Drept procesual penal. Actiune civila alaturata celei penale. Intinderea daunelor morale acordate partilor civile aflate in raporturi de rudenie cu autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

 

La stabilirea intinderii daunelor morale, in cadrul actiunii civile alaturate celei penale, nu se poate face abstractie de raporturile de rudenie incidente intre parti, in situatia in care  inculpatul este titular al obligatiei de dezdaunare fata de propria sa sotie si fata de cumnatul sau, ceea ce constituie un element de baza al aprecierii cuantumului daunelor morale.

                                                     

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 315/R din 7 martie 2012.

          

Prin sentinta penala nr. 203/29.11.2011 pronuntata  de Judecatoria Valenii de Munte, in baza art. 14 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 998 Cod civil, art. 49 si 50 din Legea nr. 136/1995  a fost obligat inculpatul J.D.L. alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C. Societate de Asigurare-Reasigurare ASTRA SA, sa plateasca sumele de 25.000 de euro partii civile J.C.M. si 15.000 de euro partii civile H.S.D., in echivalent lei la data platii efective, reprezentand daune morale.

S-au respins cererile de reactualizare a despagubirilor, astfel cum au fost formulate, ca neintemeiate.

S-a luat  act ca pretentiile partii civile SC Sea Cargo SRL au ramas fara obiect, prin plata despagubirii, de catre S.C. Societate de Asigurare-Reasigurare Astra S.A.

In baza art. 193 alin. 1 si2 Cod procedura penala si art. 50 din Legea nr. 136/1995,  a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul SC Societate de Asigurare-Reasigurare Astra SA, sa plateasca fiecarei parti civile H.S.D. si J.C.M., cate 1000 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 163 din 18 octombrie 2011, Judecatoria Valenii de Munte l-a condamnat pe inculpatul J.D.L. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.

In baza art. 81 si 82 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe o durata de 3 ani si 6 luni, termen de incercare pentru inculpat.

Pe baza probelor administrate la urmarirea penala si a recunoasterii totale si neconditionate a inculpatului, in aplicarea art. 320 indice 1 alin. 4 Cod procedura penala a fost retinuta urmatoarea situatie de fapt :

La 28.08.2009, in jurul orei 15.40, inculpatul J.D.L. conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de inmatriculare  B–08–SAP, pe DN1A , din directia Brasov spre Ploiesti transportand ca pasageri, pe sotia sa J.C.M. si pe H.M., mama sotiei sale.

Ajungand la km 140 + 155m,in afara localitatii Maneciu, inculpatul a pierdut controlul autoturismului si pe un sector in panta, intr-o curba deosebit de periculoasa, a patruns  pe contrasens, lovindu-se cu un ansamblu de autovehicule format din autotractor Iveco cu nr. HR-06-YIT si semiremorca Schmitz cu nr. HR-06-YIT, proprietatea S.C. Cargo SRL, condus de J.C.

Din probele administrate la urmarirea penala rezulta ca vina in producerea accidentului apartine, in exclusivitate, inculpatului care, neadaptand viteza specificului sectorului de drum si intr-un moment de lipsa de concentrare, a pierdut directia autovehiculului.

In acest sens, sunt atat declaratiile sale si ale celuilalt conducator implicat in accident, declaratia martorei S.G., care circula in spatele autotractorului si constatarile organelor de politie si datele furnizate de diagrama tahograf a vehiculului condus de J.C.

In urma accidentului a rezultat decesul numitei H.M., raportul de cauzalitate  fiind stabilit cu certitudine si  prin raportul medico-legal de autopsie intocmit de SML Ploiesti.

Intrucat pentru solutionarea completa a laturii civile a fost necesara administrarea de probe suplimentare, in temeiul art. 320 indice 1 alin. 5 Cod procedura penala s-a dispus disjungerea acesteia si continuarea judecatii.

Solutionand latura civila a cauzei, prin sentinta recurata
, instanta de fond a constatat ca situatia de fapt retinuta, pentru solutia de condamnare a inculpatului, releva cu evidenta existenta faptei si a vinovatiei acestuia, astfel incat  pentru stabilirea raspunderii civile este necesara dovedirea prejudiciului si a legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

Practica judiciara si doctrina au statuat, in mod constant, in definirea notiunii de prejudiciu, ca element al raspunderii civile delictuale, ca alaturi de prejudiciul patrimonial trebuie avut in vedere si prejudiciul moral, nepatrimonial.

Acceptata initial ca „prejudiciu de agrement”, aceasta categorie a devenit, in mod firesc, din ce in ce mai cuprinzatoare, incluzand si suferinta psihica determinata de decesul neasteptat, violent, al unei persoane apropiate.

