Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, nelegala constituire a comitetului creditorilor

Legea nr. 85/2006, art. 16, art. 17, art. 100 alin. (5)

Curtea constata ca Legea 85/2006 reglementeaza conflictul de interese si instituie obligatia abtinerii de la vot in doua situatii:

• la art. 17 alin. (5) pentru votul exprimat in sedinta comitetului creditorilor, „daca un membru al comitetului creditorilor se afla, datorita interesului propriu, in conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura",
• la art. 100 alin. (5) in sectiunea a V-a a legii in capitolul privind „planul" unde stipuleaza in mod expres ca, „creditorii, care direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului."

Cum abtinerea de la vot in cazul conflictului de interese reprezinta o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o exceptie, este de stricta interpretare, neputand fi extinsa in alte situatii decat cele strict si limitativ prevazute de lege, in speta, la votul exprimat in desemnarea comitetului creditorilor.

Cum legea nu prevede nici o interdictie in desemnarea comitetului creditorilor, nici judecatorul sindic si nici instanta de recurs nu poate restrange dreptul unui creditor fara sa existe un temei legal in acest sens.

Dispozitiile art. 17 alin. (5) din lege, care stipuleaza ca „daca un membru al comitetului creditorilor se afla, datorita interesului propriu, in conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, acesta se va abtine de la vot”, se refera la hotararile ulterioare desemnarii comitetului creditorilor, hotarari ce se vor lua in comitetul creditorilor, hotarari ce pot fi atacate separat.

Aspectele invocate de recurente privind conflictul de interese al celor trei membri alesi in comitetul creditorilor nu constituie motive de nelegalitate a hotararii adunarii creditorilor din data de 11.02.2013, aceasta fiind tinuta cu respectarea dispozitiilor art. 14 si urm. din legea insolventei.

Cu privire la pretinsa ineficienta a comitetului creditorilor, judecatorul-sindic a retinut in mod corect ca articolul 17 alin. (5), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, invocat de recurenta, nu impune inlaturarea sau imposibilitatea alegerii in comitetul creditorilor a unor creditori cu interes in conflict cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, ci impune doar ca acesta sa se abtina de la vot la deliberarea asupra acelui interes.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 296/R din 8 mai 2014, dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 120/10.03.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 7056/108/2012/a22*, s-au respins contestatiile formulate de creditorii Banca de Export-Import a Romaniei, Exim Banc SA Bucuresti, CEC Bank Timisoara si Banca Comerciala Romana SA Bucuresti, impotriva hotararilor adoptate in cadrul sedintei Adunarii generale a creditorilor debitorului din 11.02.2013 in contradictoriu cu debitoarea SC C. SA.

Astfel, raportat la alegerea in comitetul creditorilor a creditorului Agentia Nationala de Administrare Fiscala, judecatorul sindic constata ca, la momentul alegerii creditorului Agentia Nationala de Administrare Fiscala in comitetul creditorilor acest creditor, prin adresa nr. 826495/08.02.2013 se oferise voluntar sa faca parte din acest comitet.

Judecatorul-sindic a retinut ca manifestarea de vointa a creditorului este anterioara desemnarii sale ca si membru al comitetului creditorilor, deci intentia sa exista chiar daca din diverse motive nu era cunoscuta de ceilalti creditori.

De altfel prin participarea sa la sedinta comitetului creditorilor din 21.03.2013, si-a manifestat din nou in mod evident intentia de a face parte din comitetul creditorilor, ceea ce ar fi echivalat, in cazul in care nu isi exprima intentia anterior sedintei adunarii creditorilor, cu o ratificare a mandatului acordat anterior de ceilalti creditori.

In consecinta judecatorul-sindic a constatat ca alegerea acestui creditor in comitetul creditorilor este legala, in plus, nici unul dintre contestatarii din prezenta cauza nu a dat vot negativ privind calitatea de membru in comitetul creditorilor a acestui creditor, astfel nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006).

In legatura cu pretinsul conflict de interese in care se afla creditorii SC I.M. SRL, SC M.L. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL, SC M.I. SRL cu interesele celorlalti creditori, cu ocazia exprimarii votului in sedinta adunarii creditorilor, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit art. 15 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei:
„
(1) Cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedintele adunarii creditorilor vor avea loc in prezenta titularilor de creante insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul favorabil al titularilor majoritatii, prin valoare, a creantelor prezente.

