Drept procesual penal. Partea speciala. Rejudecarea in caz de extradare sau predare  in baza unui mandat european de arestare. Conditii.

 

C.proc.pen., art. 404-408, art. 522

¹

CEDO, art. 5

Constitutia, art. 23 alin. 10

 

Potrivit art. 522/1 C.pr.penala, in cazul in care se cere extradarea sau predarea in baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1328 din  10 octombrie 2012.

 

Prin sentinta penala nr.150 din 28 iunie 2012 pronuntata de Judecatoria Racari – Sectia penala, in dosarul nr.1187/284/2012, prin care a fost respinsa ca inadmisibila cererea petentului - condamnat B.S., formulata in temeiul art. 522

¹

Cod de procedura penala, privind rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr. 1149/2002 al  Judecatoriei   Racari.

 In temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedura penala, a obligat pe petentul-condamnat B.S.,  la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari la data de 11.05.2012, sub nr.1187/284/2012 petentul condamnat B.S., a solicitat instantei Judecatoriei Racari
,
rejudecarea cauzei in care acesta a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 3 ani inchisoare, pedeapsa pentru care s-a emis mandatul de executare sub nr.232/22.09.2003, aratand ca in acea cauza condamnarea s-a pronuntat in lipsa sa, condamnatul fiind stabilit in acea perioada in Spania, iar pe toata durata procesului cat si la data pronuntarii sentintei nu a fost instiintat in nici un fel si nici nu a fost informat de incriminarea sa.

La primirea dosarului, din oficiu, s-a dispus de instanta atasarea dosarului de fond nr.1149/284/2002 al Judecatoriei Racari in care s-a pronuntat sentinta penala nr.108/21.03.2003 definitiva prin respingerea recursului prin Decizia penala a Curtii de Apel Ploiesti nr.1007 din 12 septembrie 2003 pronuntata in dosarul nr.6889/2003.

          S-a dispus de asemenea,  intocmirea unui referat de Biroul Executari Penale al Judecatoriei Racari, referat intocmit si depus la dosar (fila 8).

Condamnatul B.S., a fost asistat de avocat din oficiu, G.R., cu delegatie seria DB nr.982/2012.

Analizand admisibilitatea in principiu a cererii de rejudecare formulata de condamnatul B.S., prin prisma motivelor invocate, instanta a retinut ca potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, in cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, statul roman poate refuza extradarea in acest scop, daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni.

Totusi, extradarea se acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze drepturile la aparare.

 Hotararea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa il urmareasca pe extradat, in caz contrar.

 Rejudecarea in caz de extradare este reglementata in art. 522

¹

Cod de procedura penala, potrivit caruia in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.

 Din examinarea textului de lege mai sus citat, rezulta ca pentru rejudecarea unei persoane extradate este necesara indeplinirea conditiei ca aceasta sa fi fost judecata si condamnata in lipsa.

Din modul in care legiuitorul a redactat textul folosind conjunctia „si” in propozitie, rezulta ca rejudecarea poate avea loc numai atunci cand atat judecata, cat si condamnarea persoanei extradate au avut loc in lipsa acesteia.

Potrivit art. 522

¹

Cod de procedura penala cauza „va putea” fi rejudecata, prin aceasta intelegandu-se ca nu intotdeauna are loc rejudecarea persoanei extradate, ci numai atunci cand aceasta a fost judecata si condamnata in lipsa. Acest fapt este rational avand in vedere prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit carora noua procedura de judecata are ca scop salvgardarea drepturilor la aparare a persoanei care, judecata si condamnata in lipsa, nu a avut cunostinta de procesul pornit impotriva sa si, prin urmare, nu a fost in masura sa-si faca apararile.

Nici jurisprudenta CEDO nu instituie o obligatie a statelor de a relua procedura penala indreptata contra condamnatilor, ci considera contrar art. 6 din Conventie acele legislatii interne care nu permit unei persoane condamnate in absenta - atunci cand aceasta nu a fost informata, efectiv despre procesul  intentat si nu a renuntat fara echivoc la dreptul de a se infatisa la proces - dreptul de a obtine o noua examinare a acuzatiilor aduse ei de catre o instanta (cazul T. v.s. Statul Italian).