In atare conditii, s-a retinut ca, este evident ca partile civile H.S.D. si J.C.M.  au suferit un puternic soc la decesul mamei lor, cauzat de un accident de circulatie.

Declaratiile martorilor B.C. si P.E. vin sa concretizeze continutul relatiei afective intre mama si cei doi copii si consecinta, pe acelasi plan, a disparitiei numitei H.M.

Aceasta locuia cu partea civila J.C.M. cu care avea o relatie foarte apropiata, era o persoana activa, cultivata, care participa atat la treburile casnice cat si la diverse intruniri familiale si serbari.

Din cauza ocupatiei partii civile H.S.D. si a timpului liber mai redus, relatia cu mama sa era mai putin stransa insa normala in raporturile parinti copii la aceasta varsta. Potrivit acelorasi martori, partea civila o vizita pe H.M. o data sau de doua ori pe saptamana.

In aceste conditii si daca luam in considerare ca autorul accidentului este ginerele victimei (sotul partii civile J.C.M.), imprejurare ce a creat tensiuni suplimentare in familie, suferinta morala cauzata partilor civile prin moartea violenta a mamei a fost considerabila.

Cu toate acestea, s-a apreciat de instanta de fond ca sumele solicitate sunt exagerate si exced media avuta in vedere de instantele judecatoresti in astfel de situatii.

In acest sens, s-a observat ca,  desi suferinta morala nu poate fi cuantificata, cu atat mai mult cu cat este cauzata de pierderea celei mai apropiate fiinte,  totusi instanta chemata sa se pronunte asupra pretentiilor ce constituie latura civila este obligata sa stabileasca o proportie intre interesele si posibilitatile materiale ale partilor, intr-un cadru economic dat.

Toate aceste aspecte, vazute in speta dedusa judecatii au condus prima instanta la aprecierea unor sume diferite, pentru fiecare parte civila, ca echivalent al prejudiciului moral, respectiv 25.000 euro pentru J.C.M. si 15.000 euro pentru H.S.D., in echivalent lei.

Instanta de fond a avut in vedere si legatura de afinitate dintre partile civile si inculpat care este casatorit si locuieste cu J.C.M. Chiar daca dispozitiile speciale de dreptul familiei caracterizeaza despagubirile primite de partea civila ca bun propriu, indirect, se ajunge ca si inculpatul sa profite sau sa i se impute.

In consecinta, prima instanta a constatat ca fiind indeplinite toate conditiile raspunderii civile delictuale, in baza art. 14 si 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, art. 49 si 50 din Legea nr.136/1995 a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C. Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. sa plateasca fiecarei parti civile sumele apreciate ca reprezentand daune morale.

Instanta  de fond a mai retinut ca nu exista temei pentru inlaturarea raspunderii inculpatului si raspunderea directa a asiguratorului, asa cum s-a solicitat de catre partile civile.

De asemenea, nu exista temei legal pentru reactualizarea despagubirilor, astfel cum au fost formulate cererile stabilite unor sume in moneda euro fiind de natura sa asigure o reparare eficienta, prin plata in lei, la cursul din ziua respectiva.

In baza art. 346 Cod procedura penala s-a luat act ca pretentiile partii civile SC Sea Cargo SRL, proprietarul celuilalt vehicul implicat in accident, avariat de inculpat, au ramas fara obiect, prin plata despagubirii de catre S.C. Societate de Asigurare-Reasigurare ASTRA S.A.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs
asiguratorul SC Astra SA  si partile civile J.C.M. si H.S.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recurentul asigurator a  criticat intinderea daunelor morale, sustinand ca acestea sunt excesive, depasind rolul compensator pe care trebuie sa-l aiba, deoarece s-a ignorat atat raportarea la nivelul venitului mediu la nivel national, dar mai ales, raporturile de rudenie specifice cauzei.

Din acest punct de vedere, s-a sustinut ca este incontestabil faptul ca  victima se afla in masina fiicei sale, condusa de catre ginerele sau, ale carui abilitati, ca si conducator auto le cunostea, asumandu-si astfel din proprie vointa o conduita necorespunzatoare a acestuia in trafic.

Prin urmare, dat fiind faptul ca inculpatul este sotul partii vatamate J.C.M., daunele morale nu fac altceva decat sa intregeasca, practic, patrimoniul familiei, fiind astfel inadmisibil  ca pe calea admiterii actiunii civile sa se ajunga la situatia in care insasi inculpatul sa beneficieze in mod direct  de suma la plata careia a fost obligat, dar in raport de care intervine raspunderea civila a asiguratorului, ignorandu-se astfel principiul evitarii situatiei imbogatirii fara justa cauza.

