Concursul dintre garantii. Garantia invocata de creditorul bugetar.

Cerinta constituirii perfecte a gajului, inclusiv sub aspectul publicitatii.

 

Art.2.420-2423 din Codul civil

Art. 2.480-2.494 din Codul civil

Art. 151 alin.8 din Codul de procedura fiscala

 

Garantia invocata de creditorul bugetar se pretinde ca isi are temeiul in procesele verbale de sechestru incheiate la 2 octombrie 2012, respectiv 31 octombrie 2012 si care priveau moara mica si moara mare pentru macinat nisip.

Asa cum corect s-a sustinut de catre practicianul in insolventa, D.G.R.F.P. Craiova nu si-a inscris sechestrul in registrele de publicitate, aspect ce urmeaza a fi avut in vedere in stabilirea concursului intre cele doua garantii.

Este real ca, potrivit art.151 alin.8 din Codul de procedura fiscala „Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.”, fiindu-i asadar aplicabile dispozitiile art.2.480-2.494 din Codul civil.

Potrivit acestui ultim text de lege „Dispozitiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea si stingerea ipotecilor mobiliare se aplica in mod corespunzator”.

Textul statueaza asadar aplicarea si in materia gajului a regulilor de publicitate si prioritate impuse de Codul civil in materia ipotecilor mobiliare, situatie in care se impun a fi observate dispozitiile art.2.420 din Cod. Potrivit textului „(1) Rangul ipotecilor perfecte se determina potrivit ordinii inscrierii sau perfectarii ipotecilor, cu exceptiile prevazute de lege. (2) Ipoteca perfecta este intotdeauna preferata ipotecilor care nu au fost perfectate.”.

Din examinarea acestor reguli privind concursul dintre garantii se impune observatia potrivit careia rangul ipotecilor mobiliare si deci si al gajului este dat de ordinea in care acestea au fost inscrise in registrele de publicitate.

In ceea ce priveste maniera de publicitate a gajului aceasta se realizeaza in conformitate cu dispozitiile art.2.480 din Codul civil, text potrivit caruia „Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, fie prin inscrierea gajului la arhiva.” si art. 2.482 ce statueaza ca „Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, fie prin inscrierea gajului la arhiva.”, iar in completarea lor, potrivit regulilor la care trimite art.2.494.

Prima cerinta, ca un drept de gaj sa intre in concurs cu o garantie ipotecara, mobiliara sau imobiliara, este aceea de constituire perfecta, inclusiv sub aspectul publicitatii, asa cum dispune art.2.409 din Cod.

Din verificarea inscrisurilor depuse la dosar rezulta ca o astfel de cerinta nu a fost respectata de catre contestatoare, care nu a realizat nicio modalitate de publicitate cu privire la sechestrele instituite asupra celor doua bunuri, documente in care, de altfel, s-a facut mentiunea ca exista un gaj constituit in favoarea R. Bank.

Se impune asadar aprecierea ca recurenta-contestatoare nu are o garantie perfecta de natura a intra in concurs cu cea constituita in favoarea creditorului bancar. Este asadar nefondata sustinerea recurentei potrivit careia echipamentele vandute nu erau garantate in favoarea creditorului bancar, sustinere contrazisa atat de contractul de garantie reala mobiliara.

Fata de toate aceste considerente se impune sa se retina ca intregul bun valorificat era garantat in favoarea creditorului bancar, iar gajul invocat de catre contestatoare nu a urmat regulile de publicitate pentru a putea intra in concurs, concurs ce urma insa se realizeze observandu-se si dispozitiile art.2.423 Cod civil, potrivit caruia „Creditorul a carui ipoteca este inscrisa in arhiva este preferat creditorului gajist, chiar daca acesta a obtinut detentia bunului ipotecat anterior inscrierii ipotecii”.

(Decizia nr. 1365/R-COM/29 Iulie 2015)

 

Prin sentinta civila nr.1091 pronuntata de Tribunalul Valcea la 14 mai 2015 a fost respinsa contestatia formulata de creditoarea Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, retinandu-se ca planul de distributie intocmit de lichidatorul judiciar corespunde dispozitiilor legale intrucat sumele repartizate creditorului R. Bank au avut in vedere natura garantata a creantei si dreptul de indestulare prioritara, nefiind dovedita sustinerea contestatoarei potrivit careia creditorul bancar nu este titularul unei garantii.