Mai mult, jurisprudenta in materia judecatii in lipsa este in sensul ca o persoana poate fi judecata in lipsa daca Statul a depus eforturi pentru a-l gasi pe reclamant si a-l cita conform procedurii, intelegandu-se prin eforturi rezonabile o notificare personala, oficiala si intr-un termen rezonabil cu privire la desfasurarea  procedurilor. In orice caz de un astfel de drept de rejudecare a cauzei nu va dispune persoana care s-a sustras de la judecarea cauzei.

Concluzionand, s-a retinut ca nu se poate rejudeca cauza in orice situatie, ci in conditiile stabilite de Legea nr. 302/2004 si Conventia Europeana de Extradare, in caz contrar s-ar putea ajunge la concluzia ca orice judecata desfasurata in absenta ar reprezenta o incalcare a justitiei pentru ca oricum, la cererea celui extradat, procesul se va relua in intregime.

Pe de alta parte, s-a apreciat ca in situatia in care acuzatul a renuntat la dreptul sau de a se prezenta si de a se apara in persoana, ar avea puterea exclusiva de a analiza valabilitatea propriului proces si ar fi intr-o pozitie mult mai favorabila, beneficiind de un nou proces decat acuzatii care nu renunta la exercitarea drepturilor lor procesuale.

Desi nu a fost reglementata distinct si concret faza de admitere in principiu in procedura rejudecarii cauzei dupa extradare, existenta acesteia rezulta, insa, din continutul art. 405 alin. (1) Cod de procedura penala ce se aplica corespunzator, iar judecatorul este tinut, totusi, a face anumite verificari prealabile privind obiectul acestei proceduri, si anume daca hotararea data in cauza este definitiva, asupra scopului extradarii persoanei condamnate – respectiv, daca s-a facut in vederea executarii pedepsei sau in baza unui mandat european de arestare preventiva, ceea ce are drept consecinta verificarea competentei de judecata si dispunerea in consecinta, - asupra modului in care a avut loc judecata initiala, in sensul daca judecata a avut loc in lipsa condamnatului sau, dimpotriva, acesta a fost prezent la judecarea cauzei, respectiv daca condamnatul s-a sustras de la judecata cauzei, avand cunostinta de proces.

Neindeplinirea oricareia dintre aceste conditii atrage sanctiunea procedurala a inadmisibilitatii cererii de rejudecare justificata de exercitarea unui drept procesual in alte conditii decat cele prevazute de lege.

Din examinarea lucrarilor dosarului nr.1149/284/2002 al Judecatoriei Racari in care s-a pronuntat sentinta penala nr.108/21.03.2003 definitiva prin respingerea recursului prin Decizia penala a Curtii de Apel Ploiesti nr.1007 din 12 septembrie 2003 pronuntata in dosarul nr.6889/2003 s-a constatat ca petentul - condamnat B.S., este o persoana judecata si condamnata in lipsa,  intrucat acesta s-a sustras de la judecata, in cauza anterior mentionata pentru urmatoarele considerente:

S-a constatat de instanta ca in cursul judecatii fondului cauzei ce a facut obiectul

dosarului nr.1149/284/2002 al Judecatoriei Racari in care s-a pronuntat sentinta penala nr.108/21.03.2003, inculpatul B.S., legal citat, primeste personal citatia emisa pentru termenul din data de 22.11.2002, semnand personal dovada de indeplinire a procedurii de citare, aspect atestat de altfel si de mentiunea facuta de factorul postal in sensul ca: acesta „ B.S.” a primit citatia, semnand in fata noastra, (fila 33 din dosarul nr.1149/2002 al Judecatoriei Racari) fapt ce contrazice sustinerea petentului condamnat ca pe tot parcursul judecatii cauzei in discutie acesta s-a aflat in permanenta pe teritoriul Spaniei si ca nu a avut cunostinta de aceasta cauza.