Cel de-al doilea motiv de recurs al asiguratorului priveste gresita obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecata catre partile civile, aceasta masura contravenind disp. art. 27 pct.6 si 7 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate si pe fond reducerea daunelor morale acordate fiecareia din partile civile precum si inlaturarea obligarii asiguratorului la plata cheltuielilor de judecata catre partile civile, acestea urmand sa fie suportate de catre inculpat.

Recurentii parti civile au criticat hotararea tot sub aspectul intinderii daunelor morale, sustinand insa ca acestea au fost stabilite intr-un cuantum suficienta, fara a se respecta principiul reparatiei integrale a prejudiciului moral cauzat, sumele acordate  neconstituind o compensare adecvata si neputandu-si atinge asadar  functia reparatorie de remediere a dezechilibrului generat de fapta ilicita a inculpatului.

Au mai sustinut recurentii, ca prima instanta nu a conferit forta probanta suficienta mijloacelor testimoniale de proba din care ar rezulta existenta unor relatii familiale armonioase in special in ceea ce –l priveste pe recurentul H.S.D., cu victima accidentului, existand legaturi afective profunde din perspectiva carora  rezulta ca sumele acordate de prima instanta sunt insuficiente, iar la stabilirea intinderii despagubirii instanta nefiind datoare sa ia in calcul situatia materiala a autorului prejudiciului sau a victimei, cu atat mai mult cu cat, asiguratorii plaseaza riscurile  patrimoniale la care se expun prin incheierea unor contracte de reasigurare, asa incat  limita maxima de despagubire valabila la data producerii accidentului este una mult mai mare decat  cea  care a constituit obiectul exercitarii actiunilor civile.

S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentintei recurate si majorarea daunelor morale acordate de prima instanta, potrivit constituirilor de parte civila, la suma de 200.000 euro.

Recursul asiguratorului este fondat, iar  recursurile partilor civile sunt nefondate.

 Prima instanta,  investita cu solutionarea laturii civile a cauzei, a constatat in mod corect intrunirea cumulativa a conditiilor ce reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, in persoana inculpatului, dar si  conditiile  raspunderii asiguratorului alaturi de inculpat asa cum statueaza Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania.

Din acest punct de vedere, prima instanta a constatat ca, in ceea ce priveste  izvorul  pretentiilor civile decurgand din fapta ilicita a inculpatului J.D.L., acesta a fost condamnat in mod definitiv, prin disjungerea laturii penale la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 al. 2 cod penal, prin sentinta penala nr. 163/18.10.2011 pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte.

S-a retinut in fapt, in sarcina inculpatului ca, la data de 28.08.2009, in timp ce conducerea din directia Brasov catre Ploiesti, autovehiculul marca Mercedes cu nr. de inmatriculare B-08-SAP, pe drumul national IA, in afara localitatii Maneciu a pierdut controlul asupra directiei de mers si a patruns pe contrasens, intrand in coliziune cu un autotractor cu semiremorca, condus regulamentar, impact din care  a decedat victima H.M. soacra inculpatului (mama sotiei inculpatului J.C.M.) si in acelasi timp mama partii civile H.S.D. fratele sotiei inculpatului.

Prin urmare,  constatandu-se existenta faptei si vinovatia inculpatului, prin raportare la probele administrate dar si la recunoasterea inculpatului in conditiile prev. de art. 320/1 cod pr. penala,  instanta de fond a dispus condamnarea acestuia si a disjuns solutionarea laturii civile a cauzei.

In cadrul actiunii civile disjunse s-a retinut ca partile civile au exercitat actiune civila in procesul penal pentru suma de 200.000 euro daune morale, reprezentand prejudiciu moral nepatrimonial produs prin decesul victimei.

Curtea constata ca in speta, in mod judicios prima instanta a constatat ca sunt indeplinite in mod cumulativ  conditiile prevazute  de dispozitiile legale in vigoare ce reglementeaza raspunderea civila delictuala, ca o consecinta a unui accident de circulatie produs prin incalcarea normelor ce reglementeaza circulatia autovehiculelor pe drumurile publice, precum si  raspunderea civila a asiguratorului intr-o atare situatie.

Insa, in ceea ce priveste intinderea daunelor morale acordate partilor civile, ceea ce constituie obiect al recursurilor de fata, curtea constata ca prima instanta a stabilit cuantumuri excesive  si exagerate pentru fiecare dintre partile civile, ignorandu-se  elemente esentiale configurate in doctrina si practica judiciara in aceasta materie.

Astfel, este adevarat ca , daunele morale au preponderent in rol compensatoriu si reparatoriu, de  acoperirea  prejudiciului moral nepatrimonial produs prin fapta ilicita ce constituie infractiune insa in egala masura solutiile jurisprudentiale au evidentiat faptul ca acestea  trebuie sa evite imbogatirea fara justa cauza, limitandu-se doar la a constitui o reparatie echitabila si justa, prin asigurarea unei compensari suficiente, car nu exagerate, a prejudiciului moral suferit.

