Donațiile deghizate, donațiile indirecte şi darurile manuale

Donațiile deghizate, donațiile indirecte şi darurile manuale

Donația deghizată

Este o donație simulată care sub aparența unui contract cu titlu oneros, ascunde natura gratuită a unui contract secret.

În general, donatiile deghizate sunt valabile, simulația nefiind  sancționată cu nulitatea.

Dacă însă deghizarea este frauduloasă, contractul este nul.

Actul care deghizează donația (cel aparent) trebuie să întrunească toate cerințele prevăzute de lege în materie de donații.

Forma donației deghizate este forma cerută de lege pentru validitatea actului aparent şi nu forma autentică impusă pentru donație.

Proba deghizării se face potrivit regulilor din materia simulației: părțile contractante, precum şi succesorii lor universali sau cu titlu universal o pot face ca un contraîncris sau cu început de dovadă scrisă, iar terții o pot face prin orice mijloc de probă.

Simulația priveşte persoana donatarului.

Potrivit art.992, alin.2), Cod Civil, sunt persoane prezumate interpuse ascendenții, descendenții şi soțul persoanei incapabile de a primi liberalități, precum şi ascendenții şi descendenții soțului acestei persoane.

Donațiile indirecte

Donațiile indirecte sunt acte juridice fundamentate pe intenția de a gratifica, dar înfăptuite pe calea unui alt act juridic, diferit de contractul de donație.

În cazul donației indirecte, actul perfectat este cel voit de părți.

Actele juridice prin care se realizează donații indirecte sunt: renunțarea la un drept, remiterea de datorie şi stipulația în favoarea unei terțe persoane.

Renunțarea la drept constituie o donație indirectă ori de câte ori se fundamentează pe animus donandi (cauza donației).

Pentru a produce efectele unei donații indirecte, renunțarea trebuie să fie pur abdicativă, deoarece dacă s-ar face, de exemplu, în favoarea unuia dintre comoştenitorii existenți, prin aceasta s-ar realiza practic o acceptare a moştenirii şi o transmitere a acesteia către persoana avută în vedere.

Per a contrario, dacă renunțarea ar fi translativă de drepturi, actul juridic trebuie să îmbrace forma autentică prevăzută pentru donații.

Remiterea de datorie

Constituie un mod voluntar de stingere a unei obligații şi reprezintă renunțarea cu titlu gratuit a creditorului la valorificarea unui drept de creanță pe care îl are împotriva debitorului său.

Când remiterea de datorie se realizează prin acte între vii, ea poate fi făcută în orice formă: scrisă, verbală au chiar tacită, nefiind supusă formei autentice.

Stipulația în favoarea unei terțe persoane

Stipulația pentru altul este un contract prin care o persoană, numită promitent, se obligă față de altă persoană, numită stipulant, să  execute o anumită prestație în folosul unei terțe persoane, numită beneficiar, care nu participă şi care nici nu este reprezentată la încheierea contractului.

Stipulația în favoarea unei terțe persoane făcută cu intenția de a gratifica, reprezintă tot o donație indirectă.

Darul manual

Darul manual reprezintă forma cea mai simplă de donație, impunând doar tradițiunea unui bun mobil donat.

Darul manual nu trebuie încheiat ad validitatem în formă autentică, dar se supune condițiilor de fond ale contractului.

Darul manual este un contract real, deoarece la încheierea sa acordul de voință trebuie însoțit de tradițiunea bunului.

Numai ca excepție, darul manual operează prin simplul acord de voință al părților contractante, atunci când,  pentru un motiv sau altul, obiectul acestuia se află deja în mâinile donatarului.

Obiectul darului manual îl pot constitui numai bunuri mobile corporale cu o valoare de până în 25.000 lei şi susceptibile de remitere. Sunt asimilate acestora titlurile la purtător şi biletele de bancă, întrucât încorporează valoarea creanței şi pot fi transmise prin tradițiune.

Bunurile imobile, precum şi mobilele incorporale nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate şi dobândite printr-o predare şi primire efectivă.

Dovada predării lucrului poate fi făcută prin orice mijloc de probă. Donatarul posesor nu are nevoie de dovadă scrisă.

Darurile de nuntă

Donația făcută de părinții unuia din soți  după serbarea nunții califică bunul drept bun propriu. Conform art.340 Cod Civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale prin donație sunt bunuri proprii, cu excepția cazului când donatorul a prevăzut că ele vor fi comune.

Darurile obişnuite au un regim derogatoriu şi, pe cale de consecință, devin bunuri comune ale soților.

Darurile obişnuite nu sunt supuse raportului donațiilor.

Celelalte donații, reprezentând sume mai de bani sau alte bunuri de mare valoare devin bunuri proprii chiar dacă sunt făcute cu ocazia serbării nunții şi de către persoane care nu sunt părinții unuia din soți.