Dispoziţii speciale privind procedura insolvenţei grupului de societăţi

 

Din ce în ce mai frecvent afacerile sunt structurate sub forma unor grupuri de societăți, fie că aceasta înseamnă control comun asupra a două sau mai multe entități, fie deținerea unor participații semnificative. În fapt, existența unui grad – chiar moderat - de complexitate a unei afaceri presupune desfășurarea acesteia într-o structură de grup.

Grupurile pot fi integrate pe verticală sau pe orizontală și variază extrem de mult ca grad de întrepătrundere. În unele cazuri, tipul de operațiuni reclamă constituirea unor societăți distincte pentru aceeași afacere sau o afacere conexă, inclusiv în situația achiziționării unei noi societăți. În alte situații structura de grup se decide pentru limitarea riscului, inclusiv a celui de insolvență. Un alt motiv pentru crearea unei structuri de grup este acela de a asigura optimizarea  fiscală a afacerii pe ansamblu. Lista de motive poate continua dar scopul este întotdeauna același: de a crea beneficii economice acționariatului.

Este indiscutabil că existența unor dispoziții speciale aduce numeroase avantaje. Înțelegerea situației în ansamblu creează premisele unei strategii adecvate la nivelul grupului. Eforturile comune de marketing și valorificare a activelor, nu vor mai fi multiplicate iar costurile vor fi diminuate în mod corespunzător.

Normele privind insolvența grupului de societăți au fost create din nevoia unei viziuni integrate în cazul grupurilor complexe care, până acum, s-au văzut lipsite de instrumente pentru restructurarea ori lichidarea sistematică, pe baza logicii economice a acelei afaceri.

În ce măsură aceste instrumente vor fi și adecvate, doar practica va arăta. Se poate susține că, în lipsa unor sancțiuni exprese, unele măsuri privind grupurile de societăți, preconizate de lege, vor fi dificil de implementat. Nu trebuie omis însă că aceste prevederi sunt menite să faciliteze în special restructurarea ori, cel puțin, valorificarea ordonată a unor active ce aparțin unei singure entități economice.

Normele create pentru a facilita o abordare nu pot fi impuse în mod coercitiv. Dacă nu există dorința și voința de a extrage beneficiul acestora, nu există motivația de a le implementa. Elementul cheie este deci disponibilitatea de a coopera, precum și buna credință a participanților, esențiale pentru dezvoltarea unei culturi de cooperare.

Art. 183

Prevederile cap. I se vor aplica în mod corespunzător procedurii insolvenţei grupului de societăţi, cu derogările şi completările prevăzute în prezentul capitol.

 

Comentariu

Grupul de societăţi cuprinde mai multe societăţi între care există legături strânse caracterizate prin controlul exercitat de societatea dominantă sau de asociatul/acţionarul dominant asupra societăţilor din grup şi de riscul unic al activităţii derulate de această entitate. Atunci când mai multe societăţi din acest grup se află într-o stare de insolvenţă, lipsa unor măsuri care să privească toate procedurile individuale deschise poate conduce la obstacole semnificative pentru redresarea fiecărei societăţi din grup sau a grupului în ansamblul său, ori în cazul asociaţilor/ acţionarilor de rea credinţă, la facilitarea fraudării anumitor creditori.

Potrivit art. 183, grupul de societăți este supus prevederilor generale ale Legii privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, descrise în Capitolul I, cu derogările și completările introduse de Capitolul II – Dispoziții speciale privind insolvența grupului de societăți.

Deși articolul se referă expres

doar la incidența Capitolului I, sunt aplicabile și dispozițiile Titlului preliminar dat fiind că acesta stabilește domeniul, principiile și definițiile aplicabile întregii legi.

Art. 184

La cererea oricărei părţi interesate, judecătorul-sindic va putea dispune verificări cu privire la incidenţa prezentului capitol.

 

Comentariu

 

Textul de lege este relativ neclar și, pentru a fi totuși aplicat, în virtutea principiului că un text trebuie interpretat în sensul în care acesta trebuie să se aplice, credem că, la data înregistrării unei cereri de deschidere a procedurii de insolvență, judecătorul-sindic va trebui să verifice existența pe rol a vreunui dosar aparținând unei alte entități care face parte din același grup și, dacă există, să dispună aplicarea dispozițiilor prezentei secțiuni, cu caracter derogatoriu de la procedura generală a insolvenței.

^[216]

Verificările cu privire la incidența acestui capitol, ce pot fi dispuse de judecătorul-sindic la cererea oricărei părți interesate pot surveni ca urmare a depunerii de către debitor a documentelor prevăzute la art. 194, respectiv: lista membrilor grupului, descrierea modului în care se desfășoară activitatea și lista contractelor în derulare între membrii grupului. De asemenea, aceste verificări pot surveni, dimpotrivă, pe fondul nedeclarării tuturor membrilor grupului de către debitor.