Decizie de pensionare, Obligativitatea contestarii ei pe cale administrativa anterior sesizarii instantei

• Legea nr. 263/2010: art. 149 alin. (1), alin. (2) si alin. (4)
• Inalta Curte de Casatie si Justitie, Decizia nr. 19/2011 si Decizia nr. 24/2011
• Codul de procedura civila: art. 193 alin. (1) si art. 517 alin. (4)

Avand in vedere dispozitiile art. 149 alin. (1), alin. (2) si alin. (4) din Legea nr. 263/2011 coroborate cu cele ale art. 193 alin. (1) din Codul de procedura civila, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale nu pot fi contestate la instanta de judecata, daca nu au fost atacate mai intai, respectiv in termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii, deoarece procedura de examinare a deciziilor supuse contestarii este o procedura administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter jurisdictional.

Conform deciziei nr. 95613.11.2012 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 838/12.12.2012, doar in masura in care reclamantul face dovada indeplinirii cerintelor legii de a se adresa comisiei de contestatii pentru solutionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurari sociale si a faptului ca termenul legal pentru solutionarea si comunicarea acestora a fost depasit, instantele de judecata nu ar putea respinge ca prematura ori inadmisibila actiunea sa, ci trebuie sa o solutioneze pe fond.

Din dispozitiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila rezulta ca o decizie in interesul legii este obligatorie pentru instante doar in ceea ce priveste dezlegarea data problemelor de drept avute in vedere de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, neputand fi invocata cu referire la alte chestiuni de drept.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

decizia civila nr. 922 din 8 octombrie 2014, C.P.

Prin sentinta civila nr. 1442/11.06.2014, pronuntata in dosarul nr. 1816/30/2014, Tribunalul Timis a respins actiunea civila formulata de catre reclamantul B.R. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Timis.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca exceptia prematuritatii, invocata de catre Casa Judeteana de Pensii Timis, este intemeiata, dat fiind ca reclamantul nu a respectat procedura prealabila obligatorie prevazuta de dispozitiile art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Tribunalul a apreciat ca, in contextul in care in cuprinsul deciziei nr. 292596/05.03.2014, a carei anulare se solicita prin actiunea introductiva de instanta, se mentioneaza posibilitatea contestarii conform art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, iar decizia nu a fost contestata la Comisia Centrala de Contestatii, devin incidente prevederile art. 149 alin. (4) din aceeasi lege, conform carora: „deciziile de pensie necontestate in termenul prevazut la alin. (1) sunt definitive”.

Potrivit art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, „hotararile prevazute la art. 150 alin.

3. pot fi atacate la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la comunicare”.

Instanta de contencios constitutional, prin Decizia nr. 956/2012, a constatat ca dispozitiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza ca nesolutionarea contestatiilor si necomunicarea in termenul legal a hotararilor Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale Comisiilor de Contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii nu impiedica accesul la justitie.

Din coroborarea textelor de lege sus-enuntate cu continutul deciziei Curtii Constitutionale rezulta ca justitiabilul nu este impiedicat a sesiza instanta judecatoreasca doar in cazul in care contestatia formulata la Comisia Centrala de Contestatii nu a fost solutionata ori comunicata in termenul legal, nu, insa, ca ar fi scutit de parcurgerea procedurii instituite, in mod imperativ, de prevederile art. 149 si urmatoarele din Legea nr. 263/2010.

Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamantul B.R., prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacate cu privire la exceptia prematuritatii actiunii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond pentru a intra si in cercetarea fondului.

In motivarea cererii de apel se arata, in esenta, ca reclamantul a chemat in judecata Casa Teritoriala de Pensii Timis, dupa primirea deciziei de pensionare nr. 292596/05.03.2014, pentru ca, pe baza probelor administrate, sa fie luate in calculul pensiei formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974. In drept, s-a avut in vedere Decizia nr. 19/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in pronuntarea deciziei nr. 19/2011, a avut in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 736/24 octombrie 2006, prin care s-a retinut ca aplicarea, in concret, a prevederilor legale de valorificare a veniturilor enumerate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, respectiv a veniturilor suplimentare obtinute in acord global, se stabileste de catre instanta judecatoreasca, care decide includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul al contributiilor de asigurari sociale stabilind competenta exclusiva a instantelor judecatoresti in a cerceta si a hotari daca aceste venituri au facut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor si daca s-a incasat sau nu contributia de asigurari sociale de stat.