2. Calculul valorii totale a creantelor prevazute la alin. (1) impotriva averii debitorului se va determina prin raportare la urmatoarele criterii:

1. ulterior afisarii tabelului preliminar si pana la afisarea tabelului definitiv, valoarea creantelor verificate si acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;
2. ulterior afisarii tabelului definitiv si pana la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
3. ulterior confirmarii planului de reorganizare si pana la afisarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;
4. ulterior afisarii tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.

3. Planul de reorganizare va fi supus votului adunarii creditorilor, in conditiile prevazute la art. 101".

Articolele 100 si 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei cuprind prevederi derogatorii de la art. 15 alin. (1) si (2), in ce priveste votul asupra planului de reorganizare. Cum exceptia este de stricta interpretare, rezulta ca votul in adunarile creditorilor care nu privesc aprobarea sau modificarea planului se face conform art. 15 alin. (1) si (2) si nu potrivit conditiilor impuse de art. 100 si art. 101.

Prin urmare, neexistand nici un fel de interdictie, votul exprimat este valabil. Mai mult, pana la solutionarea contestatiilor la tabelul preliminar al creantelor, ponderea la masa credala care rezulta din acest tabel face dovada deplina, fapt care rezulta si din cuprinsul art. 72, alin. (3), teza finala, pe langa prevederile mai sus citate.

Judecatorul-sindic a mai retinut ca procedura insolventei este o procedura concursuala in ceea ce ii priveste pe creditori, fiecare creditor urmarind sa isi valorifice propria creanta, legea insasi stabilind anumite diferente de tratament intre creditori sau grupe de creditori. Deci faptul ca anumiti creditori au interese contrare altor creditori si interese comune intre ei, precum si anumite interese contrare sau comune debitorului, nu constituie un motiv de anulare a hotararii adunarii creditorilor decat eventual in cazul votarii planului de reorganizare.

Judecatorul-sindic a constatat ca pretinsa incompatibilitate a administratorilor judiciari si a creditorilor/debitorilor din procedurile de insolventa ale SC I.M. SRL, SC M.L. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL, SC M.I. SRL nu priveste prezenta procedura. De asemenea practicianul in insolventa este organ care aplica procedura si nu este subordonat direct unor creditori, comitetului creditorilor sau adunarii creditorilor, aceste organe putand exercita doar un control asupra actiunilor sale manageriale, asupra carora decide in final adunarea creditorilor, adunare care reprezint vointa majoritatii creditorilor.

De altfel, contestatarii nu au precizat in ce constau „interesele contrarii” ale membrilor comitetului creditorilor contestati si nici in ce ar consta aceste interese in detrimentul altor creditori.

Judecatorul-sindic a mai retinut ca faptul ca debitorul SC C. SA este la randul sau inscris in tabelul creantelor din procedurile de insolventa ale unor creditori ai sai nu priveaza acesti creditori de a vota in prezenta procedura. Art. 50 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei reglementeaza situatia creantelor reciproce prevazand compensarea acestora in anumite conditii. Compensarea/necompensarea creantelor reciproce dintre SC C. SA si creditorii amintiti pot face obiectul verificarilor in cadrul unor contestatii, fara a afecta insa dezbaterile primei adunari a creditorilor, desfasurata in conditiile de cvorum si majoritate prevazute de art. 15 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Notiunea de grup de societati, invocata repetat in cuprinsul contestatiilor, nu are corespondent juridic, in cauza nefacandu-se dovada existentei unui grup de interes economic in acceptiunea legii.

In ceea ce priveste lipsa recomandarii comitetului creditorilor cu privire la numirea si remuneratia practicianului in insolventa, judecatorul sindic constata ca, potrivit art. 19 alin. (2), teza finala din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei:

„(2)(...)Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de catre judecatorul sindic".

Potrivit practicii judiciare, la prima sedinta a adunarii creditorilor, se discuta exact chestiunile care exista pe ordinea de zi a sedintei din data de 11.02.2013, respectiv, se alege un comitet al creditorilor, tot creditorii fiind cei indreptatiti sa stabileasca numarul membrilor acestuia, se confirma practicianul in insolventa si onorariul acestuia pe baza ofertelor facute sau nu, urmand ca adunarea sa stabileasca in sarcina comitetului creditorilor sa negocieze cu orice practician atat conditiile desemnarii, cat si onorariul acestuia.

Potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (1), alin. (2) si alin. (4), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, judecatorul sindic poate sa desemneze un comitet al creditorilor doar dupa intocmirea tabelului preliminar de creante, anterior acestui moment fiindu-i necunoscuta componenta acestui tabel si: „(4) In cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetari si cei chirografari, dintre primii 20 de creditori in ordinea valorii, care se ofera voluntar; comitetul astfel desemnat va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic.".

Prin urmare, este neintemeiata sustinerea contestatarilor ca judecatorul sindic nu a desemnat un astfel de comitet prin hotararea de deschidere a procedurii, cata vreme legea nici nu ii permite sa faca o astfel de desemnare anterior intocmirii tabelului preliminar de creante.

Pe de alta parte, judecatorul sindic a constatat ca intreg articolul 19 se refera la posibilitatea creditorilor de a desemna un administrator judiciar/lichidator dintre practicienii in insolventa care au depus la dosar oferta de servicii insotita de documentatia precizata, acest articol neimpiedicand in nici un caz confirmarea practicianului desemnat provizoriu de judecatorul sindic.

Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
„
La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia...”

In acord cu aceste prevederi, adunarea generala a creditorilor, la prima sa sedinta, a ales comitetul creditorilor.

Odata ales comitetul creditorilor, creditorii aveau doua optiuni: fie sa desemneze, in cadrul aceleiasi sedinte, administratorul judiciar si sa stabileasca remuneratia acestuia fara recomandarea, de altfel consultativa, a comitetului creditorilor, fie sa stabileasca o noua sedinta a adunarii creditorilor pana la care sa primeasca recomandarea comitetului creditorilor si sa desemneze administratorul judiciar si remuneratia sa.

Lucrand ca si for decizional suprem in aceasta problema adunarea creditorilor a optat pentru prima varianta, desemnand administratorul judiciar si stabilindu-i remuneratia la prima sa adunare, fapt prevazut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei ca fiind posibil, dat fiind caracterul consultativ al recomandarii. A lipsi adunarea creditorilor de aceasta optiune echivaleaza cu a face ineficienta prevederea conform careia practicianul in insolventa poate fi desemnat in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, ori legea trebuie interpretata in sensul in care produce efecte.

Mai mult, interpretand strict obligativitatea recomandarii comitetului creditorilor, ar insemna ca in cazurile in care nu se impune existenta unui astfel de comitet sa nu se poata desemna practicianul in insolventa.

De asemenea adunarea creditorilor, for care poate suplini inexistenta comitetului si poate infirma deciziile comitetului creditorilor, poate cu atat mai mult sa ia o decizie fara o recomandare consultativa a acestui comitet.

In consecinta judecatorul-sindic a apreciaza ca nefondat motivul invocat de creditorii contestatori.

Mai mult, judecatorul sindic a constatat ca, atat in privinta alegerii comitetului creditorilor, cat si cu privire la confirmarea administratorului judiciar, contestatoarea BCR SA a votat favorabil, s-a oferit sa faca parte din Comitetul creditorilor si a fost de acord cu un numar de 5 membri pentru comitet, dar voturile majoritatii au consemnat o alta componenta a acestui comitet din care BCR SA nu face parte, ulterior acesta votand confirmarea comitetului creditorilor in forma rezultata ca urmare a centralizarii voturilor, ceea ce face sa nu fie indeplinite conditiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la pretinsa ineficienta a comitetului creditorilor, judecatorul-sindic a retinut ca arti. 17 alin. (5), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, invocat de creditorul-contestator CEC Bank, nu impune inlaturarea sau imposibilitatea alegerii in comitetul creditorilor a unor creditori cu interes in conflict cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, ci impune doar ca acesta sa se abtina de la vot la deliberarea asupra acelui interes. De asemenea nu se poate stabili la alegerea comitetului creditorilor ca unul sau mai multi membri ai acestuia sunt in conflict de interese la toate chestiunile supuse dezbaterii comitetului, fiecare deliberare urmand a fi analizata individual. De altfel un conflict de interese general nu este probat de creditorul-contestator ramanand doar la stadiu de afirmatie. Mai mult, daca nu decide comitetul creditorilor poate decide adunarea creditorilor.