Este adevarat ca, partile civile au solicitat, fiecare dintre ele, sume mult mai mari decat cele stabilite de instanta de fond, insa, in egala masura, aceasta instanta a avut in vedere faptul ca aceste sume nu pot capata semnificatia unei imbogatiri fara justa cauza pentru titularii lor si nici caracterul unor amenzi excesive pentru inculpat, cu atat mai mult cu cat in cauza raspunderea penala a acestuia din urma a fost antrenata pentru comiterea unei infractiuni comise cu forma de vinovatie a culpei si nu a intentiei.

In acelasi timp insa, curtea observa ca potrivit probelor administrate  in cauza, intre victima si partile civile existau raporturi normale de familie, specifice celor intre parinti si copii tinand seama de faptul ca victima H.M. era mama ambelor parti civile.

In mod incontestabil decesul victimei a fost de natura sa produca celor doua parti civile un prejudiciu moral nepatrimonial insa, nu se poate nega faptul ca  acest rezultat socialmente periculos s-a produs in contextul in care victima se afla in autovehiculul condus de ginerele sau, inculpatul din prezenta cauza, iar accidentul a fost rezultatul culpei exclusive a inculpatului in incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice.

In atare situatie, este evident ca nu se poate face abstractie de raporturile de rudenie incidente intre parti, constatandu-se ca inculpatul devine titular al obligatiei de dezdaunare fata de propria sa sotie si fata de cumnatul sau.

Acest aspect constituie un element de baza al aprecierii intinderii daunelor morale, neputandu-se nega faptul ca intre victima si partile civile existau raporturi normale de familie fara a se face in vreun fel dovada  existentei unei notorietati personale a  victimei in viata publica si nici in spectrul familial,  acesta fiind caracterizat de  relatii obisnuite de familie specifice, in raport de varsta victimei de 90 de ani.

In atare conditii, curtea apreciaza ca sumele stabilite de prima instanta sunt in mod cert exagerate si nu respecta principiul unei reparatii juste a prejudiciului moral nepatrimonial raportat la intinderea acestuia,  asa incat prin cuantumul dispus de prima instanta se ajunge la incalcarea principiului imbogatirii fara justa cauza, mai ales in privinta patrimoniului sotiei inculpatului.

Prin urmare, recursul asiguratorului este fondat sub acest aspect, astfel incat constatandu-se incidenta cazului de casare prev. de art. 385/9 pct.17/2 cod pr. penala, prin hotarare facandu-se o gresita aplicare a legii in materia raspunderii civile delictuale, sentinta atacata va fi casata conform art. 385/15 pct.2 lit. d cod pr. penala, in sensul ca se vor reduce daunele morale de la suma stabilita de prima instanta pentru fiecare din partile civile, la cate 10.000 euro, echivalent in lei la data platii efective, pentru fiecare dintre partile civile J.C.M. si H.S.D.

La stabilirea intinderii acestei sume, curtea a avut in vedere argumentele mai sus expuse, precum si faptul ca prin decesul victimei  s-au produs in mod neindoielnic consecinte moral nepatrimoniale echivalente in privinta fiecaruia dintre cei doi copii ai victimei, nejustificandu-se asadar acordarea  unor sume diferentiate sub acest aspect.

Potrivit criteriilor expuse in cele ce preced, curtea apreciaza ca suma de 10.000 euro este suficienta si indestulatoare pentru acoperirea justa si integrala a prejudiciului moral nepatrimonial produs fiecaruia dintre cele doua parti civile prin decesul mamei lor.

In ceea ce priveste cea de-a doua critica a asiguratorului referitoare la gresita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare catre partile civile in cadrul procesului penal, curtea apreciaza ca aceasta este nefondata, atata vreme cat art. 50 al.1 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania stabilesc ca „despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.

Prin urmare, cum dispozitiile legale in aceasta materie sunt lipsite de echivoc, raportat la forta juridica a legii ca act normativ edictat de forul legiuitor, curtea constata ca sub acest aspect hotararea atacata este legala si temeinica.

In privinta recursurilor partilor civile,  curtea le-a respins ca nefondate,  potrivit rationamentului expus mai sus, atata vreme cat s-a apreciat ca daunele morale  ce le-au fost acordate prin hotararea primei instante sunt exagerate si se impun a fi reduse, consecinta fireasca fiind a aprecierii ca nefondate a criticilor formulate de catre cele doua parti civile.

 

             ( Judecator  Cristina Georgescu )