Dovada mentiunilor obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare potrivit art.252 alin.2 lit. a-f Codul muncii.

 

Art. 252 alin.2 lit. a-f Codul muncii

 

Sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare trebuie sa cuprinda mentiunile obligatorii prevazute de art.252 alin.2 lit.a-f din Codul muncii, una dintre acestea fiind aceea a descrierii faptei care constituie abaterea disciplinara.

Descrierea abaterii disciplinare in actele care au precedat decizia nu este suficienta pentru a se aprecia valabilitatea actului unilateral de sanctionare al salariatului potrivit art.252 alin.2 Codul muncii care impune mentionarea expresa a acestui element in continutul deciziei, astfel ca, pentru dovada conditiei de legalitate nu sunt admise alte mijloace proba, precum referatul intocmit in cercetarea prealabila a abaterii disciplinare.

(Decizia civila nr. 3371/15.12.2017)

 

Prin cererea inregistrata la data de 05.04.2016, contestatoarea D.C.L. in contradictoriu cu intimata SC A.C.P. SRL a formulat contestatie impotriva deciziei nr.8/29.02.2016, solicitand anularea acesteia, repunerea in situatia anterioara si obligarea intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 1 leu, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, contestatoarea a invocat atat motive de nelegalitate cat si de netemeinicie ale deciziei prin care i-a fost aplicata sanctiunea disciplinara. Astfel, contestatoarea a aratat in esenta ca decizia de sanctionare este nula absolut pentru nerespectarea disp. art.252 alin.2 Codul muncii privitoare la data savarsirii si descrierea pretinsei abateri, la temeiul legal al incadrarii faptei retinute si motivele pentru care apararile formulate in cadrul cercetarii disciplinare au fost inlaturate.

In ceea ce priveste netemeinicia deciziei de sanctionare, contestatoarea a mentionat ca este incadrata cu contract individual de munca, exercitand functia de cititor-incasator, iar in exercitarea atributiilor de serviciu se deplaseaza pe teren in zona Costesti la consumatorii serviciilor de apa si canalizare pentru citirea/fotografierea aparatelor de masura (apometre) si pentru incasarea contravalorii facturilor aferente acestor servicii. In aceeasi luna a mai fost sanctionata disciplinar cu avertisment scris prin decizia nr.7/01.02.2016, pentru pretinse incalcari ale dispozitiilor Regulamentului Intern, decizie contestata, contestatia facand obiectul dosarului nr.1122/109/2016.

Totodata, s-a aratat ca in cadrul cercetarii disciplinare contestatoarei nu i-au fost aduse la cunostinta acuzatiile, nu i s-au pus intrebari, nu a avut voie sa asistata de un reprezentant al sindicatului sau avocat, de asemenea, nu recunoaste acuzatiile ce i se imputa si nici nu se face vinovata de nerespectarea vreunei dispozitii din Regulamentul Intern sau fisa postului. In continuare, a precizat ca a fost sanctionata cu avertisment scris si cu schimbarea locului si a felului muncii, fiind trecuta la o munca ce presupune cunostinte si abilitati superioare postului initial, pe care le poseda, fiind practic promovata si nu retrogradata.

Dat fiind faptul ca sanctiunea i-a fost aplicata in mod abuziv, contestatoarea apreciaza ca i s-a produs si un prejudiciu moral, motiv pentru care a solicitat obligarea intimatei si la plata de daune morale in cuantum de 1 leu.

In sedinta publica din data de 18.10.2016, intimata a depus la dosar inscrisuri din care rezulta ca a fost dizolvata si radiata, iar patrimoniul sau a fost transmis catre SC A.C 2000 SA, situatie in care instanta a dispus conceptarea si citarea in cauza in calitate de intimata a acestei societati.

Prin sentinta civila nr.1994 din 30 mai 2017, Tribunalul Arges a admis in parte contestatia si a anulat decizia nr.8/29.02.2016 emisa de S.C. Apa Canal Prest S.R.L., respingand  celelalte pretentii. Totodata, a fost obligata intimata S.C. Apa Canal 2000 S.A. la plata catre contestatoare a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Contestatoarea este angajata intimatei, conform contractului individual de munca nr.48/17.12.2013, in functia de cititor/incasator.

