Contestatie decizie prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de munca

Potrivit art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii.

Suspendarea contractului individual de munca constituie o masura temporara, putand fi dispusa de angajator pe durata cercetarii disciplinare prealabile.

Momentul de inceput al declansarii procedurii disciplinare poate fi momentul emiterii deciziei de numire al comisiei care va efectua cercetarea prealabila, avand in vedere ca efectiv din acest moment persoana in cauza, respectiv comisia, declanseaza actiuni de verificare si cercetare, sau orice alt moment ulterior, pana la finalizarea procedurii cercetarii disciplinare.

Art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea, sectia civila, de contencios administrativ si fiscal, inregistrata sub nr. 2001/88/2014, reclamantul [...] a formulat contestatie impotriva Deciziei nr. 5 din 30.09.2014, emisa de S.C. [...] S.R.L. Tulcea, solicitand anularea acesteia ca nelegala si netemeinica, repunerea partilor in situatia anterioara, plata unor despagubiri egale cu veniturile de care ar fi beneficiat, daca nu ar fi fost emisa decizia contestata, cat si plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.

In motivare, contestatorul a aratat ca, la data de 01.10.2014, i-a fost comunicata decizia nr. 5/30.09.2014, prin care s-a procedat la suspendarea contractului sau individual de munca, incepand cu data de 01.10.2014, in temeiul art. 52 alin. 1 lit. a), pentru indeplinirea procedurii de cercetare disciplinara.

Contestatorul a precizat ca a obtinut si calitatea de administrator al intimatei, pana la data de

2014. data la care, prin Hotararea AGA, a fost revocat din aceasta functie.

S-a subliniat ca motivul pentru care angajatorul a luat aceasta masura este determinat de o asa-zisa cercetare disciplinara prealabila, despre care nu are cunostinta.

A mentionat contestatorul ca nici pana la data introducerii actiunii nu i-au fost comunicate faptele ce i se imputa si care ar putea avea caracterul unei abateri disciplinare, nefiind convocat in conditiile art. 251 alin. 2 si 4 din Codul Muncii.

S-a invederat ca, intrucat suspendarea are caracter temporar, angajatorul are obligatia de a preciza, fara echivoc, cauza care determina suspendarea, data cand incepe si cand se termina, intrucat institutia suspendarii este unul dintre instrumentele prin care se asigura si protectia salariatului si nu doar a intereselor angajatorului.

In sedinta publica din data de 19 ianuarie 2015 intimata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.

In esenta, intimata a aratat prin intampinare ca, prin Hotararea A.G.A. a S.C. [...] S.R.L. din

2014. au fost revocati administratorii societatii, printre care si reclamantul, fiind numit in functie de administrator [...].

Observand lipsa unor bunuri, cat si folosirea bunurilor apartinand societatii, in interes personal, de catre contestator, noul administrator al intimatei a dispus la data de 30.09.2014 inventarierea patrimoniului S.C. [...] S.R.L., sens in care a si fost numita o comisie de inventariere.

S-a precizat ca, pentru preintampinarea unor actiuni pagubitoare pentru societate sau a altor abateri disciplinare, s-a dispus cercetarea disciplinara a contestatorului si suspendarea pentru perioada cercetarii disciplinare prealabile, incepand cu data de 01.10.2014, a contractului individual de munca nr. 1 din 17.08.2011 pe care contestatorul il avea incheiat cu intimata.

A subliniat intimata ca, in speta, contestatorul a fost convocat la cercetarea disciplinara prealabila la data de 29.10.2014, orele 12,

⁰⁰

, ocazie cu care nu a putut justifica sau argumenta lipsa acestor bunuri din gestiune, astfel ca, ulterior, prin decizia nr. 1/29.10.2014, acesta a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

S-a aratat ca revocarea contestatorului din functia de administrator statutar al societatii prin hotararea AGA din 27.08.2014 nu poate echivala cu o desfacere a contractului individual de munca in temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii intrucat, in prima situatie, opereaza Legea nr. 31/1990 republicata, iar in cea de-a doua, prevederile Codului muncii, in speta contestatorul reclamand raporturi juridice eminamente de dreptul muncii.