In ceea ce priveste actele invocate de contestatoare, respectiv procesul verbal de sechestru, acestea privesc alte bunuri din patrimoniul debitoarei.

Impotriva sentintei a formulat recurs contestatoarea invocand dispozitiile art.304 pct.8, 9 si art.304

¹

Cod procedura civila, sustinand in esenta urmatoarele:

- distributia efectuata in conditiile art.123 din Legea nr.85/2006 este discriminatorie intre creditori cu acelasi rang si nu s-a intocmit un raport cu privire la bunurile valorificate in favoarea creditorului titular al garantiei;

- in mod gresit a fost repartizata creditorului bancar intreaga suma rezultata din valorificarea bunurilor mobile si imobile ale debitoarei, desi nu exista o garantie pe totalitatea acestora, iar creditorul bugetar a fost prejudiciat prin nedistribuirea sumelor ce i se cuveneau din vanzarea bunurilor asupra carora avea o garantie rezultata din procesele verbale de sechestru;

- chiar administratorul judiciar a precizat ca, prin sechestrul infiintat asupra bunurile mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj, iar inscrierea in tabelul definitiv s-a facut in grupa creantelor garantate cu suma de 139.506 lei;

- asupra celor doua bunuri mobile valorificate cu 148.500 lei, respectiv 11.100 lei, contestatoarea avea in mod exclusiv garantii si, in temeiul art.121 alin.1 pct.2 din Legea nr.85/2006 era indreptatita la distribuirea sumelor obtinute. De altfel, utilajele si echipamentele ce intrau in alcatuirea intregului activ au fost valorificate cu suma de 1.198.072 lei.

Examinandu-se criticile formulate s-a apreciat ca ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arata mai jos.

In conditiile art.137 Cod procedura civila, urmeaza a se verifica in mod prioritar exceptia nulitatii recursului, exceptie invocata de practicianul in insolventa si determinata de pretinsa nemotivare.

Examinand cererea de recurs se apreciaza ca ea cuprinde critici de natura a fi incadrate in dispozitiile legale invocate drept temei al caii de atac, chiar daca ele nu se refera in mod expres la considerentele din hotararea tribunalului, ci la actele contestate si pe care instanta a inteles sa le mentina.

Retinand ca in cauza sunt incidente si dispozitiile art.304

¹

Cod procedura civila, dat fiind ca cererea de deschidere a procedurii este anterioara datei de 15.02.2013, se apreciaza ca exceptia este neincidenta in cauza si urmeaza a fi respinsa.

Prin contestatia formulata creditoarea Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a criticat raportul asupra fondurilor obtinute din lichidarea si din incasarea creantelor debitoarei SC C. SRL Rm.Valcea precum si planul de distributie publicat la 12.12.2014.

S-a sustinut in principal faptul ca in mod gresit sumele obtinute din valorificarea activului debitoarei au fost distribuite catre creditorul bancar, desi acesta nu avea garantie asupra tuturor bunurilor valorificate (ce compun activul), iar contestatoarea este titulara unei garantii ce isi are temeiul in procesele verbale de sechestru.

Din verificarea tabelului definitiv de creante rezulta ca atat creanta Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Craiova cat si cea a creditoarei R. Bank SA au fost inscrise la categoria creantelor garantate.

In ceea ce priveste aceste garantii urmeaza a se observa ca garantia R. Bank SA rezulta atat din contractul de garantie imobiliara nr.***/16.08.2010, inscris in Cartea funciara si care priveste imobilul, cat si din contractul de garantie reala mobiliara, ce are ca obiect echipamentele prezente si viitoare reprezentate de linia tehnologica fabricatie BCA, garantie inscrisa la arhiva electronica la 18 martie 2011.

Garantia invocata de creditorul bugetar se pretinde ca isi are temeiul in procesele verbale de sechestru incheiate la 2 octombrie 2012, respectiv 31 octombrie 2012 si care priveau moara mica si moara mare pentru macinat nisip.

