Contestatie impotriva unei decizii de concediere, Tardivitate. Invocare din oficiu

Instanta poate invoca din oficiu tardivitatea formularii unei contestatii impotriva deciziei de concediere intrucat este vorba de un termen de exercitare a unui drept procedural, respectiv de a investi instanta cu o actiune, privind deci legala sesizare a instantei, nerespectarea acestuia fiind o chestiune de ordine publica.

Art.180 si urmatoarele Cod.pr.civ. CEDO - Cauza Nicolae Popa contra Romaniei

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr. 142/88/2014 la data de 23.01.2014, contestatoarea [...] a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 8857/06.09.2013, emisa de Compania Nationala „[...]” S.A. Bucuresti, solicitand anularea acesteia, reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior dispunerii concedierii, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale incepand cu data de 24.09.2013 si pana la reintegrarea efectiva, la plata sumei ce reprezinta plati compensatorii conform art. 4 din decizia de concediere si acordarea de daune morale in cuantum de 30.000 euro.

La data de 29.01.2014 contestatoarea a depus la dosarul cauzei precizari, prin care a invederat instantei ca exista o serie de nereguli savarste de angajator pe timpul derularii relatiilor contractuale. Astfel, s-a aratat ca adeverinta eliberata de angajator este defectuos intocmita, avand in vedere ca se precizeaza faptul ca in perioada 01.01.2011- 16.10.2013 vechimea in munca se probeaza cu aceasta adeverinta iar pe anul 2013, angajatorul nu a operat nimic in carnetul de munca.

Se mai sustine ca exista neconcordanta intre adeverinta de munca emisa si carnetul de munca, in sensul ca in adeverinta se specifica faptul ca ocupa functia de oficiant urban iar in carnetul de munca, in aceeasi perioada, ocupa functia de factor stagiar urban.

De asemenea, se mentioneaza ca deciziile de delegare au fost emise dupa incheierea perioadei delegarii si ca toate aceste decizii au fost semnate de [...], cu toate ca la data emiterii deciziilor, aceasta nu mai ocupa functia respectiva.

Contestatoarea a anexat precizarilor formulate procesul-verbal de informare privind procedura medierii realizat conform art. 60 lit. e din Legea 192/2006 si o serie de alte inscrisuri.

La termenul de judecata din data de 23.04.2014 intimata a depus intampinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea contestatiei ca fiind netemeinica si nelegala si, pe cale de consecinta, mentinerea Deciziei de concediere nr. 8857/06.09.2013.

Prin sentinta civila nr. 1389/13.08.2014 pronuntata de Tribunalul Tulcea s-a admis exceptia tardivitatii formularii contestatiei; s-a respins contestatia formulata, avand ca obiect contestatie decizie de concediere, ca fiind tardiv formulata; s-a admis actiunea in parte; s-a respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 30.000 euro, reprezentand daune morale, ca nefondat; a fost obligata intimata la plata catre contestatoare a sumei reprezentand plati compensatorii, conform dispozitiilor art. 4 din Decizia de concediere contestata nr. 8857/06.09.2013, emisa de C.N. "[...]" S.A. Bucuresti.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Decizia nr. 8857/06.09.2013, emisa de Compania Nationala „[...]” S.A. Bucuresti, contestata in prezenta cauza, i-a fost comunicata contestatoarei, spre luare la cunostinta, la data de 17 septembrie 2013, aceasta semnand in acest sens.

Conform prevederilor art. 252 alin. 5) din Codul Muncii:

„Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii”.

Instanta are in vedere ca, potrivit prevederilor art. 2550 din Codul civil:

„(1) Decaderea poate fi opusa de partea interesata in conditiile art. 2513.

(2) Organul de jurisdictie este obligat sa invoce si sa aplice din oficiu termenul de decadere, indiferent daca cel interesat il pune sau nu il pune in discutie, cu exceptia cazului cand acesta priveste un drept de care partile pot dispune in mod liber.”

In aceste conditii, retinand dispozitiile legale anterior citate, instanta, observand ca, in speta, contestatoarea a inteles sa conteste Decizia nr. 8857/06.09.2013, emisa de C.N. „[...]” si comunicata acesteia la data de 17.09.2013, abia la data de 23 ianuarie 2014, urmeaza a admite exceptia tardivitatii formularii contestatiei, respingand contestatia ca fiind tardiv formulata.

Cat priveste capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale, acesta urmeaza a fi respins ca nefondat, in conditiile in care in cauza nu s-a facut dovada ca, prin masura luata de intimata, respectiv prin concediere, i-au fost lezate contestatoarei onoarea, demnitatea, integritatea morala sau psihica.

In ceea ce priveste capatul de cerere vizand obligarea intimatei la plata sumei reprezentand plati compensatorii, conform art. 4 din Decizia nr. 8857/06.09.2013, instanta retine urmatoarele:

Potrivit prevederilor art. 26.3 alin. 1 - 4 din Contractul Colectiv de Munca 2008 - 2018 modificat si completat prin Actul aditional nr. 101/5252/29.08.2013 si Actul aditional nr. 101/3454 din 07.06.2013.