A invederat intimata ca in Codul Muncii nu se stipuleaza ca in cuprinsul deciziei trebuie mentionata expres data pana la care este suspendat contractul de munca si nici despre forma expresa pe care trebuie sa o imbrace decizia de suspendare a raporturilor de munca.

Prin sentinta civila nr. 270 din data de 16 februarie 2015, Tribunalul Tulcea, in conformitate cu disp. art. 208 alin. 2 Cod proc. civila, a constatat ca intimata este decazuta din dreptul de a propune probe.

A anulat contestatia
formulata de catre contestatorul [...], in contradictoriu cu intimata S.C. [...] S.R.L. si a anulat decizia nr. 5 din 30.09.2014, emisa de S.C. [...] S.R.L. Tulcea, ca netemeinica si nelegala, a dispus reintegrarea contestatorului in perioada 01.10.2014 - 28.10.2014 si a obligat intimata la plata catre contestator a unor despagubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat in perioada 01.10.2014 - 28.10.2014.

Totodata, a obligat intimata la plata catre contestator a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Conform prevederilor art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, „
Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel
’.

In speta, intimata avea obligatia sa depuna intampinarea in termen de 15 zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 din Codul de procedura civila, aceasta intelegand sa o depuna abia in sedinta din data de 19 ianuarie 2015, asadar cu mult peste termenul anterior precizat.

In consecinta, conform prevederilor art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, instanta a constatat ca intimata este decazuta din dreptul de a propune probe.

S-a retinut ca, intre parti, s-au derulat raporturi de munca in baza contractului individual de munca nr. 1/17.08.2011, asa dupa cum rezulta din raportul Revisal aflat n copie la dosarul cauzei.

Prin decizia nr. 5/30.09.2014 emisa de intimata, s-a dispus ca, incepand cu data de

2014. sa se suspende contractul individual de munca al contestatorului, in temeiul art. 52 alin. 1 din Codul muncii, pentru indeplinirea procedurii de cercetare disciplinara prealabila.

Pentru a se dispune de aceasta maniera, in preambulul deciziei contestate au fost avute in vedere prevederile art. 49, coroborate cu art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii si ale legislatiei in vigoare, cat si imprejurarea ca, la data de 30.09.2014, s-a demarat procedura de cercetare disciplinara a contestatorului.

Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii:

„
Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, in urmatoarele situatii: a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii".

Insa, angajatorul nu poate dispune suspendarea contractului individual de munca al salariatului, decat in masura in care aceasta se bazeaza pe criterii obiective, este dispusa cu buna- credinta si este necesara pentru asigurarea cercetarii prealabile corecte a abaterii savarsite de salariat.

Asadar, suspendarea contractului individual de munca in baza art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii poate fi dispusa strict pentru perioada in care angajatorul desfasoara orice fel de formalitati si demersuri pentru analiza circumstantelor care genereaza suspiciunea unei abateri disciplinare din partea salariatului.

Or, momentul de inceput al declansarii procedurii cercetarii disciplinare prealabile poate fi momentul emiterii deciziei de numire a comisiei care va efectua cercetarea disciplinara prealabila (avand in vedere ca, efectiv si practic, din acest moment persoana in cauza, respectiv comisia, declanseaza actiuni de verificare si cercetare) sau orice alt moment
ulterior,
pana la finalizarea procedurii cercetarii disciplinare prealabile, suspendarea contractului individual de munca putand fi dispusa de la data declansarii efective a cercetarii disciplinare prealabile.

In speta, s-a observat insa ca decizia de suspendare a contractului individual de munca al contestatorului nr. 5 din 30.09.2014 a inceput sa isi produca efectele incepand cu data de

2014. iar cercetarea disciplinara prealabila a acestuia s-a realizat (conform procesului-verbal aflat in copie la dosar), abia la data de 29.10.2014, asadar abia peste 28 de zile de la data suspendarii contractului de munca, dispusa prin decizia contestata.