Raportat la respectarea conditiei ca membrii comitetului creditorilor sa fie dintre primii creditori in ordinea valorii creantelor, judecatorul sindic retine ca, potrivit art. 16 alin. (1) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei:

„(1) Judecatorul-sindic poate desemna, in raport cu numarul creditorilor, un comitet format din 3-5 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetare si chirografare cele mai mari, prin valoare. Daca din cauza numarului mic de creditori judecatorul-sindic nu considera necesara constituirea unui comitet al creditorilor, atributiile comitetului prevazute la art. 17 alin. (1) lit. b) si f) vor fi exercitate de adunarea creditorilor....

4. In cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetari si cei chirografari, dintre primii 20 de creditori in ordinea valorii, care se ofera voluntar; comitetul astfel desemnat va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul- sindic"

Deci legea are in vedere la constituirea comitetului creditorilor numarul creditorilor, ponderea creantelor si grupele de creante.

Tabelul preliminar de creante are 75 pozitii cuprinzand tot atatea creante care fac parte din patru grupe; grupa creantelor garantate, grupa creantelor salariale, grupa creantelor bugetare si grupa creantelor chirografare.

Adunarea creditorilor a optat pentru un comitet al creditorilor format din 5 creditori si anume SC I.M. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL, CEC BANK SA si Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Grupa creantelor garantate cuprinde creantele a trei creditori si este reprezentata in comitetul creditorilor de creditorul CEC Bank SA.

Grupa creditorilor bugetari este formata din trei creditori si este reprezentata in comitetul creditorilor de creditorul Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Grupa creditorilor chirografari cuprinde 69 creante si este reprezentata in comitetul creditorilor de trei creditori, respectiv SC I.M. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL.

Creantele tuturor membrilor comitetului creditorilor se situeaza in primele 20, chiar 10 creante in ordinea valorii.

Cum legea nu impune ca din comitetul creditorilor sa faca parte creditorii ce detin cele mai mari creante, o astfel de conditie nu poate fi impusa de anumiti creditori ci poate fi realizata doar prin votul majoritatii prevazut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Deci faptul ca exista creditori cu creante mai mari decat cele ale creditorilor din comitet nu impieteaza asupra legalitatii alegerii comitetului creditorilor cat timp conditiile legale au fost respectate.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs creditoarele Banca Comerciala Romana SA Bucuresti si CEC Bank SA Bucuresti.

Prin recursul sau, creditoarea Banca Comerciala Romana SA Bucuresti a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat si modificarea sentintei de fond in sensul admiterii contestatiei formulata la hotararea adunarii creditorilor din data de

11.02.2013.

In motivare, recurenta arata ca actiunea in anularea hotararii creditorilor SC C. SA din 11.02.2013 are ca temei de drept art. 11 alin. (1) lit. m) coroborat cu art. 14 alin. (7) si (8) si art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Creditoarea CEC Bank SA Bucuresti, a solicitat prin recursul declarat, in principal admiterea acestuia si modificarea hotararii atacate in sensul admiterii contestatiei si, pe cale de consecinta, in sensul desfiintarii in parte a hotararii Adunarii Creditorilor din 11.02.2013, respectiv cu privire la componenta Comitetului Creditorilor; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru si timbru judiciar de 60,15 lei si alte cheltuieli ce vor fi avansate.

In motivare, arata ca daca se raporteaza hotararea luata in cadrul Adunarii Creditorilor si componenta comitetului creditorilor la prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor astfel constituit apare ca fiind ineficient.

Astfel, potrivit textului de lege mai sus invocat, daca un membru al comitetului creditorilor se afla, datorita interesului propriu, in conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, acesta se va abtine de la vot.

Se observa ca 3 (trei) dintre membri comitetului creditorilor constituit in cadrul Adunarii Creditorilor din data de 11.02.2013 se afla in situatia descrisa de art. 17 alin.

5. din legea insolventei.

" Cei 3 (trei) creditori sunt S.C. I.M. S.R.L, S.C. I.O. S.R.L. si S.C. G.M.C. S.R.L., creditori care au o structura a actionariatului/asociatilor comuna cu debitorul S.C. C. S.A., existand intre acestia pe de o parte si debitor pe de alta parte, inclusiv relatii comerciale care au dat nastere la o situatie in care fiecare apare atat debitor, cat si creditor pentru cealalta societate din grupul de firme.

