DECADEREA DIN DREPTURILE PARINTESTI. SANCTIUNEA CIVILA CEA MAI GRAVA, CE SE POATE LUA IMPOTRIVA PARINTILOR NUMAI PENTRU UN COMPORTAMENT DEOSEBIT DE NEDEMN AL ACESTORA.

 

art. 508 Cod civil

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I civila

 Decizia nr. 1230 din 30 mai  2016.

 

 

Decaderea din drepturile parintesti (reglementata de dispozitiile art. 508 Cod civil) constituie cea mai grava sanctiune civila ce se poate lua impotriva parintilor, legiuitorul sanctionând purtarea abuziva (comportamentul caracterizat prin violenta si agresivitate) si neglijenta grava (indiferenta si lipsa de solicitudine fata de necesitatile fizice si emotionale ale copilului).

Desi legiuitorul nu a precizat in mod expres, nu orice atitudine sau comportament necorespunzator al parintelui conduce la decaderea acestuia din drepturile parintesti.

Practica judecatoreasca si literatura de specialitate au statuat, in mod constant, ca sanctiunea decaderii din drepturile parintesti este o masura pentru cazuri exceptionale, aplicându-se in situatia in care faptele parintilor sunt foarte grave.

 

Prin decizia civila nr. 1230/30 mai 2016, Curtea de Apel Ploiesti a admis apelul declarat de pârâta D.G.,  impotriva sentintei civile nr. 878/23 martie 2016 pronuntata de Tribunalul Prahova, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a respins ca neintemeiata cererea de decadere totala din drepturile parintesti a pârâtei D.G. fata de copilul V.A., pentru urmatoarele considerente:

Sub un prim aspect, se impune a se preciza ca decaderea din drepturile parintesti (reglementata de dispozitiile art. 508 Cod civil) constituie cea mai grava sanctiune civila ce se poate lua impotriva parintilor, legiuitorul sanctionând purtarea abuziva (comportamentul caracterizat prin violenta si agresivitate) si neglijenta grava (indiferenta si lipsa de solicitudine fata de necesitatile fizice si emotionale ale copilului).

Desi legiuitorul nu a precizat in mod expres, nu orice atitudine sau comportament necorespunzator al parintelui conduce la decaderea acestuia din drepturile parintesti.

Practica judecatoreasca si literatura de specialitate au statuat, in mod constant, ca sanctiunea decaderii din drepturile parintesti este o masura pentru cazuri exceptionale, aplicându-se in situatia in care faptele parintilor sunt foarte grave.

Pe de alta parte, conform principiului prevazut in art. 7 din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20.11.1989 (ratificata de România prin Legea nr. 18/1990) un copil are, in masura in care este posibil, dreptul de a fi ingrijit de catre parintii lui.

Este, de altfel, necesar sa se reaminteasca faptul ca placerea reciproca traita de catre copil si parinte, de a se bucura de compania celuilalt, constituie un element fundamental al vietii de familie, chiar si atunci când relatiile dintre parinti au incetat, iar masurile interne care ii impiedica sa fie impreuna constituie o ingerinta in dreptul protejat de art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (Cauzele Eriksson impotriva Suediei, Johansen impotriva Norvegiei, Bronda impotriva Italiei).

In speta, prin decizia civila nr. X a Tribunalului Bucuresti (prin care a devenit definitiva sentinta civila nr.  Xa Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, prin care s-a respins cererea de emitere a unui ordin de protectie) s-a retinut ca „(…) din amplul probatoriu administrat in fata primei instante si care a permis configurarea situatiei existente intre parti, din analiza probelor cu relevanta in luarea masurilor pe calea instituirii unui ordin de protectie, se constata ca nu s-a putut retine existenta unei stari de pericol pentru minorul V.A. prin acte savârsite de mama sa, care sa poata fi apreciate ca circumscriindu-se actelor de violenta, astfel cum sunt definite de art. 3 din Legea nr. 217/2003, ci, asa cum s-a aratat, de fapt parintii copilului dovedesc prin comportamentul lor ca nu gasesc o cale potrivita de gestionare a conflictului rezultat din felul in care fiecare intelege sa se prevaleze de hotarârile judecatoresti pronuntate in privinta acestuia”.

Intr-adevar, prin sentinta penala nr. X a Judecatoriei Valenii de Munte (definitiva prin decizia penala nr. X a Curtii de Apel Ploiesti) pârâta a fost condamnata la plata unei amenzi penale de 5000 lei pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 379 alin. 2 Cod penal, retinându-se ca a impiedicat, cu intentie, in mod repetat, pe tatal copilului V.A. de a avea legaturi personale cu acesta, in conditiile stabilite prin hotarâre judecatoreasca, numai ca acest comportament al pârâtei a fost sanctionat si civil, prin stabilirea domiciliului minorului la tata (conform deciziei civile nr. X a Tribunalului Bucuresti, devenita irevocabila prin decizia civila nr. X a Curtii de Apel Bucuresti).

In acest context, raportat la dispozitiile legale si jurisprudenta CEDO mentionate in preambulul expunerii, Curtea apreciaza ca decaderea din drepturile parintesti a mamei pârâte, motivat de faptul ca l-a impiedicat pe tata sa aiba legaturi personale cu minorul si ca nu ar fi respectat sedintele de consiliere psihologica si de logopedie, reprezinta, de fapt, un blam moral pentru pârâta si nicidecum o masura de protectie a copilului.

Or, in lumina principiului asigurarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului, consacrat de Legea nr. 272/2004 (privind protectia si promovarea drepturilor copilului) si de jurisprudenta CEDO, interesul copilului trebuie sa primeze fata de orice alte considerente si doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoana sa fie privata de drepturile sale parintesti in interesul superior al minorului (Cauzele Gnahore impotriva Frantei, Johansen impotriva Norvegiei, Sabou si Pircalab impotriva României) ceea ce nu se regaseste in cauza pendinte judecatii, ansamblul probator administrat concluzionând ca viata, integritatea fizica si psihica a copilului V.A. nu au fost si nu sunt puse in pericol de mama sa, pârâta D.G..

In considerarea argumentelor expuse, Curtea, constatând ca rationamentul judecatorului fondului nu are fundament legal, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod proc. civila, a admis apelul, a schimbat in tot sentinta, in sensul ca a respins ca neintemeiata cererea de decadere totala din drepturile parintesti a pârâtei D.G. fata de copilul V.A..

(Judecator

Cristina-Paula Brotac)