Contestarea raportului administratorului judiciar, solicitare de anulare a masurii de achitare a sumelor platite in perioada de observatie

In contextul in care administratorul judiciar nu a luat nici o masura, raportul cuprinzand descrierea activitatii curente desfasurate de catre debitoarea aflata in perioada de observatie si trimiterea gresita la dispozitiile art.121 si art.123 din Legea nr.85/2006, nu exista o masura care sa poata fi contestata conform art. 21 din Legea nr. 85/2006.

Platile efectuate de catre debitoare in perioada de observatie pot fi contestate doar in temeiul dispozitiilor art.46 din Legea nr.85/2006.

Chiar daca debitorul nu a invocat, in drept, dispozitiile art.46 din Legea nr.85/2006, in rem instanta a fost investita cu acest capat de actiune, deoarece contestatoarea a solicitat anularea masurii de achitare a oricaror sume, cu exceptia celor efectuate catre furnizorii de utilitati, precum si repunerea partilor in situatia anterioara, ca efect al nulitatii.

Prin sentinta nr. 1833 din 4 decembrie 2014, pronuntata de judecatorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Sectia a II-a Civila in dosarul nr. 9599/63/2014/a3, s-a respins contestatia formulata de contestatorul SC F DCI SRL impotriva raportului lunar intocmit de administratorul judiciar BC SPRL, desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC C SRL.

Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 21 din lege, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publica in Buletinul procedurilor de insolventa. Masurile luate prin acest raport pot fi contestate de catre debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata, contestatia trebuind sa fie inregistrata in termen de 3 zile de la depunerea raportului.

In cauza, creditoarea SC FDCI SRL a formulat o contestatie impotriva raportului lunar, prin care a solicitat anularea masurii de achitare a oricaror sume catre furnizori, salarii si altele (exceptie facand sumele achitate catre furnizorii de utilitati), pe cale de consecinta repunerea partilor in situatia anterioara, precum si obligarea administratorului judiciar de achitare a sumelor rezultate din valorificarea produselor in favoarea contestatoarei, ca reprezentand transformarea in bani a bunului afectat garantiei sale.

Potrivit art.49 din Legea nr. 85/2006, pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatii curente si efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut cerere de reorganizare si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare.

Activitatile curente sunt cele prevazute de art. 3.14 din lege, respectiv activitatile contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operatiunilor de incasare si plati aferente. In speta, debitoarea se afla in perioada de observatie si nu i s-a ridicat dreptul de administrare. Aceasta are ca obiect de activitate comercializarea de produse farmaceutice, fiind astfel necesara efectuarea de incasari si plati necesare activitatii curente.

Instanta a mai constatat ca nu a fost investita cu o cerere in temeiul art. 46 din lege, pentru a analiza respectarea dispozitiilor art. 49 de catre debitoare (o depasire a sferei notiunii de activitate curenta nu este indicata de catre contestatoare) si ca nu se contesta nici o masura pe care administratorul judiciar ar fi luat-o prin raportul lunar.

In raportul sau administratorul judiciar prezinta doar masurile intreprinse de debitoare, sub supravegherea sa, de continuare a activitatii si platile efectuate in acest sens, rezultate din activitatea curenta. De asemenea, art. 121 si 123 nu sunt incidente, deoarece se refera la distribuirea sumelor in faliment.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea SC FDCI SRL, care a invocat nelegalitatea hotararii atacate si a sustinut ca este titularul unei garantii asupra stocului de marfa si autorizatiei de functionare, precum si al unui privilegiu pentru incasarea pretului stabilit in contractul de vanzare-cumparare. In consecinta, se impunea anularea masurii de achitare a oricaror sume catre furnizori, salarii si alte asemenea, exceptie facand doar sumele achitate catre furnizorii de utilitati, iar pe cale de consecinta, se impunea repunerea partilor in situatia anterioara. Totodata, era necesara obligarea administratorului judiciar de a achita catre apelanta sumele rezultate din vanzarea bunurilor afectate garantiei sale. In mod gresit prima instanta a apreciat ca raportul administratorului judiciar nu poate fi contestat, deoarece reprezinta doar masurile intreprinse de catre debitoare. Or, administratorul judiciar BCSPRLC, a verificat si aprobat documentele de plata. De altfel, in raport, acesta a facut referire la dispozitiile art.121 alin. 1 si art.123 din Legea nr.85/2006, referitoare la ordinea de distribuire a sumelor obtinute din vanzarea bunurilor grevate de garantii si, respectiv, a celorlalte bunuri ale debitorului supus procedurii. Ca urmare, administratorul judiciar s-a aflat in eroare cu privire la temeiul de drept al platilor efectuate. In cauza, isi gasesc aplicarea dispozitiile art.2323 din Noul Cod civil, conform carora ipoteca se stramuta asupra pretului sau altor bunuri rezultate din instrainarea bunului ipotecat.