In mod evident, o astfel de situatie descrisa prin existenta reciproca a unor creante detinute de acesti creditori si debitorul procedurii, conduce la existenta unui conflict de interese, respectiv intre interesul fiecaruia dintre cei 3 (trei) creditori si interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, astfel incat este obligatoriu, potrivit legii, ca fiecare dintre cei 3 (trei) creditori sa se abtina de la vot in cadrul sedintei comitetului creditorilor. Prin urmare, se naste astfel imposibilitatea de a fi luate hotarari in cadrul sedintelor comitetului creditorilor, din moment ce jumatate plus unu din numarul de membri ai comitetului (3 din 5) nu pot vota, legea obligandu-i sa se abtina.

Analizand in functie de motivele invocate si in temeiul dispozitiilor art. 304

¹

C. pr. civ. recursurile formulate de catre cele doua creditoare, Curtea retine ca acestea sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge, pentru urmatoarele considerente:

Prin recursurile formulate de cele doua creditoare, sentinta este criticata sub aspectul mentinerii hotararii adunarii creditorilor din data de 11.02.2013, solicitand modificarea acesteia in sensul desfiintarii in parte a hotararii Adunarii Creditorilor din

2013. respectiv cu privire la componenta Comitetului Creditorilor debitoarei.

Analizand recursul creditoarei BCR SA, prin care se solicita modificarea hotararii recurate, Curtea constata ca in drept, aceasta invoca dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., fara a indica care anume punct de la art. 304 C. pr. civ., a fost incalcat in speta prin hotararea pronuntata si impune modificarea acesteia.

Curtea insa va analiza recursul creditoarei prin prisma dispozitiile art. 304

¹

C.

pr. civ.

In motivarea ambelor recursuri, se invoca faptul ca 3 dintre membri comitetului creditorilor constituit in cadrul Adunarii Creditorilor din data de 11.02.2013 se afla in situatia descrisa de art. 17 alin. (5) din legea insolventei si ca comitetul creditorilor astfel constituit apare ca fiind ineficient, prin raportare la aceste dispozitii legale.

Recurentele arata ca cei 3 creditori sunt S.C. I.M. S.R.L, S.C. I.O. S.R.L. si S.C. G.M.C. S.R.L., creditori care au o structura a actionariatului/asociatilor comuna cu debitorul S.C. C. S.A., existand intre acestia pe de o parte si debitor pe de alta parte, inclusiv relatii comerciale care au dat nastere la o situatie in care fiecare apare atat debitor, cat si creditor pentru cealalta societate din grupul de firme, si ca o astfel de situatie descrisa prin existenta reciproca a unor creante detinute de acesti creditori si debitorul procedurii, conduce la existenta unui conflict de interese, respectiv intre interesul fiecaruia dintre cei 3 creditori si interesul concursual al creditorilor participanti la procedura.

Curtea constata ca Legea 85/2006 reglementeaza conflictul de interese si instituie obligatia abtinerii de la vot in
doua situatii:

• la art. 17 alin.5 pentru votul exprimat in sedinta comitetului creditorilor, „daca un membru al comitetului creditorilor se afla, datorita interesului propriu, in conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, acesta se va abtine de la vot’;
• la art. 100 alin. (5) in sectiunea a V-a legii in capitolul privind „planul" unde stipuleaza in mod expres ca, „creditorii, care direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului
  '.

Cum abtinerea de la vot in cazul conflictului de interese reprezinta o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o exceptie, deci este de stricta interpretare, neputand fi extinsa in alte situatii decat cele strict si limitativ prevazute de lege, in speta, la votul exprimat in desemnarea comitetului creditorilor.

Cum legea nu prevede nici o interdictie in desemnarea comitetului creditorilor, nici judecatorul sindic si nici instanta de recurs nu poate restrange dreptul unui creditor fara sa existe un temei legal in acest sens.

Dispozitiile art.16 alin. (4) din Legea nr. 84/2006, interpretate in mod corect de catre judecatorul sindic prevad ca
„
in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetari s cei chirografari, dintre primii 20 de creditori in ordinea valorii, care se ofera voluntar; comitetul astfel desemnat va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic”
.

Astfel, dispozitia legala impune doar conditia ca la alegerea comitetului creditorilor sa participe creditori din primii 20 in ordinea valorii care s-au oferit voluntar, insa dintre acestia pot fi alesi oricare. In acest sens este interpretarea sistematica si gramaticala art. 16 din lege, precum si art. 16 alin. (5) care reglementeaza situatia in care nu se obtine majoritatea necesara.

