Constatare nulitate cesiune de creanta, Conditii de validitate a cesiunii de creanta

Domeniu asociat: Contracte

Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 763/6 noiembrie 2017

Instanta de prim control judiciar noteaza ca obiect al cererii de constatare a nulitatii absolute il reprezinta Contractul de cesiune de creanta nr. XXX7/YYY9 din 07.11.2012, incheiat intre S.C. B S.R.L. (in calitate de cesionar) si SC „G” SRL (in calitate de cedent).

Prin conventia supusa analizei, cedentul a cesionat creanta pe care o avea fata de debitorul cedat SC „C” SA, rezultand din Contractul de executie lucrari nr. ZZ2 din 07.02.2011, pana la concurenta sumei de 312.628,8 lei inclusiv TVA.

Este de observat ca operatiunea de cesiune de creanta s-a realizat cu titlu oneros, dupa cum rezulta din Articolul III „pretul cesiunii de creanta” al contractului - punctul 3.1.

Sub acest din urma aspect, curtea observa ca este gresita constatarea tribunalului, conform careia ar fi fost vorba despre o cesiune cu titlu gratuit.

Aceasta eroare nu afecteaza - insa - corectitudinea solutiei judiciare de constatare a nulitatii contractului, cata vreme argumentul principal retinut de prima instanta este intemeiat, lipsa formei autentice a contractului fiind luata in discutie suplimentar.

Curtea de apel constata ca dispozitiile prin raportare la care se cuvine a fi examinata speta sunt acelea din Ordonanta de Urgenta nr. 146/2002 a Guvernului privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului.

Potrivit articolului 6 indice 1 alineat (1) din actul normativ evocat: „Operatorii economici pot cesiona drepturile de incasat de la institutii publice aferente bunurilor achizitionate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate, prevazute la art. 6 alin. (1), catre alti operatori economici sau alte institutii de credit, denumite in continuare cesionari. Cesiunea este valabila numai cu acceptul prealabil exprimat in scris al institutiei publice care datoreaza

operatorului economic sumele reprezentand contravaloarea bunurilor achizitionate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate”.

Instanta de apel retine ca partea finala a articolului citat prevede in termeni imperativi o conditie de validitate a cesiunii, in intelesul articolului 1179 alineat (1) punctul 2 Cod civil, aspect stabilit judicios de tribunal.

Referirea apelantei la articolul 1570 din Codul civil este corecta - in abstract - dar fara consecinte juridice in cauza de fata, in care ne aflam in prezenta unor dispozitii care adauga la dreptul comun.

In lipsa acceptului prealabil, exprimat in scris de institutia publica cedata, contractul de cesiune nu se formeaza valabil, corect fiind constatata nulitatea acestuia.

Ratiunea conditionarii validitatii cesiunii de existenta acordului prealabil al debitorului cedat a fost intemeiat prezentata de prima instanta, fiind necesara asigurarea unui control „a priori” din partea institutiei publice debitoare care, in anumite circumstante justificate, poate refuza sa accepte cesiunea sau plata creantei. In felul acesta, se preintampina inclusiv crearea si dezvoltarea unor mecanisme frauduloase, speculatii sau inginerii financiare vizand sume ce provin din veniturile publice.

Referitor la aplicabilitatea OUG nr. 146/2002 in situatia intimatei SC „C” SA, curtea noteaza ca aceasta este o entitate aflata sub autoritatea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice Locale si este institutie publica in sensul definitiei de la art. 2 pct. 30 din Legea 500/2002 privind finantele publice.

Cel din urma act normativ stabileste, in articolul 2 alineat (1) („definitii”) ca in intelesul acestei legi „institutii publice este o denumire generica, ce include Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea/coordonarea acestora, finantate din bugetele prevazute la art. 1 alin. (2)”.

Regimul platilor de la bugetul de stat efectuate de institutii publice si cele asimilate acestora se subordoneaza legislatiei speciale, in speta OUG nr. 146/2002.

Instanta de prim control judiciar observa ca, potrivit articolului 1 din OG nr. 25/2001 privind infiintarea C SA, cu modificarile si completarile ulterioare, Compania Nationala de Investitii este o societate pe actiuni, sub autoritatea ministerului dezvoltarii regionale si administratiei publice.

Conform art. 5: „(1) C.N.I. realizeaza programe de investitii in cadrul «Programului national de constructii de interes public sau social», prevazut in anexa nr. 3, care face parte integranta din prezenta ordonanta, precum si programe proprii de investitii.”

Art. 8 din Anexa 3 la OG nr. 25/2001 stabileste: „(1) Pentru asigurarea finantarii, Compania Nationala de Investitii „C.N.I.” - SA intocmeste lista obiectivelor de investitii, care sunt defalcate pe surse de finantare, esalonate pe fiecare obiectiv in parte, lista pe care Compania Nationala de Investitii „C.N.I.” - SA o inainteaza Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice in vederea supunerii spre aprobare ordonatorului principal de credite.”, iar potrivit art. 9 (1) din OG nr. 25/2001: „Bugetul de venituri si cheltuieli al C.N.I. se aproba prin hotarare a Guvernului.”

Instanta considera ca este lipsit de relevanta ca CNI este organizata si functioneaza ca societate pe actiuni, cata vreme statul roman detine la CNI indirect o participatie majoritara, capitalul social majoritar sau integral in entitatile publice mentionate in anexa nr. 1 la OG nr. 25/2001 (actionarii) fiind provenit de la bugetul de stat, subscris de statul roman in calitate de actionar si varsat integral la data constituirii acestora.

De asemenea, Actul Constitutiv al CNI SA este aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului iar bugetul de venituri si cheltuieli al societatii se aproba prin Hotarare de Guvern.

Fata de cele ce preced, curtea constata ca sunt lipsite de relevanta sustinerile amplu dezvoltate ale apelantei, privind indeplinirea formalitatilor de opozabilitate si comportamentul intimatelor.

Lipsa opozitiei debitorului cedat la cesiune este anodina din punct de vedere juridic, atat timp cat - astfel cum s-a aratat deja - era cerut acceptul prealabil al acestuia, exprimat in scris.

Este de principiu ca examinarea indeplinirii conditiilor de validitate se face prin raportare la momentele anterior si contemporan incheierii conventiei, fiind fara consecinte juridice de vreun fel actiunile ulterioare ale partilor. Din aceasta perspectiva, nu poate fi valorificata in aparare reaua-credinta a SC „S” SRL sau a Companiei Nationale de Investitii „C.N.I” SA, manifestate in executarea contractului de cesiune. Dezlegarile din celelalte dosare existente ori deja solutionate dintre parti sunt fara relevanta in pricina de fata, in care analiza este circumscrisa nulitatii contractului de cesiune creanta.

Raportat considerentelor expuse si in aplicarea art. 480 alineat (1) Cod procedura civila curtea respinge apelul si pastreaza sentinta Tribunalului Iasi.