Judecatorii sunt obligati sa se conformeze jurisprudentei stabilite de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sens in care sunt si considerentele Curtii Europene a Drepturilor Omului formulate prin Hotararea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42, in cauza M. contra Romaniei.

In doctrina si jurisprudenta nationala opiniile si solutiile privitoare la parcurgerea procedurii administrative prealabile raportat la prevederile art. 149 din Legea nr. 263/2010 nu sunt unitare.

Unii autori au calificat aceasta actiune administrativa prealabila inutila, deoarece este, de principiu, admis dreptul de revocare, organul emitent putand oricand sa-si retraga sau sa-si modifice actul.

Prin art. 8 din Ordinul nr. 1453/2 mai 2011 privind Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei Centrale de Contestatii, s-a stabilit obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, fara insa a avea caracter jurisdictional, astfel incat aceasta comisie nu are nici o obligatie juridica, administratia putand recurge prin aceasta procedura doar la o noua examinare a actului.

Articolul 2 al Anexei nr. 1 la Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei Centrale de Contestatii stabileste atributiile principale ale comisiei de contestatii. Dupa emiterea acestui ordin, prin Decizia nr. 19/17.10.2011, s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit ca formele de retribuire in acord global vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii daca au fost incluse in salariul brut si pentru acestea angajatorul a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii. De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit competenta exclusiva a instantelor judecatoresti de a se pronunta, in fapt si in drept, daca aceste venituri au facut parte sau nu din baza de calcul al pensiilor, precum si daca s-a incasat sau nu contributia de asigurari sociale.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a reglementat, prin Decizia nr. 19/2011, competenta materiala exclusiva a instantelor judecatoresti, astfel incat examinarile comisiei de contestatii raman inutile.

Prin analogie, reclamantul invoca practica judiciara din alte domenii ale dreptului, in care s-a prevazut, initial, prin lege, obligarea petentilor de a parcurge procedura administrativa prealabila, respectiv prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 coroborate cu cele ale art. 205 - 218 ale Codului de procedura fiscala, care prevad ca solutionarea contestatiilor privind taxa de poluare si restituirea acesteia se solutioneaza de catre autoritatea fiscala prin parcurgerea procedurii prealabile administrative, conform Codului de procedura fiscala. Prin Decizia nr. 24/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca procedura de contestare prevazuta de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedura fiscala nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 466-482 Codul de procedura civila.

Parata-intimata a depus intampinare, prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.

Reclamantul-apelant a depus raspunsul la intampinare, prin care reia motivele de fapt si de drept expuse in cuprinsul cererii de apel, aratand si ca decizia nr. 24/14.11.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost mentionata, in cererea de apel, cu titlu de exemplu pentru un alt domeniu al dreptului in care Inalta Curte de

Casatie si Justitie a statuat ca procedura administrativa de contestare nu se aplica cererilor de restituie a taxei de poluare. Apelantul sustine ca, Comisia Centrala de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice nu poate raspunde contestatiilor administrative si, in fapt, nici nu raspunde in termenul legal de 45 de zile.

Examinand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art. 149 - art. 151 din Legea nr. 263/2010, constata ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Prin actiunea pendinte, inregistrata la Tribunalul Timis sub nr. 1816/30/12.03.2014, reclamantul a contestat decizia de pensionare nr. 292596/05.03.2014, emisa de catre parata Casa Judeteana de Pensii Timis, intrucat, la stabilirea pensiei sale, nu sau valorificat veniturile suplimentare reprezentand acord global, atestate de adeverinta nr. 19/12.02.2014 si adeverinta nr. 20/12.02.2014, emise de catre SC Iprotim SA Timisoara, contrar dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000 si celor statuate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 19/17.10.2011.

Articolul 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prevede ca: „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii”, iar art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 dispune ca: „procedura de examinare a deciziilor supuse contestarii reprezinta procedura administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter jurisdictional”. Conform art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „deciziile de pensie necontestate in termenul prevazut la alin. (1) sunt definitive”.

Potrivit art. 193 alin. (1) din Codul de procedura civila, „sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata”.

Avand in vedere dispozitiile legale citate anterior, prin intampinarea depusa la dosarul de fond, parata Casa Judeteana de Pensii Timis a invocat exceptia prematuritatii actiunii.