Prin decizia nr.8/29.02.2016 aceasta a fost sanctionata cu avertisment scris pentru „comportament neadecvat si nerespectarea art.49 din Regulamentul Intern, alin.17 Abuzul in functie, alin.21 Realizarea de lucrari necalitative, superficiale, dezinteres fata de obiectivele societatii, alin. 22 Executarea in timpul programului de lucru a unor lucrari, altele decat cele stabilite prin sarcinile de serviciu. De asemenea, conform art.3 din decizia sus mentionata, s-a dispus schimbarea locului de desfasurare al activitatii intr-un alt departament, fiind vorba de o abatere repetata.

Analizand legalitatea sanctionarii contestatoarei, prin prisma motivelor invocate de aceasta, instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, contestatoarea a sustinut ca cercetarea disciplinara prealabila nu a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale, nefiindu-i aduse la cunostinta acuzatiile, nedandu-i-se posibilitatea de a fi asistata de un reprezentant al sindicatului, sau de un avocat.

De asemenea, a sustinut ca nu au fost respectate disp. art.252 alin.2 Codul muncii, in sensul ca lipseste data savarsirii pretinsei fapte, descrierea faptei, temeiul legal, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de aceasta in timpul cercetarii disciplinare.

Potrivit art. 252 alin. (2) lit. a) si c) din Codul muncii, decizia de sanctionare disciplinara este nelegala daca fapta savarsita de salariat pe care angajatorul o considera abatere disciplinara nu este descrisa in concret in continutul deciziei de sanctionare disciplinara si daca in continutul deciziei de sanctionare nu sunt precizate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate  de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.

Nefiind  descrisa  fapta, nu se poate aprecia si analiza temeinicia deciziei, a  savarsirii faptei si a masurii luate de angajator.

Descrierea presupune mentionarea aspectelor care individualizeaza fapta: in ce consta, modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina salariatului. Din descrierea faptei trebuie sa rezulte in mod concret in ceea ce a constat actiunea sau inactiunea savarsita cu intentie de catre salariat, prin care a incalcat normele legale, regulamentul intern, etc. De asemenea, trebuie sa rezulte in mod concret circumstantele producerii sale si, in fine, toate elementele necesare pentru a creiona o imagine suficient de detaliata a faptei ilicite pentru ca atat salariatul cat si instanta de judecata sa poata avea o imagine exacta a faptei imputate.

In aceste conditii, instanta a constatat ca prin decizia de sanctionare nu s-a realizat o descriere a faptei/faptelor imputate contestatoarei, in sensul celor de mai sus, nefiind mentionate circumstantele producerii faptei/faptelor, nefiind indicate elementele necesare pentru a creiona o imagine detaliata a faptei/faptelor, inclusiv perioada de timp in care salariata a avut un comportament neadecvat.

Totodata, „Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare se cuprind in mod obligatoriu motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prev. de art.251 alin.3 nu a fost efectuata cercetarea”.

In decizia de sanctionare nu se face nicio mentiune in ce priveste aceste aparari formulate de contestatoare, ceea ce atrage, potrivit legii, sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare.

Prin urmare, tribunalul a retinut ca decizia de sanctionare a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art.252 alin.(2) din Codul muncii.

Pe cale de consecinta, lipsa elementelor analizate mai sus, prevazute ca obligatorii de art. 252 alin. 2 Codul muncii in ceea ce priveste continutul deciziei de sanctionare, atrage nulitatea absoluta a deciziei (nemaiimpunandu-se analiza celor de netemeinicie), motiv pentru care contestatia a fost admisa, cu consecinta anularii deciziei  nr.

8/29.02.2016 emisa de SC A.C. P. SRL.

In ceea ce priveste cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 1 leu, instanta a retinut ca potrivit art.253 alin.1 Codul muncii „Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.”

Prin urmare, pentru angajarea raspunderii civile a intimatei in conditiile art.253 alin.1 Codul muncii este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, existenta unui prejudiciu cert si nereparat; legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia intimatei.

In ceea ce priveste fapta ilicita a intimatei, existenta acesteia a fost dovedita de catre contestatoare si consta in emiterea unei decizii nelegale de concediere.

Referitor la prejudiciul produs contestatoarei prin fapta ilicita a intimatei, instanta a retinut insa ca nu s-au facut dovezi cu privire la prejudiciul moral suferit de catre aceasta.

Nefiind dovedita existenta prejudiciului moral suferit de contestatoare, instanta nu a putut verifica nici existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita a intimatei si eventualul prejudiciu moral.

