procesului, dar  si documentatiei  si procedurii anterioare procesului (Kamasinski impotriva Austriei, pct. 74; Hermi impotriva Italiei (MC), pct. 70].
343. Cu toate acestea, nu impune o traducere scrisa a tuturor probelor documentare sau a tuturor probelor oficiale aflate la dosar (Kamasinski impotriva Austriei, pct. 74). De exemplu, absenta traducerii scrise a unei hotarari nu implica in sine incalcarea art. 6 § 3 lit. e)
344. (Kamasinski impotriva Austriei, pct. 85). Textul acestei dispozitii face referire la un „interpret”  si nu la un „traducator”. Acest lucru sugereaza ca o asistenta lingvistica orala poate sa indeplineasca cerintele Conventiei [Husain impotriva Italiei (dec.); Hermi impotriva
     
     Italiei (MC), pct. 70].
345. 
     Pe scurt, asistenta unui interpret oferita astfel poate permite inculpatului sa ia la cuno stinta acuzatiile care i se aduc  si sa se apere, in special, prezentand instantei versiunea sa a faptelor [Kamasinski impotriva Austriei, pct. 74; Hermi impotriva Italiei (MC), pct. 70; Gungor impotriva Germaniei (dec.); Protopapa impotriva Turciei, pct. 80].
     

3. ASISTENTA
   „GRATUITA”

346. Obligatia de a oferi o asistenta „
     gratuita”
     nu depinde de mijloacele acuzatului: serviciile unui interpret necesare unui acuzat se numara mai degraba printre inlesnirile pe car e orice stat are obligatia sa le prevada in sistemul sau de justitie penala. Cu toate acestea, un inculpat poate fi obligat la plata cheltuielilor de interpretare daca acesta nu s-a prezentat la audiere [Fedele impotriva Germaniei (dec.)].
347. 
     Rambursarea cheltuielilor de interpretare nu poate fi solicitata acuzatului ulterior (Luedicke, Belkacem  si Kog impotriva Germaniei, pct. 46). A considera ca art. 6 § 3 lit. e) permite instantelor interne sa impuna unui condamnat plata acestor cheltuieli ar echivala cu restrangerea in timp a beneficiilor acestui articol (Luedicke, Belkacem  si Kog impotriva
     
     Germaniei, pct. 42; Isyar impotriva Bulgariei, pct. 45; Ozturk impotriva Germaniei, pct. 58).
     

4. CONDITII DE INTERPRETARE

348. 
     Nu este necesar sa se stabileasca, in temeiul art. 6 § 3 e), conditii detaliate cu privire la modalitatile prin care pot fi furnizate serviciile unui interpret pentru a asista inculpatii. Un interpret nu este un agent al instantei in sensul art. 6 § 1  si nu face obiectul niciunei cerinte formale de independenta sau impartialitate ca atare. Serviciile acestuia trebuie sa ii ofere acuzatului o asistenta efectiva in realizarea apararii sale  si comportamentul acestuia nu trebuie sa fie susceptibil sa aduca atingere echitatii procesului (Ucak impotriva Regatului Unit)
     .
     

5. OBLIGATII POZITIVE

349. Judecatorul trebuie sa verifice, consultandu-se cu inculpatul, daca acesta are nevoie de serviciile unui interpret, in special daca a fost informat cu privire la dificultatile intampinate de avocatul apararii in comunicarea cu inculpatul. Este necesar sa se asigure ca absenta unui interpret nu ar aduce atingere deplinei participari a inculpatului la dezbateri de o importanta cruciala pentru acesta (Cuscani impotriva Regatului Unit, pct. 38).
350. De si conduita apararii este un aspect ce tine in esenta de inculpat  si de avocatul sau (Kamasinski impotriva Austriei, pct. 65, Stanford impotriva Regatului Unit, pct. 28), instantele interne sunt principalii garanti ai echitatii procedurii, inclusiv in ceea ce prive ste eventuala absenta a traducerii sau a interpretarii in favoarea unui inculpat strain [Cuscani
     
     impotriva Regatului Unit, pct. 39; Hermi impotriva Italiei (MC), pct. 72; Katritsch impotriva
     
     Frantei, pct. 44].
351. Aspectul legat de cuno stintele lingvistice ale reclamantului este primordial  si instanta trebuie sa analizeze, de asemenea, natura faptelor imputate unui inculpat sau comunicarile care i-au fost adresate de autoritatile interne, pentru a aprecia daca acestea sunt suficient de complexe incat sa fi necesitat o cunoa stere aprofundata a limbii utilizate in instanta [Hermi
     
     impotriva Italiei (MC), pct. 71; Katritsch impotriva Frantei, pct. 41;  Saman impotriva
     
     Turciei, pct. 30;
     mutatis mutandis,
     Gungor impotriva Germaniei (dec.)].
352. Pentru ca dreptul garantat la art. 6 § 3 lit. e) sa fie practic  si efectiv, obligatia autoritatilor competente nu se limiteaza la desemnarea unui interpret: in plus, acestora le revine sarcina ca, odata notificate cu privire la un anumit caz, de a exercita ulterior un anumit
     
     control al valorii interpretarii asigurate [Kamasinski impotriva Austriei,
     pct. 74;
     Hermi
     
     impotriva Italiei
     (MC), pct. 70;
     Protopapa impotriva Turciei,
     pct. 80].