La data de 12.03.2015, intimata debitoare SC C SRL, prin administratorul judiciar BNPC SPRL, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si a sustinut ca s-au reluat argumentele de la fond, fara a se formula critici ale hotararii. In cauza s-au criticat platile din activitatea curenta, fara a se invoca o eventuala nulitate conform art.46 si se formuleaza cereri ce nu pot forma obiectul unei contestatii la raport, conform art.21, cereri pe art.39 si de distribuire conform normelor de lichidare, in cauza nefiind intocmit nici macar tabelul definitiv. Platile curente sunt gresit contestate, deoarece s-au respectat prevederile art.3 pct.14, 3 pct.15, art.18, art.49 si art.64 alin. 6 din Legea nr.85/2006.

Din oficiu, Curtea a invocat si a pus in discutie existenta a doua capete de cerere: anularea masurii de achitare a oricaror sume catre furnizori (exceptie facand furnizorii de utilitati) si obligarea administratorului judiciar de achitare a sumelor rezultate din valorificarea produselor in favoarea SC FDCI SRL si nepronuntarea pe capatul de cerere referitor la nulitatea platilor.

Examinand actele si lucrarile cauzei, prin prisma criticilor si apararilor formulate de catre parti si avand in vedere si motivul de apel de ordine publica invocat din oficiu, potrivit prevederilor art.476 si art.477 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:

Art. 21 alin. 1 din Legea nr.85/2006 prevede obligatia administratorului judiciar de a depune lunar un raport referitor la modul in care si-a indeplinit obligatiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului.

Potrivit prevederilor art.21 alin. 2 din Legea nr.85/2006, debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar.

Contestatia se formuleaza in termen de 3 zile de la depunerea raportului in care se consemneaza masurile atacate, obiectul contestatiei constituindu-l, prin urmare, masurile luate de catre administratorul judiciar, si nicidecum raportul intocmit de acesta.

In cauza, administratorul judiciar nu a luat nicio masura care sa poata fi atacata, acesta descriind doar activitatea curenta desfasurata de catre debitoarea aflata in perioada de observatie si facand o trimitere gresita la dispozitiile, inaplicabile in speta, ale art.121 si art.123 din Legea nr.85/2006, deoarece aceste texte vizeaza exclusiv distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii bunurilor din averea debitorului (distribuiri cu privire la care se intocmeste, potrivit prevederilor art.122 din Legea nr.85/2006, raport la fiecare trei luni calculate de la inceperea lichidarii, raport insotit de plan de distribuire catre creditori, iar potrivit prevederilor art.122 alin. 3, comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestatie la acest raport si la plan in termen de 1 5 zile de la afisare).

Prin urmare, platile fiind efectuate de catre debitoarea SC C SRL in perioada de observatie, contestarea acestora nu poate avea loc decat in temeiul dispozitiilor art.46 din Legea nr.85/2006.

Contrar celor retinute in considerentele hotararii atacate, chiar daca SC FDCI SRL nu a invocat, in drept, dispozitiile art.46 din Legea nr.85/2006,
in rem
instanta a fost investita cu acest capat de actiune, deoarece contestatoarea a solicitat anularea masurii de achitare a oricaror sume, cu exceptia celor efectuate catre furnizorii de utilitati, precum si repunerea partilor in situatia anterioara, ca efect al nulitatii, dar prima instanta nu s-a pronuntat asupra acestui petit.

In consecinta, potrivit dispozitiilor art.480 alin. 3 din Codul de procedura civila, intrucat s-a constatat ca in mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, s-a anulat hotararea atacata si s-a retinut cauza, Curtea de Apel urmand sa judece procesul, evocand fondul
(Decizia nr. 286/23 aprilie 2015 - Sectia a II-a civila, rezumat judecator Sanda Lungu).