„In conditiile in care C.N.P.R. va dispune concedieri colective, salariatii concediati carora C.N.P.R. nu le poate oferi alte posturi, conform art. 26.1, sau pe posturile oferite nu poate asigura pastrarea salariului de baza si salariatii in cauza opteaza pentru concediere, vor beneficia de salarii compensatorii in functie de vechimea totala in sistemul postal, dupa cum urmeaza:

- intre 1 - 5 ani, 3 salarii de baza de incadrare a persoanei respective;

• intre 5 - 10 ani, 5 salarii de baza de incadrare a persoanei respective;
• intre 10 - 15 ani, 10 salarii de baza de incadrare a persoanei respective;
• intre 15 - 20 ani, 15 salarii de baza de incadrare a persoanei respective;
• intre 20 - 25 ani, 20 salarii de baza de incadrare a persoanei respective;
• intre 25 - 30 ani, 25 salarii de baza de incadrare a persoanei respective;
• peste 30 de ani, 30 salarii de baza de incadrare a persoanei respective;

Asa fiind, avand in vedere si prevederile O.U.G. nr. 36/30.04.2013 privind aplicarea in 2013 - 2018 a unor masuri de protectie sociala acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate in baza planurilor de disponibilizare, instanta urmeaza a obliga intimata la plata catre contestatoare a sumei reprezentand plati compensatorii, conform dispozitiilor art. 4 din decizia de concediere contestata nr. 8857 din 06.09.2013, emisa de C.N. „[...]” S.A. Bucuresti.

Impotriva acestei solutii a formulat apel reclamanta. In motivarea apelului sau, aceasta a aratat urmatoarele:
prin intampinare nu a fost invocata exceptia tardivitatii contestatiei, instanta repunand cauza pe rol pentru a discuta aceasta exceptie dupa administrarea probatoriului; a invocat dispozitiile art.2550 din Codul civil intrucat termenul de 30 de zile in care se poate formula contestatia este de decadere; in temeiul acestui articol, decaderea poate fi opusa de partea interesata in conditiile art.2513 adica prin intampinare; instanta este obligata sa invoce si sa aplice din oficiu termenul de decadere cu exceptia cazului cand acesta priveste un drept de care partile pot dispune in mod liber; un contract de munca intre doua parti ocroteste un interes privat nu un interes general pentru ca instanta sa il invoce din oficiu; in cauza, raportat la prevederile art.2549 din Codul civil, parata a renuntat in mod tacit la dreptul de a invoca decaderea, ceea ce rezulta din aceea ca nu a invocat exceptia prin intampinare sau al un moment ulterior; cu ocazia audierii martorilor, au fost evidentiate nereguli grave savarsite de angajator; referitor la daunele morale, arata ca temeiul solicitarii lor este art.6 al.2 teza finala din Codul Muncii; cum sarcina probei revine angajatorului, rezulta ca in favoarea angajatului opereaza o prezumtie relativa in sensul producerii prejudiciului; concedierea abuziva, prin care s-a urmarit inlaturarea salariatei din cadrul companiei este un act cauzator de prejudicii; se impune a fi analizat impactul pe care acest prejudiciu il are asupra persoanei, impact care a fost dovedit cu martori; se invoca hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in
cauza Strungariu contra Romaniei.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului; in acest sens, a aratat ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea procedurii prevazute de lege si a fost comunicata reclamantei la data de 17.09.2013 in timp ce contestatia a fost formulata abia la

2013. cu depasirea termenului legal de 30 de zile.

Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476 - 480 Cod.pr.civ., Curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

In cauza, contrar sustinerilor apelantei, nu sunt incidente prevederile art.2513 si 2550 din Codul civil intrucat aceste prevederi reglementeaza decaderea ca sanctiune de drept civil.

Se are in vedere ca termenul de contestare a deciziei de concediere este un termen procedural, vizand legala sesizare a instantei si fiind supus prevederilor art.180 si urmatoarele Cod.pr.civ.

Or, potrivit art.185 Cod.pr.civ. actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate iar partea este decazuta din exercitarea dreptului procesual.

Apelanta nu contesta faptul ca a depasit termenul de contestare a deciziei de concediere ci numai dreptul instantei de a invoca din oficiu aceasta neregularitate.

Or, avand in vedere ca este vorba de un termen de exercitare a unui drept procedural, respectiv de a investi instanta cu o actiune, privind deci legala sesizare a instantei, nerespectarea acestuia este o chestiune de ordine publica si poate fi invocata din oficiu.

Astfel, prin decizia de inadmisibilitate pronuntata in 9 decembrie 2014, in
cauza Nicolae Popa contra Romaniei
, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reiterat principiul potrivit caruia „dreptul la un tribunal”, unul dintre aspectele caruia il constituie dreptul de acces la o instanta, nu este absolut si este supus unor limitari, cum sunt si termenele legale de formulare a unor actiuni. In cauza, Curtea a retinut ca limitarea in timp a dreptului de a formula o cerere adresata instantei, cum este contestatia formulata impotriva deciziei unilaterale de incetare a raporturilor de serviciu, are ca scop asigurarea bunei administrari a justitiei.

In ceea ce priveste cererea de acordare a daunelor morale,
Curtea retine ca pretentiile reclamantei se bazeaza pe sustinerea ca, in cazul sau, concedierea a fost nelegala.

Or, in conditiile in care decizia de concediere nu este anulata si nici nu s-a analizat legalitatea ei ca efect al constatarii tardivitatii formularii contestatiei, nu se poate retine existenta unei fapte ilicite a angajatorului.

De aceea, nu este necesar a se intra in cercetarea altor aspecte privind producerea unui prejudiciu moral reclamantei prin concediere, nefiind indeplinita una dintre conditiile esentiale ale raspunderii angajatorului, motiv pentru care nici suplimentarea probatoriului cu privire la aceste aspecte nu era necesar..

Situatia reclamantei nu este in nici un mod similara cu cea retinuta de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Strungariu contra Romaniei.

Fata de aceste considerente, in temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 28/CM/22.01.2015 Judecator redactor Razvan Anghel