Mai mult decat atat, s-a constatat de instanta ca in cursul judecatii apelului promovat de inculpatul B.S., ce a facut obiectul dosarului nr.3926/2003 al Tribunalului Dambovita, cauza in care s-a pronuntat decizia penala nr.390/17 iunie 2003, acesta a fost reprezentat de avocat ales G.M., conform imputernicirii existenta la dosar (fila 9).

Aceeasi situatie se regaseste si in dosarul de recurs nr.6889/2003  al Curtii de Apel Ploiesti, inculpatul B.S. promovand calea de atac a recursului prin avocat ales G.M. (fila 3).

Astfel, s-a constatat de instanta ca petentul - condamnat B.S., a avut cunostinta de judecata cauzei ce a facut obiectul dosarului nr.1149/284/2002 al Judecatoriei Racari in care s-a pronuntat sentinta penala nr.108/21.03.2003, pana la momentul ramanerii ei definitive, judecata sa in lipsa avand loc din culpa sa exclusiva acesta intelegand sa se sustraga de la judecata, fapt confirmat de inscrisurile anterior mentionate, ceea ce echivaleaza cu o renuntare fara echivoc la dreptul de a se infatisa la proces.

Cum, dreptul la rejudecarea cauzei nu este recunoscut persoanei care se sustras de la judecarea cauzei, instanta a respins ca inadmisibila cererea petentului condamnat B.S., privind rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr. 1149/2002 al Judecatoriei  Racari.

Impotriva acestei sentinte a declarat  recurs condamnatul B.S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca in perioada solutionarii cauzei pe fond, la cele trei grade de jurisdictie, nu s-a aflat in tara, nu a semnat nici o citatie si prin urmare nu a avut cunostinta de proces. A mai aratat recurentul – petent ca in caile de atac avocatii alesi au fost angajati de parintii sai si ca acestia nu l-au incunostiintat.

In final, recurentul a solicitat in esenta, admiterea recursului, casarea sentintei si pe fond, trimiterea cauzei la prima instanta pentru rejudecarea cauzei, potrivit art.522/1 Cod procedura penala.

Curtea, examinand hotararea recurata in raport de actele si lucrarile dosarului, sustinerile petentului si dispozitiile legale incidente in materie, constata ca recursul  este nefondat, asa cum se va arata in continuare:

Este adevarat ca prin sentinta penala nr.108/21.03.2003 a Judecatoriei Racari ramasa definitiva prin decizia penala nr.1007/12.09.2003 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, B.S. a fost condamnat la 3 ani inchisoare cu executare in regim de detentie pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat prev.si ped.de art.26 rap.la art.208 – 209 lit.e Cod penal, fapta comisa in luna februarie 2001.

In vederea executarii acestei pedepse, la data de 22 septembrie 2003 a fost emis mandatul de executare nr.232/2003.

Ulterior, B.S. a formulat contestatie la executare prin care a solicitat sa se constate gratiata pedeapsa de 3 ani inchisoare.

Prin sentinta penala nr.22/14 ianuarie 2004 pronuntata de Judecatoria Racari si ramasa definitiva prin decizia penala  nr.569/04 iunie 2004 a Curtii de Apel Ploiesti, contestatia la executare a fost respinsa ca neintemeiata.

Prin referatul nr.3363/26.10.2011 intocmit de judecatorul delegat la Biroul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Racari, s-a solicitat instantei constatarea implinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare.

Prin sentinta penala nr.34/09.02.2012 pronuntata de Judecatoria Racari si ramasa definitiva prin decizia penala nr.162/18.05.2012 a Tribunalului Dambovita a fost respinsa sesizarea

formulata de judecatorul delegat la Compartimentul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Racari, ca neintemeiata.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, rezulta fara putinta de tagada ca petentul a avut cunostinta de acest proces, dar s-a sustras de la judecarea cauzei.