Asa fiind, instanta retinand dispozitiile legale sus-citate si fata de considerentele mai sus expuse, a admis contestatia, anuland decizia nr. 5/30.09.2014, emisa de S.C. [...] S.R.L. Tulcea, ca netemeinica si nelegala.

De asemenea, instanta a dispus reintegrarea contestatorului in perioada 01.10.2014 -

28.10.2014,

A fost obligata intimata la plata catre contestator a unor despagubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat in perioada 01.10.2014 - 28.10.2014.

Totodata, a fost obligata intimata la plata catre contestator a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei civile nr. 270 din 16 februarie 2015, pronuntata de Tribunalul Tulcea,
i
n termen legal a declarat apel parata S.C. „[...]” S.R.L.
,
solicitand admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei apelate, iar pe fondul cauzei, respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata, cu obligarea contestatorului la plata tuturor cheltuielilor de judecata, pentru urmatoarele motive:

In mod gresit instanta de fond a considerat ca actiunea este intemeiata atata timp cat, potrivit ari. 52 alin 1 lit. a) din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului pe durata cercetarii disciplinare prealabile.

Codul Muncii nu mentioneaza o forma expresa pe care trebuie sa o imbrace decizia de suspendare a raporturilor de munca, astfel ca Decizia nr. 5/30.09.2014 a fost emisa cu respectarea conditiilor de valabilitate, continand toate mentiunile necesare si suficiente pentru a produce efecte juridice.

De asemenea, Codul Muncii nu stipuleaza ca in cuprinsul deciziei trebuie mentionata expres data pana la care este suspendat contractul de munca, insa, cum perioada suspendarii contractului individul de munca pentru cercetare disciplinara nu poate fi mai mare de 30 de zile, iar cercetarea disciplinara soldata cu aplicarea sanctiunii disciplinare a salariatului [...] s-a finalizat la data de

2014. suspendarea contractului individul de munca operand din data de 01.10.2014, astfel cum mentioneaza Decizia nr. 5/30.09.2014, rezulta ca si aceasta critica a reclamantului este neintemeiata.

Instanta de fond a apreciat gresit ca "decizia de suspendare a contractului individual de munca al contestatorului nr. 5 din 30.09.2014, a inceput sa isi produca efectele incepand cu data de

2014. iar cercetarea disciplinara prealabila a acestuia s-a realizat abia la data de 29.10.2014, asadar abia peste 28 de zile de la data suspendarii contractului de munca, dispusa prin decizia contestata."

Suspendarea a operat de la momentul inceperii cercetarii disciplinare, respectiv decizia prin care a fost desemnata persoana pentru efectuarea cercetarii.

Reclamantul sustine in mod neintemeiat ca suspendarea contractului de munca s-ar fi realizat in sens de sicana la adresa acestuia. In realitate, suspendarea, iar ulterior concedierea reclamantului, au ca fundament abaterile disciplinare savarsite de catre acesta, iar invocarea aspectelor referitoare la litigiile descrise prin actiune (avand ca obiect drept societar - anulare/suspendare AGA) nu au nicio legatura cu prezenta cauza avand ca obiect litigiu de munca.

Invedereaza ca, urmare a abaterilor disciplinare constatate in data de 30.09.2014, reclamantul a fost instiintat despre efectuarea inventarierii, insa acesta a refuzat participarea si indeplinirea obligatiilor sale legale si de munca, pe care le avea consemnate in fisa postului.

Desi reclamantul a fost instiintat despre efectuarea inventarierii, acesta a ignorat obligatiile sale legale, sens in care a fost intocmita, special, o adresa privind predarea gestiunii, pe care reclamantul a semnat-o in mod deliberat abia in data de 01.10.2014 cand, aflandu-se in incinta societatii, nu a mai putut refuza aducerea la cunostinta. De remarcat faptul ca predarea gestiunii nu ar fi fost posibila fara inventarierea acesteia.