Prin urmare, in speta, creditorii alesi in comitet, in urma voturilor valabil exprimate in adunarea de la 11.02.2013, fac parte din primii 20 de creditori inscrisi in tabel in ordinea valorii si au intrunit majoritatea ceruta de lege.

Cum legea nu impune ca din comitetul creditorilor sa faca parte creditorii ce detin cele mai mari creante, o astfel de conditie nu poate fi impusa de anumiti creditori ci poate fi realizata doar prin votul majoritatii prevazut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Imprejurarea ca exista creditori cu creante mai mari decat cele ale creditorilor din comitet nu impieteaza asupra legalitatii alegerii comitetului creditorilor cat timp conditiile legale in desemnarea acestora au fost respectate.

In ceea ce priveste conflictul de interese invocat, al celor trei creditori care au o structura a actionariatului/asociatilor comuna cu debitorul S.C. C. S.A, Curtea constata ca nici o dispozitie a Legii nr. 85/2006 nu interzice creditoarelor S.C. I.M. S.R.L, S.C. I.O. S.R.L. si S.C. G.M.C. S.R.L., sa faca parte din comitetul creditorilor, compus din 5 creditori.

Judecatorul sindic in mod corect a retinut ca, contestatoarele nici nu au precizat in ce constau „interesele contrarii” ale membrilor comitetului creditorilor contestati si nici in ce ar consta aceste interese in detrimentul altor creditori. Imprejurarea ca cei trei creditori fac parte din acelasi grup de societati nu dovedeste conflictul de interese.

Faptul ca cei trei creditori si debitorul aflat sub incidenta Legii nr. 85/2006 au creante reciproce nu priveaza acesti creditori de a vota in prezenta procedura, in conditiile in care exista dispozitii speciale in legea insolventei cu privire la compensarea creantelor reciproce, compensare ce poate avea loc numai in conditiile prevazute de dispozitiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 si care poate fi supusa verificarii in cadrul unor contestatii.

Dispozitiile art. 17 alin. (5) din lege, care stipuleaza ca
„
daca un membru al comitetului creditorilor se afla, datorita interesului propriu, in conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, acesta se va abtine de la vot”, se
refera la hotararile ulterioare desemnarii comitetului creditorilor, hotarari ce se vor lua in comitetul creditorilor, hotarari ce pot fi atacate separat.

Aspectele invocate de recurente privind conflictul de interese al celor trei membri alesi in comitetul creditorilor nu constituie motive de nelegalitate a hotararii adunarii creditorilor din data de 11.02.2013, aceasta fiind tinuta cu respectarea dispozitiilor art. 14 si urm. din legea insolventei.

Cu privire la pretinsa ineficienta a comitetului creditorilor, judecatorul-sindic a retinut in mod corect ca articolul 17 alin. (5), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, invocat de recurenta CEC Bank, nu impune inlaturarea sau imposibilitatea alegerii in comitetul creditorilor a unor creditori cu interes in conflict cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, ci
impune doar ca acesta sa se abtina de la vot la deliberarea asupra acelui interes.

De asemenea, in mod corect a retinut judecatorul sindic ca nu se poate stabili la alegerea comitetului creditorilor ca unul sau mai multi membri ai acestuia sunt in conflict de interese la toate chestiunile supuse dezbaterii comitetului, fiecare deliberare urmand a fi contestata si analizata individual.

Sustinerea creditoarei recurente BCR SA ca nelegalitatea Hotararii adunarii creditorilor este determinata de nelegalitatea tabelului preliminar de creante si ca dupa solutionarea contestatiilor la tabelul preliminar de creante se va obtine o alta majoritate la luarea deciziilor, este un aspect ce nu face obiectul cauzei, solutionarea contestatiilor la tabelul preliminar de creante, fiind reglementata de alte dispozitii legale.

Modificarea valorii totale a creantelor potrivit tabelului definitiv de creante nu duce la anularea hotararii legal luate anterior ci are efecte doar pentru viitor potrivit alin. 2 al art. 15 din legea insolventei, astfel ca chiar si in situatia in care tabelul preliminar de creante va fi modificat, acest fapt nu aduce atingere hotararii luate de creditori in cadrul primei adunari a acestora.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 si art. 304 si urm. C. pr. civ., Curtea a respins recursurile formulate ca fiind neintemeiate, mentinand in tot hotararea recurata ca fiind temeinica si legala.