Concedierea colectiva dispusa de angajatorul aflat in procedura insolventei.

 

Art.68 si urmatoarele din Codul muncii

Art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind insolventa

 

Dupa data deschiderii procedurii insolventei, administratorul judiciar dispune desfacerea contractelor individuale de munca de urgenta fara a mai parcurge procedura concedierii colective prevazuta de art.68 si urmatoarele din Codul muncii, insa cu respectarea termenului de preaviz prevazut in favoarea personalului concediat de 15 zile lucratoare.

Perioadele de exceptie reglementate de art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind insolventa au scopul simplificarii procedurii prealabile a concedierii colective, dar nu exclud respectarea celorlalte reguli de natura  a evita savarsirea unui abuz in legatura cu incetarea contractului individual de munca.

 

(Decizia civila nr.486/16.03.2015)

 

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 22.07.2013, M.M.C. in contradictoriu cu S.C. P.E.E.H. H. S.A. prin administrator judiciar E. SPRL a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se anuleze decizia de concediere nr.2015/10.06.2013, iar in urma acestei sanctiuni sa fie reintegrat contestatorul pe postul de inginer, iar intimata sa fie obligata la plata integrala a drepturilor salariale actualizate in raport de rata inflatiei pana la integrarea efectiva.

In motivarea cererii s-a aratat ca in cadrul intimatei, contestatorul a ocupat functia de inginer pana la data concedierii dispusa in baza art.65 din Codul muncii.

Masura concedierii nu indeplineste conditiile prevazute de art.65 Codul munci, intrucat desfiintarea postului nu a avut la baza o cauza reala si serioasa.

De asemenea, nu s-au respectat criteriile de selectare a salariatilor care urmau sa fie concediati, aceasta operatie nerezultand din cuprinsul deciziei, contestatorul indeplinind conditiile profesionale pentru ca sa fie preferat celorlalti salariati.

Decizia de concediere este nelegala si sub aspectul ca nu este motivata in fapt si in drept.

  Prin intampinare, intimata s-a aparat aratand in esenta ca, urmare a unei masuri de reorganizare cu scopul eficientizarii activitatii sale a dispus desfiintarea postului ocupat de catre contestator, aceasta masura avand la baza o cauza reala si serioasa.

Desfiintarea postului a fost una efectiva fiindca din organigrama aprobata rezulta suprimarea sa.

In raport de starea intimatei aceea de insolventa, in baza art.76 alin.1 lit.c din Codul muncii nu era obligata sa respecte procedura reglementata de art.69 – 73 privind informarea si consultarea salariatilor in legatura cu procedura concedierii colective, singura obligatie a angajatorului fiind aceea de a respecta dreptul de preaviz al salariatului.

Din cuprinsul deciziei de concediere nu rezulta criteriile prevazute de art.76 alin.1 lit.c intrucat in cauza au fost aplicabile dispozitiile art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006, derogatorii de la dispozitiile Codului muncii, care nu obliga la o asemenea mentiune.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.1775/15.10.2014, a respins contestatia ca nefondata.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut ca administratorul judiciar in baza unei analize tehnico-economice a emis decizia nr.1503/20.05.2013 prin care a aprobat  noua structura organizatorica si statul de functii pentru Sucursala Hidroelectrica Curtea de Arges, din care rezulta redimensionarea activitatii Serviciului de mentenanta unde contestatorul indeplinea functia de inginer.

Masura reorganizarii a fost dispusa pentru a se eficientiza activitatea societatii intrata in procedura generala a insolventei, situatie care a justificat masura concedierii, procedura fiind reglementata de regulile speciale cuprinse in art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006, derogatorie de la dispozitiile Codului muncii.

Singura conditie impusa de lege pentru valabilitatea concedierii si respectata de intimata a fost aceea a respectarii dreptului de preaviz.

Impotriva hotararii a formulat apel contestatorul pentru motive de nelegalitate, in dezvoltarea caruia a aratat in esenta ca instanta de fond a pronuntat o solutie cu incalcarea dispozitiilor art.65 din Codul muncii, in sensul ca nu a observat efectul reorganizarii asupra Biroului de mentenanta si nu asupra serviciului de mentenanta in care intimatul isi indeplinea functia de inginer.