Astfel, desi initial, in data de 30.09.2014 reclamantul a refuzat sa ia cunostinta si sa-si respecte obligatiile privind efectuarea si desfasurarea inventarierii, la data de 01.10.2014 a semnat adresa prin care i s-a pus in vedere predarea gestiunii si cu toate acestea, desi prezent, a refuzat sa dea concursul si sa semneze procesul-verbal de predare-primire cu nr. de intrare [...]/02.10,2014, intocmit la 01.10.2014, cu toate ca cel putin 4 martori consemnati in cuprinsul actului atesta ca acesta a refuzat semnarea. Tot in data de 01.10.2014 reclamantul semneaza procesul-verbal de predare a
sumei
de 11.603 lei, actul fiind inregistrat la angajator sub nr. [...]/02.10.2014.

De asemenea, cu ocazia cercetarii disciplinare reclamantul a afirmat ca bunurile constatate lipsa se afla probabil in incinta fermei [...] si intrebat daca isi cunoaste atributiile reclamantul a afirmat ca nu stie exact ce atributii are consemnate in fisa postului.

Fata de toate aspectele prezentate mai sus, si dovedite prin probatoriul administrat, rezulta ca suspendarea contractului individual de munca a fost dispusa pentru cercetarea disciplinara asupra abaterilor savarsite de catre reclamant, fapte constatate la data de 30.09.2014, moment la care a fost emisa decizia de suspendare a contractului individul de munca si totodata, acesta reprezentand si momentul la care a fost inceputa procedura de cercetare disciplinara prin desemnarea persoanei din partea angajatorului care va efectua aceasta procedura.

De la momentul desemnarii persoanei, 30.09.2014, si pana la data realizarii cercetarii disciplinare, 29.10.2014, s-au desfasurat alte operatiuni preparatorii si necesare pentru lamurirea abaterii disciplinare savarsite de catre reclamant, de unde rezulta ca suspendarea contractului individual de munca a operat chiar de la demararea procedurii cercetarii disciplinare si nu cum gresit a apreciat instanta de fond in sensul ca momentul de inceput al cercetarii disciplinare a intervenit dupa 28 de zile de la emiterea dispozitiei de suspendare a raporturilor de munca.

cercetare",
nu este imperios necesar, iar legea nu dispune in acest sens, ca acesta sa fie intotdeauna momentul inceperii cercetarii disciplinare, astfel cum se sustine prin motivele de apel.

Instanta a apreciat in mod corect, prin raportare la probele existente la dosar, ca intre momentul suspendarii contractului si cel al inceperii si efectuarii cercetarii disciplinare in mod real si efectiv s-a scurs o durata mai mare de timp, ceea ce atrage nulitatea Deciziei nr. 5/30.09.2014.

De asemenea, in mod corect prima instanta a retinut ca "decizia de suspendare a inceput sa isi produca efectele incepand cu data de 01.10.2014, iar cercetarea disciplinara prealabila s-a realizat abia la data de 29.10.2014, asadar abia la 28 de zile de la data suspendarii contractului de munca, dispusa prin decizia contestata".

In conditiile in care reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinara abia la data de

2014. este evident ca aceasta este prima masura reala intreprinsa pentru a se stabili daca a savarsit sau nu faptele invocate de catre [...], deci numai de la aceasta data s-ar fi putut dispune si suspendarea contractului de munca, astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta.

Problema dedusa judecatii si solutionata in mod corect de catre Tribunalul Tulcea nu este aceea a finalizarii cercetarii disciplinare si a adoptarii unei decizii de catre comisia de cercetare, astfel cum se acrediteaza prin motive de apel, ci este aceea a momentului la care a debutat in mod efectiv cercetarea disciplinara, data de la care se putea dispune si suspendarea contractului individual de munca al contestatorului.