Asa cum corect s-a sustinut de catre practicianul in insolventa, D.G.R.F.P. Craiova nu si-a inscris sechestrul in registrele de publicitate, aspect ce urmeaza a fi avut in vedere in stabilirea concursului intre cele doua garantii.

Este real ca, potrivit art.151 alin.8 din Codul de procedura fiscala „
Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
”, fiindu-i asadar aplicabile dispozitiile art.2.480-2.494 din Codul civil.

Potrivit acestui ultim text de lege „
Dispozitiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea si stingerea ipotecilor mobiliare se aplica in mod corespunzator
”.

Textul statueaza asadar aplicarea si in materia gajului a regulilor de publicitate si prioritate impuse de Codul civil in materia ipotecilor mobiliare, situatie in care se impun a fi observate dispozitiile art.2.420 din Cod. Potrivit textului
„(1) Rangul ipotecilor perfecte se determina potrivit ordinii inscrierii sau perfectarii ipotecilor, cu exceptiile prevazute de lege. (2) Ipoteca perfecta este intotdeauna preferata ipotecilor care nu au fost perfectate.
”.

Din examinarea acestor reguli privind concursul dintre garantii se impune observatia potrivit careia rangul ipotecilor mobiliare si deci si al gajului este dat de ordinea in care acestea au fost inscrise in registrele de publicitate.

In ceea ce priveste maniera de publicitate a gajului aceasta se realizeaza in conformitate cu dispozitiile art.2.480 din Codul civil, text potrivit caruia „
Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, fie prin inscrierea gajului la arhiva
.” si art. 2.482 ce statueaza ca
„Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, fie prin inscrierea gajului la arhiva.
”, iar in completarea lor, potrivit regulilor la care trimite art.2.494.

Prima cerinta, ca un drept de gaj sa intre in concurs cu o garantie ipotecara, mobiliara sau imobiliara, este aceea de constituire perfecta, inclusiv sub aspectul publicitatii, asa cum dispune art.2.409 din Cod.

Din verificarea inscrisurilor depuse la dosar rezulta ca o astfel de cerinta nu a fost respectata de catre contestatoare, care nu a realizat nicio modalitate de publicitate cu privire la sechestrele instituite asupra celor doua bunuri, documente in care, de altfel, s-a facut mentiunea ca exista un gaj constituit in favoarea R. Bank.

Se impune asadar aprecierea ca recurenta-contestatoare nu are o garantie perfecta de natura a intra in concurs cu cea constituita in favoarea creditorului bancar, aceasta din urma avand ca obiect atat Fabrica de materiale de zidarie si blocuri din BCA si imprejmuire, cat si  linia de fabricatie, echipamentele nr.60008/GE/2010, echipamente ce cuprind si cele doua mori, cu sublinierea ca ele au fost constituite respectand prevederile art.1.778 din Codul civil de la 1864 si art.29 din Legea nr.99/1999.

Este asadar nefondata sustinerea recurentei potrivit careia echipamentele vandute nu erau garantate in favoarea creditorului bancar, sustinere contrazisa atat de contractul de garantie reala mobiliara.

Fata de toate aceste considerente se impune sa se retina ca intregul bun valorificat era garantat in favoarea creditorului bancar, iar gajul invocat de catre contestatoare nu a urmat regulile de publicitate pentru a putea intra in concurs, concurs ce urma insa se realizeze observandu-se si dispozitiile art.2.423 Cod civil, potrivit caruia „
Creditorul a carui ipoteca este inscrisa in arhiva este preferat creditorului gajist, chiar daca acesta a obtinut detentia bunului ipotecat anterior inscrierii ipotecii
”.

In aceste conditii, in mod corect lichidatorul judiciar, facand aplicarea dispozitiilor art.121 alin.1 pct.2 din Legeanr.85/2006 a distribuit sumele obtinute din valorificarea in bloc a bunului – dupa deducerea cheltuielilor la care se refera pct.1 si 1

¹

catre creditorul garantat R. Bank SA.

Este lipsita de suport si sustinerea privind absenta raportului cu privire la bunurile valorificate, raport publicat in BPI nr. 22118/12.12.2014.

Fata de aceasta statuare, retinand caracterul nefondat al criticilor formulate, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul.