Efectele contractului de vânzare

Transferul proprietății: obligația de a da

Transferul proprietății se realizează de drept ca efect al acordului de voințe.

Odată cu încheierea contractului, proprietatea se transferă de drept, fără intervenția părților.

Vânzătorul are două obligații personale principale: predarea lucrului şi garantarea cumpărătorului.

Potrivit art. 1674 Cod Civil, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă.

Transferul imediat al dreptului de proprietate nu este imperativ, părțile sau legea putând amâna momentul.

În cazul vânzării de bunuri viitoare, transferul dreptului de proprietate operează numai din momentul realizării lor.

În cazul vânzării bunurilor de gen, proprietatea se transferă cumpărătorului la data individualizării acestora prin predare, numărare, cântărire, măsurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului.

În cazul vânzări sub condiție suspensivă, eficacitatea contractului este condiționată de producerea viitoare a unui eveniment.

Vânzarea bunului altuia presupune ca vânzătorul neproprietar la încheierea contractului să dobândească ulterior bunul şi să asigure transmiterea dreptului către cumpărător.

În cazul vânzării în rate, cumpărătorul dobândeşte dreptul de proprietate la data achitării ultimei rate din preț,  chiar dacă lucrul a fost predat la încheierea contractului.

Drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât şi față de terți numai din momentul înscrierii în cartea funciară.

În cazul vânzării unui imobil, cumpărătorul devine proprietarul bunului din momentul încheierii vânzării în formă autentică.