Din organigrama a rezultat desfiintarea Biroului de mentenanta, postul ocupat de contestator fiind ocupat de unul dintre salariatii acestui birou, ceea ce presupune ca masura desfiintarii nu a fost una efectiva potrivit conditiilor reglementate de art.65 din Codul muncii.

Prima instanta a facut o interpretare gresita si a dispozitiilor art.85 alin.6 din Legea nr.85/2006, atunci cand a retinut ca singura conditie pe care angajatoarea trebuia sa o indeplineasca in vederea concedierii contestatorului era aceea a respectarii dreptului de preaviz.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat si pastrarea solutiei tribunalului pentru argumentele expuse pe larg in continutul actului procedural.

Prin decizia civila nr. 486/16.03.2015, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul formulat de contestator; a schimbat sentinta in sensul ca a admis contestatia si a anulat decizia nr.2015/10.06.2013; a repus partile in situatia anterioara, obligand pe intimata sa reintegreze contestatorul in functia anterioara concedierii si sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi pana la data reintegrarii efective; a obligat intimata la plata a 2000 lei, cheltuieli de judecata contestatorului.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Dupa deschiderea procedurii insolventei impotriva societatii comerciale H. SA, prin sentinta civila nr.7222/20.06.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, administratorul judiciar a adoptat decizia nr.1419/20.05.2013, prin acre a aprobat o noua structura organizatorica transformand si desfiintand posturi pentru a eficientiza activitatea acesteia si pentru a reduce unele costuri asa cum s-a motivat actul evocat.

In urma operatiei reorganizarii prin decizia nr.2015/10.06.2013 s-a dispus concedierea contestatorului M. M. C., cu motivarea desfiintarii postului de inginer pe care l-a ocupat in cadrul serviciului mentenanta la nivelul SH Curtea de Arges.

Contestatorul a criticat masura concedierii si pentru motivul ca nu au fost indeplinite conditiile revazute de art.65 Codul muncii, potrivit cu care concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, cu consecinta incetarii contractului individual de munca, se dispune pentru ipoteza desfiintarii locului de munca pentru o cauza reala si serioasa.

In plus de conditia legalitatii desfiintarii locului de munca aceea a cauzei reale si serioase, legiuitorul a prevazut ca masura sa fie una efectiva potrivit dispozitiilor art.65 alin.2 din Codul muncii.

Desfiintarea locului de munca a fost motivata de catre contestatoare ca fiind consecinta masurilor organizatorice dispuse in procedura insolventei cu scopul de a eficientiza activitatea societatii.

Este incontestabil ca administratorul judiciar a dispus masuri de reorganizare a structurii societatii desfiintand si transformand posturi cu scopul urmarit in procedura insolventei deschisa de Tribunalul Bucuresti, ceea ce presupune ca o asemenea operatie a avut la baza o cauza reala si serioasa.

Legalitatea deciziei de concediere trebuie sa fie analizata nu numai sub aspectul cauzei care a dus la desfiintarea postului, dar si sub aspectul ca masura sa fi fost una efectiva, respectiv din organigrama societati, postul ocupat de salariat sa fi fost suprimat in mod real.

Analizand organigramele aprobate inainte si dupa concediere se retine ca prin decizia nr.1503/20.05.2013 s-a aprobat structura organizatorica si statul de functii pentru Sucursala H. Curtea de Arges cu un numar de 600 de posturi.

Potrivit organigramei, anterior reorganizarii Serviciul mentenanta era prevazut cu un numar de 7 posturi, unul dintre acestea fiind ocupat de apelant in functia de inginer, iar Biroul mentenanta era prevazut cu un numar de patru posturi.

Din organigrama aprobata prin decizia nr.1503/20.05.2013 a rezultat redimensionarea activitatii serviciului de mentenanta si desfiintarea activitatii biroului de mentenanta, operatie in urma careia Serviciul a ramas cu 5 posturi.

Dupa desfiintarea „Biroului de mentenanta”, personalul acestui birou a fost trecut la „Serviciul de mentenanta”, indeplinind si atributiile de inginer pe care le-a avut apelantul contestator anterior concedierii.

