Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Conform art. 191 Cod Penal, fapta de a determina sau înlesni sinucuderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

Când fapta prevăzută s-a săvârșit față de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau față de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închsoarea de la 5 la 10 ani.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârșită față de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau față de o persoană care nu a putut să îşi dea seama de consecințele acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute au fost urmate de încercarea de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Obiectul

• Obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la dreptul la viață;

Subiectul

• Subiectul activ: orice persoană fizică;
• Participația e posibilă sub toate formele;
• Subiectul pasiv: orice persoană.

Latura obiectivă

• Elementul material: determinarea sinuciderii – convingerea unei persoane să se sinucidă; înlesnirea sinuciderii - ajutorul acordat de către făptuitor victimei pentru ca aceasta să pună în aplicare hotărârea de a se sinucide.

Atât în cazul determinării, cât şi în cel al înlesnirii, suprimarea trebuie realizată numai de sinucigaş; dacă există participare nemijlocită la suprimarea vieții victimei, atunci putem vorbi despre omor simplu sau calificat.

• Urmarea imediată: sinuciderea victimei;
• Legătura de cauzalitate: trebuie să existe şi să fie dovedită.

Latura subiectivă

• Intenție directă sau indirectă;
• Nu interesează mobilul sau scopul săvârșirii faptei;
• Dacă sinuciderea se produce ca urmare a unei lipsiri de libertate sau a unui viol, se reține concursul între aceste infracțiuni şi infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii numai dacă făptuitorul acționează cu intenție directă sau indirectă atât în scopul lipsirii de libertate şi al violului, cât şi în cel al determinării sau înlesnirii sinuciderii; dacă lipsirea de libertate sau violul a avut ca urmare praeterintenționată sinucidere, se va reține numai lipsirea de libertate sau violul, deoarece determinarea sau înlesnirea sinuciderii se comite numai cu intenție.

Variante agravate

• Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane s-a săvârșit față de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau față de o persoană cu discernământ diminuat, dacă sinuciderea a avut loc;
• Fapta de a determina sau înlesn sinuciderea unei persoane s-a săvârșit față de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani ori față de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecințele acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc;
• Subiectul pasiv este circumstanțiat: minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau persoană cu discernământ diminuat, respectiv minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau persoană lipsită de discernământ;
• Vârsta ori starea victimei trebuie cunoscute de făptuitor; în caz contrar se va reție doar forma de bază.

Varianta atenuată

• Actele de determinare sau înlesnire au fost urmate de o încercare de sinucidere.

Tentativa

• Actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incrimnate;
• Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte.

Consumarea

• În momentul sinuciderii sau al încercării de sinucidere, în varianta sa atenuată.

Pedeapsa

• Varianta tip a infracțiunii se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani;
• În cazul primei variante agravate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani;
• Cea de-a doua agravantă se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi;
• În ipoteza variantei atenuate limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Elemente de procedură

• Acțiunea penală se pune în mişcare din oficiu.