In speta, anterior sesizarii Tribunalului Timis, reclamantul nu a formulat contestatie impotriva deciziei de pensionare nr. 292596/05.03.2014, emisa de catre parata Casa Judeteana de Pensii Timis, la Comisia Centrala de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, potrivit dispozitiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010, desi in cuprinsul deciziei de pensionare s-au mentionat urmatoarele: „conform art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensie poate fi contestata, in termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestatii competenta conform legii. Contestatia se depune la casa teritoriala/sectoriala de pensii emitenta. Conform art.

149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensionare necontestata in termen este definitiva”.

Prin urmare, raportat la dispozitiile legale invocate si la situatia de fapt existenta in cauza, instanta de fond a retinut corect ca exceptia prematuritatii actiunii pendinte este fondata, astfel incat, in speta, nu se mai poate analiza legalitatea si temeinicia deciziei de pensionare contestate de catre reclamant.

Curtea Constitutionala a constatat, prin decizia nr. 95613.11.2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 838/12.12.2012, ca: „dispozitiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au format obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate in rezerva si in retragere, in calitate de reprezentant al membrilor sai Emil Patrascanu si Gheorghe Tutuianu, in dosarele nr. 2.326/103/2011 si nr. 2.334/103/2011 ale Curtii de Apel Bacau - Sectia I civila si de Constantin Dumitrache in Dosarul nr. 7.401/120/2011 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia I civila, sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza ca nesolutionarea contestatiilor si necomunicarea in termenul legal a hotararilor Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii nu impiedica accesul la justitie”.

In considerentele acestei decizii s-a retinut ca „in masura in care o persoana face dovada indeplinirii cerintelor legii de a se adresa comisiei de contestatii pentru solutionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurari sociale si a faptului ca termenul legal pentru solutionarea si comunicarea acestora a fost depasit, instantele de judecata, in virtutea rolului lor activ prevazut de art. 129 alin. (5) din Codul de procedura civila, nu ar putea respinge ca prematura ori inadmisibila actiunea, ci ar proceda la solutionarea acesteia pe fond. ...

Intr-adevar, prevederea dreptului de acces la justitie, in conditiile in care acesta poate fi obstructionat sau amanat fara termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune in discutie afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanta. Astfel, imprejurarile care pot aduce atingere dreptului de acces liber la justitie trebuie cautate nu doar in modul de reglementare a acestui drept, ci si in modalitatea prin care, in practica, acesta se poate realiza in functie de conditiile existente. Facand trimitere la rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului statuat inca din anul 1979 in Hotararea pronuntata in Cauza Airey contra Irlandei, instanta de contencios constitutional retine ca, asemenea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Constitutia Romaniei nu are ca scop sa apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective.

Or, interpretarea data dispozitiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, in sensul ca acestea ar putea amana fara limita de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privita, fara indoiala, ca o atingere a dreptului de care acestia trebuie sa se bucure potrivit art. 21 din Constitutie”.

Din cele expuse anterior rezulta ca doar in masura in care reclamantul face dovada indeplinirii cerintelor legii de a se adresa comisiei de contestatii pentru solutionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurari sociale si a faptului ca termenul legal pentru solutionarea si comunicarea acestora a fost depasit, instantele de judecata nu ar putea respinge ca prematura ori inadmisibila actiunea sa, ci trebuie sa o solutioneze pe fond.

Articolul 517 alin. (4) din Codul de procedura civila prevede ca dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in interesul legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Prin urmare, o decizie in interesul legii este obligatorie pentru instante doar in ceea ce priveste dezlegarea data problemelor de drept avute in vedere de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, neputand fi invocata cu referire la alte chestiuni de drept. Astfel, in speta, nu are relevanta decizia nr. 24/14.11.2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a stabilit ca: „procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod”.

Prin decizia nr. 19/17.10.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca: „In interpretarea dispozitiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si ale art. 1 si art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabileste ca:

Formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii”.

Asadar, prin aceasta decizie, nu s-a inlaturat aplicabilitatea dispozitiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 si nu s-a stabilit competenta exclusiva a instantelor de judecata de a solutiona contestatiile formulate impotriva deciziilor de pensionare prin care, la stabilirea si recalcularea pensiei din sistemul public, nu se valorifica formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, desi au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, asa cum gresit apreciaza apelantul.

Pentru considerentele expuse anterior, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins apelul reclamantului ca nefondat.