Prin urmare, instanta a retinut ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile contractuale a angajatorului, in conditiile art.253 alin.1 Codul muncii, astfel ca aceasta solicitare a fost respinsa ca intemeiata.

In baza art.453 Cod procedura civila, vazand solutia pronuntata in cauza, instanta a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, intimata S.C. A.C. 2000 S.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:

Intimata-contestatoare a fost sanctionata pentru depasirea atributiilor de serviciu si anterior i s-a explicat de mai multe ori atat de catre seful direct, cat si de catre director, faptul ca fisa de incidenta de la utilizatorul Pufi – depozit, pe care a solicitat-o prin adresa nr. 2063/14.01.2016, nu apartine S.C. A.C.P. S.R.L., ci unui departament distinct, respectiv Sector Exploatare Operare din cadrul S.C. A.C. 2000 S.A., care se ocupa cu executiile lucrarilor in teren.

A mentionat apelanta ca S.C. A.C.P. S.R.L. avea incheiat un contract de prestari servicii, nr.127/17 septembrie 2013, in care, la art.2 privind obiectul contractului, este precizat foarte clar: „obiectul contractului il reprezinta prestarea de servicii de contractare, consumuri, facturare, recuperare debite si gestionare bransamente”, neavand ca obiect desfasurarea de activitati cu privire la partea tehnica.

La utilizatorul Pufi – depozit a fost anuntata telefonic o avarie, iar echipa constituita din instalatorii de serviciu a constatat ca racordul dintre conducta principala si instalatia utilizatorului era spart, provocand avarie. Instalatorii au schimbat racordul spart, inlocuind totodata si sigiliul aplicat de S.C. A.C. 2000 S.A. Intimata-contestatoare a presupus ca asupra bransamentului de la utilizatorul Pufi – depozit a avut loc o interventie neautorizata, deoarece la momentul citirii sigiliul era schimbat. In urma acestor presupuneri, salariata a cerut in mai multe randuri atat de la seful direct, cat si de la directorul S.C. A.C. P. S.R.L. fisa de incidenta, initiind pe cont propriu, fara acordul sefului direct, mai multe anchete desi, conform fisei postului   semnata de aceasta, avea obligatia „sa sesizeze orice nereguli la instalatia de furnizare si sa le raporteze verbal si scris cu celeritate sefului direct”, contestatoarea fiind incadrata pe postul de cititor/incasator.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului si desfiintarea sentintei atacate, cu consecinta respingerii contestatiei ca neintemeiata.

In drept, apelul a fost intemeiat pe disp. art.466-482 Cod procedura civila.

Intimata-contestatoare a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Prin raspunsul la intampinare, apelanta a combatut apararile intimatei, sustinand ca decizia de sanctionare nr.8/2016 indeplineste conditiile prevazute de art.252 din Codul muncii, iar prin aceasta nu i-au fost aduse prejudicii materiale si morale, scopul urmarit fiind acela de a obtine un efect educativ si preventiv, de a intelege ca trebuie sa respecte normele legale in vigoare, dispozitiile din Regulamentul Intern referitoare la procedura disciplinara in relatiile cu sefii ierarhici, colegii de serviciu, cat si in relatiile cu utilizatorii prin respectarea perioadelor de citire conform programului stabilit, a demnitatii, a spatiului privat.

Prin decizia civila nr. 3371/15.12.2017, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a respins  ca nefondat apelul declarat de intimata S.C. A.C. 2000 S.A.,

si a obligat-o pe apelanta la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata in cuantum de  1000 lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut urmatoarele:

Cu privire la criticile formulate de apelanta, curtea a retinut ca prin decizia nr. 8/29.02.2016 intimata-reclamanta a fost sanctionata disciplinar cu avertisment pentru „comportament neadecvat si nerespectarea art.49 din Regulamentul Intern, alin.17 Abuzul in functie, alin.21 Realizarea de lucrari necalitative, superficiale, dezinteres fata de obiectivele societatii, alin. 22 Executarea in timpul programului de lucru a unor lucrari, altele decat cele stabilite prin sarcinile de serviciu. De asemenea, conform art.3 din decizia sus mentionata, s-a dispus schimbarea locului de desfasurare al activitatii intr-un alt departament, fiind vorba de o abatere repetata.