Astfel, in faza de urmarire penala, in dosarul nr.477/P/2001 al Parchetului de pe langa Judecatoria Racari, ce il privea pe inculpatul S.B., B.S., a fost audiat in calitate de martor (filele 7 si 13), iar dupa administrarea probatoriilor, prin Rechizitoriul nr.477/P/2001 din 05.06.2001, Parchetul de pe langa Judecatoria Racari, l-a trimis in judecata pe inculpatul S.B. pentru infractiunea de furt calificat, prev.de art.208 – 209 lit.e Cod penal si a disjuns cauza si a trimis-o la Politia orasului Titu, pentru a se efectua cercetari fata de numitul B.S., sub aspectul savarsirii infractiunii de complicitate la furt calificat,  prev.de art.26 rap.la art.208 – 209 lit.e Cod penal, la data de 03.01.2002, prin procesul verbal de la acea data, organul de cercetare penala a dispus inceperea urmaririi penale fata de B.S. pentru infractiunea prev.de  art.26 Cod penal, rap.la art.208 – 209 Cod penal.

De aceasta data, in calitate de inculpat in continuarea cercetarilor, B.S. a dat declaratia la data de 04.01.2002, iar prin Rechizitoriul nr.487/P/2001 din 29 aprilie 2002 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului B.S., pentru infractiunea de complicitate la furt calificat prev.de art.26 rap.la art.208 – 209 lit.e Cod penal.

Rezulta astfel ca in faza de urmarire penala, B.S. a fost audiat de trei ori  in legatura cu faptele comise si deci,  avea cunostinta de faptul ca este cercetat de organul de urmarire penala.

Impotriva hotararii instantei de fond, inculpatul a declarat apel si apoi recurs, avand de fiecare data la judecarea pe fond a cauzei in caile de atac, avocati angajati: pe G.M. la apel (delegatie fila 9 dosar nr.3926/2003), iar la recurs pe d-nul avocat I.Z. (delegatie fila 5 dosar nr.6889/2003, semnata la rubrica client).

De asemenea, la judecarea contestatiei la executare privind constatarea prescriptiei executarii pedepsei, formulata de contestatorul - condamnat B.S., se constata ca B.S. a declarat apel si recurs in nume personal, cererile fiind semnate si in aceste dosare contestatorul  a fost reprezentat de avocati alesi P.N. (in apel, dosar nr.2074/2004, delegatie aflata la fila 7) si respectiv, M.V.U. (in recurs, dosar nr.3960/2004, delegatie aflata la fila 59.

La cea de-a doua contestatie la executare, proces pornit la initiativa judecatorului delegat la Compartimentul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Racari se constata ca si de aceasta data B.S. a fost reprezentat de cate doi avocati alesi – atat la fond cat si la recurs, imprejurare ce rezulta din practicalele sentintei penale nr.34/09.01.2012 si respectiv deciziei penale nr.162/18.05.2012.

Rezulta astfel ca pe toata aceasta perioada, incepand cu data savarsirii faptei si pana in prezent, B.S. a exercitat in mod legal toate caile de atac si a angajat aparatori alesi – asa cum de altfel s-a aratat mai sus - iar  majoritatea citatiilor au fost primite de rude apropiate, respectiv mama si sotie (care in mod sigur l-au anuntat pe inculpat) cu exceptia citatiei de la termenul din 22.XI.2002, fila 33 din dosarul nr.1149/2002 al Judecatoriei Racari cand a semnat personal.

Toate aceste imprejurari conduc la concluzia ca B.S. a avut cunostinta de acest proces, existand un concern fraudulos intre inculpat si rudele sale in vederea sustragerii de la executarea pedepsei.

O eventuala admitere a cererii condamnatului formulata pe temeiul art.522/1 Cod procedura penala, ar rasturna orice constructie logico-juridica rezultata din actele si lucrarile dosarului care demonstreaza fara putinta de tagada ca B.S. s-a sustras cercetarii si ulterior executarii pedepsei de 3 ani inchisoare, avand cunostinta de acest proces si de urmarirea penala inceputa impotriva sa.

           In raport de cele aratate mai sus, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de condamnatul B.S., in temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedura penala.

 

 

                                                                                                  (Judecator Ion Stelian)