In ceea ce priveste termenul de finalizare a cercetarii disciplinare, acesta este in mod clar stabilit de lege in sensul ca perioada de la data emiterii deciziei de suspendare si pana in data efectuarii cercetarii disciplinare nu poate sa depaseasca maxim 30 zile.

Se sustine prin motivele de apel ca "de
la momentul desemnarii persoanei, 30.09.2014 si pana la data realizarii cercetarii disciplinare, 29.10,2014, s-au desfasurat alte operatiuni preparatorii si necesare pentru lamurirea abaterii disciplinare savarsite de reclamant
".

Nu se indica in motivele de apel si nu s-a facut nicio dovada in fata primei instante, si nici odata cu depunerea apelului, a acestor activitati pe care [...] sustine ca le-ar fi efectuat anterior convocarii reclamantului la cercetarea disciplinara.

Instanta de fond a avut in vedere ratiunea ilicita a emiterii Deciziei nr. 5/30.09.2014 de suspendare a contractului individual de munca

Invedereaza ca, in mod concret, de la data de 01.10.2014 si pana in prezent, administrarea societatii s-a realizat de catre d1. [...], care a actionat in interesul sau personal, iar nu al societatii, iar de la aceasta data reclamantul nu a mai avut niciun fel de acces in societate.

Prin Hotararea AGA din 27.08.2014, cat si prin Decizia nr. 5/30.09.2014, asociatul [...] autonumit si administrator, nu a urmarit decat inlaturarea reclamantului de la conducerea societatii si exercitarea in mod exclusiv de catre acesta a atributiilor de conducere, ceea ce ii permite chiar si in prezent sa dispuna de patrimoniul societatii si sa ia decizii cu privire la conducerea acesteia, chiar in dispretul Sentintei civile nr. 2107/19.11.2014.

Nu exista niciun fel de dovada ca reclamantul, in perioada in care a detinut calitatea de administrator al societatii si cat a fost si angajat in cadrul acesteia, respectiv de la data infiintarii acesteia si pana in octombrie 2014, a periclitat activitatea sau patrimoniul acesteia.

Atitudinea dlui [...] a fost una abuziva si de pe pozitii de forta in conditiile in care a dispus revocarea administratorului fara participarea celuilalt asociat la sedinta din 27.08.2014.

In aceeasi maniera si in concretizarea aceleiasi atitudini, [...] a dispus si suspendarea contractului de munca prin Decizia nr. 5/30.09.2014 si ulterior desfacerea acestuia prin Decizia nr. 1/29.10.2014.

In mod corect, Tribunalul Tulcea a apreciat ca "angajatorul nu poate dispune suspendarea contractului individual de munca al salariatului, decat in masura in care aceasta se bazeaza pe criterii obiective, este dispusa cu buna-credinta si este necesara pentru asigurarea cercetarii prealabile corecte a abaterii savarsite de salariat", iar aceste conditii in mod evident nu sunt indeplinite in raport cu Decizia nr. 5/30.09.2014.

Reclamantul a avut atat calitate de administrator, cat si de angajat al SC [...] SRL., iar raporturile sale de munca au incetat prin Decizia nr. 5/29.10.2014.

Acesta nu a refuzat sa participe la inventariere si nu a inregistrat lipsuri in gestiune. Nu se pot invoca lipsuri in gestiune in conditiile in care la data de 22.05.2014 fusese efectuat inventarul societatii si nu se constatase lipsa niciunui bun din patrimoniul societatii.

Urmeaza a se mai retine ca nu s-a facut dovada incunostiintarii reclamantului cu privire la efectuarea unui inventar si nici nu a fost convocat in vederea participarii la o asemenea inventariere, astfel cum se sustine prin motivele de apel.

Aceasta decizie de inventariere nu este semnata de catre ceilalti pretinsi membri ai Comisiei de luare la cunostinta si nici nu poarta un numar de inregistrare in evidentele apelantei.

Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelul ca fondat pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr. 5/30.09.2014 emisa de intimata s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al contestatorului [...] incepand cu data de 01.10.2014, in temeiul art. 52 alin.1, lit.a) din Codul muncii, pentru indeplinirea procedurii de cercetare disciplinara prealabila.

Potrivit art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii.

Suspendarea contractului individual de munca constituie o masura temporara, putand fi dispusa de angajator pe durata cercetarii disciplinare prealabile.

Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de munca nu impun pentru decizia de suspendare anumite conditii de forma si o anumita perioada a suspendarii si, deci, a efectuarii cercetarii disciplinare. Ea va fi insa una necesara pentru ca angajatorul sa afle toate aspectele in legatura cu fapta ce constituie abatere in legatura cu care este cercetat salariatul. Perioada de timp trebuie sa fie una rezonabila, astfel incat sa nu-i fie creata salariatului o situatie impovaratoare, adica lipsirea prelungita si nejustificata de venituri salariale.

Suspendarea contractului individual de munca in baza art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii poate fi dispusa pe perioada in care angajatorul desfasoara orice fel de formalitati si demersuri pentru efectuarea cercetarii disciplinare.

Cercetarea prealabila comporta mai multe etape:

• emiterea deciziei de numire a comisiei care va efectua cercetarea disciplinara;
• convocarea in scris a salariatului pentru efectuarea cercetarii disciplinare ;
• intrevederea, discutia dintre comisie si salariatul in cauza,
• finalizarea cercetarii printr-un proces-verbal care va fi inaintat angajatorului.

Prin decizia din 30.09.2014 emisa de angajator a fost desemnat domnul [...] pentru efectuarea cercetarii disciplinare a contestatorului.

Suspendarea contractului individual de munca poate fi dispusa de la data declansarii efective a cercetarii disciplinare prealabile.

Momentul de inceput al declansarii procedurii disciplinare poate fi momentul emiterii deciziei de numire al comisiei care va efectua cercetarea prealabila, avand in vedere ca efectiv din acest moment persoana in cauza, respectiv comisia, declanseaza actiuni de verificare si cercetare, sau orice alt moment ulterior, pana la finalizarea procedurii cercetarii disciplinare.

La data de 28.10.2014 contestatorul a fost convocat pentru data de 29.10.2014, orele 12

⁰⁰

in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare.

La data de 29.10.2014 a fost intocmit procesul-verbal de finalizare a cercetarii disciplinare si la aceeasi data a fost emisa decizia de desfacere a contractului individual de munca.

In mod gresit prima instanta a apreciat ca cercetarea disciplinara s-a realizat abia la data de

2014. raportandu-se doar la procesul verbal intocmit cu ocazia finalizarii cercetarii disciplinare, neraportandu-se la celelalte etape ale cercetarii.

Suspendarea contractului individual de munca al contestatorului a durat doar pe perioada cercetarii disciplinare, cu respectarea dispozitiilor art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii.

Aspectele legate de revocarea ilegala din functia de administrator si desfacerea abuziva a contractului individual de munca nu au legatura cu prezentul proces.

Aceste aspecte au fost analizate in dosarele avand ca obiect anularea Hotararii A.G.A. si anularea deciziei de desfacere a contractului individual de munca.

De asemenea, sustinerile contestatorului ca nu a refuzat sa participe la inventariere si nu a inregistrat lipsuri in gestiune sunt aspecte care tin de legalitatea si temeinicia deciziei de sanctionare disciplinara si nu de legalitatea deciziei de suspendare a contractului individual de munca.

In conformitate cu prevederile art. 52 alin.2 din Codul muncii in cazul in care se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste in temeiul normelor si principiilor raspunderii contractuale o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Curtea a admis apelul paratei si a schimbat in tot sentinta apelata in sensul respingerii contestatiei reclamantului ca nefondata.

Decizia civila nr. 396/CM/15.09.2015 Judecator redactor Jelena Zalman