Prin sentinta civila atacata s-a retinut nelegalitatea deciziei de sanctionare, instanta apreciind ca nu se impune analizarea netemeiniciei acesteia, iar asupra nelegalitatii deciziei nu au fost formulate critici, prin urmare Curtea apelul in functie de aspectele invocate la fond.

Potrivit art.252 din Codul muncii decizia de sanctionare cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

In decizia contestata, nu au fost mentionate nici o prevedere din cele prevazute obligatoriu de art. 252 alin 2 lit. a) si c), nefiind descrisa fapta care constituie abatere disciplinara si motivul pentru care au fost inlaturate apararile salariatei.

Astfel, in mod corect a retinut prima instanta ca situatia de fapt descrisa in decizia de sanctionare este mai mult decat generic prezentata si simpla retinere a faptei de a avea comportament neadecvat si de nerespectarea a unor prevederi din regulamentul Intern, care nu sunt nici macar detaliate, nu echivaleaza cu descrierea faptei considerate abatere disciplinara, individualizarea ei si a imprejurarilor in care a fost savarsita.

Pe cale de consecinta, Curtea a constatat ca, in ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, referitoare la obligativitatea mentionarii in decizia de sanctionare a descrierii faptei ce constituie abatere disciplinara, s-a constatat de catre tribunal, in mod corect, ca decizia contestata nu cuprinde aceasta mentiune.

Descrierea faptei presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza, respectiv in ce consta, modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina angajatului, iar in lipsa unor asemenea mentiuni instanta nu poate verifica in concret daca exista sau nu vreo abatere in sarcina reclamantei.

Dispozitiile cu caracter imperativ ale art. 252 C. muncii, referitoare la necesitatea respectarii cerintelor obligatorii de continut, pe care trebuie sa le indeplineasca decizia de sanctionare urmaresc punerea la adapost a angajatului de eventuale masuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului.

Astfel, necesitatea descrierii faptei, care a condus la luarea masurii de sanctionare, are in vedere descrierea amanuntita si detaliata a faptei, tocmai pentru a se aprecia in concret, circumstantiat si riguros asupra legalitatii masurii de sanctionare. Ca este asa rezulta si din faptul ca textul legal face distinctie intre descrierea faptei, respectiv indicarea situatiei de fapt in materialitatea ei si motivarea in fapt, motivarea in drept, etc.

Viciul formal constatat in decizia atacata nu poate fi acoperit, suplinit cu existenta altor inscrisuri sau a cercetarii disciplinare si a actelor intocmite cu acea ocazie, avand in vedere faptul ca textul legal impune ca decizia ca cuprinda aceste aspecte in continutul sau, neputand fi completata cu acte extrinseci.

In ceea ce priveste motivul de nulitate reglementat de art. 252 alin. (2) lit. c) C. muncii, Curtea constata, de asemenea, ca mod legal s-a retinut incidenta acestuia in cauza, decizia de sanctionare necontinand motivele pentru care au fost inlaturate apararile (asa cum au fost ele formulate) de catre salariata care s-a prezentat la cercetarea disciplinara, astfel cum rezulta din procesul verbal intocmit cu acea ocazie –fila 30.

Nu a putut fi retinuta sustinerea apelantei in sensul ca nu era necesara indicarea motivelor inlaturarii apararilor, intrucat reclamanta a fost sanctionata cu avertisment.

Atata vreme cat s-a dispus efectuarea cercetarii disciplinare, indiferent de sanctiunea aplicata, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda prevederea indicata in art. 252 alin 1 lit c Codul Muncii.

Pe cale de consecinta, curtea a apreciat ca in mod corect prima instanta a retinut nelegalitatea deciziei de sanctionare.

In aceste conditii, criticile formulate cu privire la temeinicia deciziei de sanctionare nu pot fi analizate, intrucat instanta de fond a analizat exclusiv nelegalitatea deciziei respective, iar instanta de apel apreciaza ca in mod corect s-a constatat nelegalitatea, astfel incat nu se mai impune analizarea netemeiniciei deciziei.

Avand in vedere considerentele expuse, constatand ca sunt neintemeiate criticile aduse sentintei, in baza art.480 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.

In temeiul disp. art.453 alin.1 Cod procedura civila si art.451 alin.1 Cod procedura civila, a fost obligata apelanta la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei, reprezentand onorariu de avocat.