Decizie de sanctionare disciplinara a unui functionar public, Termen de contestare

Litigiu privind functionari publici

Art. 80, 109, 117 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici; art. 50 si 51 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina

In ceea ce priveste termenul si procedura de contestare a deciziei prin care se aplica o sanctiune disciplinara, nici art. 80 din Legea nr. 188/1999 si nici art. 51 din H.G. nr. 1344/2007 nu contin prevederi exprese, insa, avand in vedere natura de act administrativ a deciziei de sanctionare, cat si dispozitia continuta de art. 117 din Legea nr. 188/1999, care face trimitere nu numai la prevederile legislatiei muncii, ci si la reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, dispozitiile art. 117 trebuie interpretate ca facand trimitere la reglementarile de drept comun administrative, respectiv la Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 250 din 18 ianuarie 2013

Prin sentinta nr. .../29.02.2012, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. ..7110/2011, a fost respinsa, ca tardiv formulata, contestatia formulata de contestatorul N. A.C., impotriva deciziei nr. ..718.03.2011 emisa de intimata P., prin care a fost sanctionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe luna martie 2011.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art.117 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarului public, aceasta lege se completeaza cu dispozitiile Codului Muncii.

Referitor la termenul de contestare a deciziei de sanctionare disciplinara, Legea nr. 188/1999, republicata, nu prevede termenul de contestare, ci doar ca se ataca la instanta de contencios administrativ, si ca atare, cu privire la termenul de contestate, se vor aplica dispozitiile din Codul Muncii si nu cele din Legea 554/2011.

Legea nr. 188/1999 este o lege speciala, derogatoare de la dreptul comun in materia contenciosului administrativ, care este Legea 554/2004 (fosta Lege 29/1990), iar dispozitiile art.80 din aceasta lege nu prevad (ca la art. 106 al. 1), ca decizia de sanctionare se contesta in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ.

Ca atare, pentru contestarea in instanta a deciziei de sanctionare, nu este necesar procedura prealabila, iar termenul de contestare este cel prevazut de art.268 al.5 din Codul Muncii, de 30 de zile de la comunicare.

Cum reclamantul a primit, sub semnatura de primire, decizia nr. ..718.03.2011, la data de 21.03.2011, trebuia sa o conteste pana la data de 22.04.2011, ori contestatia a fost depusa la Tribunalul Bacau la data de 12.09.2011, cu depasirea termenului legal.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul.

In motivarea recursului se arata ca instanta de fond a aplicat gresit legea. Instanta de fond a retinut ca in ceea ce priveste contestarea deciziilor de sanctionare a functionarilor publici sunt aplicabile dispozitiile din Codul muncii referitoare la termenul si procedura de contestare .

Recurentul sustine ca in ceea ce priveste termenul si procedura de contestare a deciziei de sanctionare Legea nr. 188/1999 face trimitere la dispozitiile din legea contenciosului administrativ. Mai sustine ca decizia de sanctionare este un act administrativ si, prin urmare, acest act nu poate fi contestat decat respectand procedura speciala prevazuta de Legea nr. 554/2004 si ca Legea nr. 188/1999 stabileste competenta de solutionare a deciziilor emise in legatura cu raporturile de serviciu ale functionarilor publici in favoarea instantei de contencios administrativ.

Curtea, analizand recursul declarat in raport de actele si lucrarile din dosar si de motivele de recurs invocate, constata ca recursul este fondat, din urmatoarele considerente:

Dispozitiile legale incidente in speta, care trebuie analizate si interpretate, sunt urmatoarele:

Art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici: „Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.”

Art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante”.

Art. 117 din Legea nr. 188/1999: „dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice”.

Art. 50 alin. 1 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina: „in termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplina, persoana care are competenta legala de a aplica sanctiunea disciplinara va emite actul administrativ de sanctionare”.

Art. 51 din H.G. nr. 1344/2007 „functionarul public nemultumit de sanctiunea disciplinara aplicata o poate contesta, in conditiile legii, la instanta de contencios administrativ competenta”.

In ceea ce priveste termenul si procedura de contestare a deciziei prin care se aplica o sanctiune disciplinara, nici art. 80 din Legea nr. 188/1999 si nici art. 51 din H.G. nr. 1344/2007 nu contin prevederi exprese, spre deosebire de situatia in care raportul de serviciu inceteaza, situatie in care potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, functionarul public poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Avand in vedere insa natura de act administrativ a deciziei de sanctionare, cat si dispozitia continuta de art. 117 din Legea nr. 188/1999, care face trimitere nu numai la prevederile legislatiei muncii, ci si la reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, instanta de recurs apreciaza ca in raport de natura actului contestat, dispozitiile art. 117 trebuie interpretate in speta de fata ca facand trimitere la reglementarile de drept comun administrative, respectiv la Legea nr. 554/2004. Aceasta interpretare se impune si prin prisma faptului ca toate contestatiile formulate impotriva actelor administrative emise in legatura cu raportul de serviciu al functionarului public trebuie solutionate in mod unitar.

Avand in vedere ca instanta de fond a analizat exceptia tardivitatii contestatiei in raport de dispozitiile din Codul muncii si fata de considerentele mai sus mentionate, se impune admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, urmand ca la rejudecarea cauzei, instanta de fond sa se raporteze la dispozitiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.