Trecerea personalului de la biroul mentenanta la Serviciul mentenanta cu indeplinirea acelorasi atributii, pune in discutie desfiintarea efectiva a postului ocupat de catre contestator, aceasta masura indeplinind conditia evocata numai in masura in care din organigrama a fost suprimata in mod real.

Existenta postului de inginer in organigrama aprobata dupa masura concedierii nu conduce la concluzia ca a avut loc o desfiintare efectiva a postului, masura dispusa de catre administratorul judiciar avand efectul desfiintarii Biroului de mentenanta si a redimensionarii serviciului de mentenanta.

Redimensionarea unui serviciu reprezinta atributul exclusiv al societatii care apreciaza asupra celor mai eficiente masuri pentru organizarea activitatii economice in vederea atingerii scopurilor propuse, insa operatia de reorganizare nu trebuie sa fie facuta in dauna intereselor legitime ale salariatilor, ci respectand conditiile in care se poate dispune asupra raporturilor juridice de munca, modificandu-le sau incetand contractele individuale de munca potrivit legii.

Intimata s-a aparat invocand dispozitiile legii speciale derogatorii de la dreptul comun privind concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului

Potrivit art.86 din Legea nr.85/2006, dupa deschiderea procedurii insolventei desfacerea contractelor individuale de munca se dispune de urgenta de catre administratorul judiciar fara a se mai parcurge procedura concedierii colective cu respectarea dreptului de preaviz de 15 zile lucratoare prevazut in favoarea personalului concediat.

Procedura concedierii colective in sensul informarii, a consultarii salariatilor si a altor operatii in legatura cu aceasta masura este reglementata de dispozitiile art.68 si urmatoarele din codul muncii, in raport de dispozitiile speciale cu aplicare prioritara fiind inlaturata in situatia salariatilor concediati de catre administratorul judiciar.

Existenta unei situatii speciale in care se afla angajatorul aceea a insolventei justifica numai simplificarea procedurii concedierii renuntandu-se la unele masuri premergatoare incetarii contractului individual de munca, insa angajatorul are obligatia sa respecte toate drepturile salariatului, astfel ca masura sa sa nu aiba un caracter arbitral.

Sub acest aspect, contestatorul a criticat legalitatea masurii pentru ca angajatorul nu s-a referit la niciun criteriu de selectare a personalului  ceea ce conduce la concluzia unei masuri discretionare, incalcandu-se dispozitiile art.76 lit.c din Codul muncii.

Una dintre mentiunile deciziei de concediere cu caracter obligatoriu si prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute este aceea referitoare la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate potrivit art.69 alin.2 lit.d Codul muncii, text de lege aplicabil numai in cazul concedierilor colective.

Dispozitiile art.69 alin.2 lit.d sunt cuprinse in procedura exclusa de la concedierea dispusa in procedura insolventei, insa normele pe care legiuitorul le-a avut in vedere atunci cand a reglementat in mod derogatoriu au fost acelea a consultarilor pe care angajatorul le are cu reprezentantii salariatilor, cu privire la masuri adoptate pentru atenuarea consecintelor concedierii, precum si la criteriile avute in vedere potrivit legii in vederea concedierii.

Legiuitorul derogand de la dreptul comun a inteles sa excluda numai consultarile angajatorului cu sindicatul nu si criteriile de departajare in raport de care in cazul contestatiei, instanta poate sa aprecieze asupra caracterului obiectiv al masurii incetarii contractului individual de munca.

Urmare a redimensionarii serviciului de mentenanta, intimata avea sarcina sa justifice de ce a preferat salariatii biroului acestui serviciu, contestatorului, selectarea urmand a se face numai cu respectarea criteriilor de performanta profesionala si conduita a salariatului in raporturile de munca cu angajatoarea si ceilalti salariati.

Din continutul deciziei de concediere lipsesc mentiunile obligatorii privind criteriile ordinii de prioritate, astfel ca si din acest punct de vedere masura incetarii contractului individual de munca nu este legala, argumente in raport de care, in baza art.480 Cod procedura civila, a fost admis apelul, in sensul schimbarii sentintei si admiterii contestatiei, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara.

Ca urmare a culpei sale procesuale, intimata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, in baza art.453 Cod procedura civila.