Comunicarea publica a operelor, detinerea marfurilor pirat

Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea speciala. Infractiuni prevazute in legi

speciale. Infractiuni privind drepturile de autor si drepturile conexe

Indice alfabetic:
Drept penal comunicarea publica a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe

detinerea marfurilor pirat in scopul utilizarii prin comunicare publica la punctele de lucru ale persoanelor juridice

Legea nr. 8/1996, art. 140 alin. 1 lit. C, si art. 139

⁶

alin. 2 teza a II-a

Detinerea de marfuri pirat in scopul utilizarii prin comunicare publica la punctele de lucru ale persoanelor juridice constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amenda. Apararea inculpatului, administrator al societatii comerciale, in sensul ca CD-urile pirat detinute la sediul acesteia nu ii apartineau, ci fusesera aduse de diferiti clienti ai barului, pentru a fi ascultate, pe de o parte este nerealista si neverosimila, iar pe de alta parte nu inlatura raspunderea penala a acestuia, simpla detinere a marfurilor pirat constituind infractiune.

Tribunalul Sibiu, sectia penala,

Sentinta nr. 103, din 25.04.2007

Prin sentinta penala nr. 103, din 25.04.2007, a Tribunalului Sibiu, ramasa definitiva prin decizia nr. 101/A, din 26.06.2007, a Curtii de Apel Alba-Iulia, instanta l-a condamnat pe inculpatul S.C., in baza art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996, modificata, si cu aplicarea art. 13 si art. 41 alin. 2 Cod penal, la plata unei amenzi penale de 4000 lei, iar in baza art. 139

⁶

alin. 2 teza a II-a din aceeasi lege, cu aplicarea art. 13 si art. 41 alin. 2 Cod penal, de asemenea, la o amenda penala de 4000 lei, urmand ca in temeiul art. 33 lit. a si art. 34 lit. a Cod penal, inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 4000 lei, sporita la 5000 lei.

In baza art. 81 si 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii acesteia pe un termen de incercare de 1 an.

In baza art. 118 lit. a si f Cod penal, s-au confiscat de la inculpat, in vederea distrugerii, cele 65 CD-uri pirat ridicate de la sediul SC B. SRL.

S-a constatat recuperat prejudiciul produs UPFR, in suma de 12770 lei.

In fapt s-a retinut ca la data de 03.12.2005, organele de politie ale IPJ Sibiu au procedat la efectuarea unei verificari la SC B. SRL Sibiu, punctul de lucru cu terasa, situat in Sibiu.

Cu ocazia controlului s-a constatat ca in incinta barului era difuzata muzica in scop ambiental, cu ajutorul unui DVD player, in incinta barului fiind identificate un numar de 65 de CD-uri inscriptionate cu melodii in format mp3 si audio, reprezentantii societatii precizand, in legatura cu fonogramele neoriginale, ca nu detin CD-uri originale.

Cele 65 de CD-uri au fost inaintate catre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, care, prin raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 4313/02.02.2006, a concluzionat ca 58 dintre cele 65 CD-uri ridicate de la SC B. SRL Sibiu sunt produse pirat, celelalte 7 fiind defecte.

Fiindu-i comunicat raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit de specialistii ORDA, Uniunea Producatorilor de Fonograme s-a constituit parte civila impotriva inculpatului si in subsidiar fata de SC B. SRL Sibiu cu suma de 12770 RON, reprezentand contravaloarea prejudiciului creat prin savarsirea infractiunilor, respectiv, 314 RON pentru comunicarea publica fara drept, iar 12456 RON, contravaloarea fonogramelor pirat.

Din cercetarile efectuate a rezultat faptul ca inculpatul, in calitate de asociat la SC B. SRL, a administrat efectiv aceasta societate.

Martorul S. D. a declarat ca cele constatate si consemnate in procesul verbal de control sunt conforme cu realitatea, in momentul controlului efectuat de organele de politie in incinta barului apartinand SC B. SRL difuzandu-se muzica cu ajutorul unui DVD player.

Martora T.I. a declarat ca desi are calitatea de asociat si unic administrator la SC B. SRL, in fapt, de administrarea efectiva a societatii se ocupa inculpatul S.C.C.

In timpul urmaririi penale, inculpatul a declarat ca doar 6 din cele 65 de CD-uri pirat identificate apartin efectiv societatii, restul fiind aduse de catre clientii barului si lasate la bar pentru a fi ascultate de catre acestia cand frecventeaza barul, insa nu a putut preciza numele unui astfel de client.

In fata instantei de judecata, inculpatul a precizat inca o data ca muzica pirat apartinea clientilor si nu barului, iar martorii S.D. si T.I., angajati ai societatii, si F.S., prieten al inculpatului, au incercat sa acrediteze aceeasi idee, in sensul ca nu barul punea la dispozitia clientilor muzica pirat, ci clientii aduceau aceste CD-uri cu prilejul unor aniversari, petreceri si aceste CD-uri ramaneau in bar la plecarea clientilor.

In motivarea hotararii, instanta a precizat ca nu va avea in vedere apararea inculpatului si o va inlatura ca nesincera si facuta
pro cauza,
pe de o parte pentru faptul ca, daca o astfel de imprejurare ar fi fost reala, ea ar fi fost relatata inca de la inceput de catre inculpate si martori organelor de politie la momentul constatarii faptelor comise, iar apoi, pentru faptul ca o astfel de aparare apare si nerealista si neverosimila.

Cum probele nu au o valoare dinainte stabilita, instanta a avut in vedere ca fiind sincera declaratia data in faza de urmarire penala si a inlaturat ca neverosimila si nerealista apararea formulata la instanta de catre inculpat si acreditata de martorii propusi, a caror pozitie subiectiva este lesne de inteles (parte dintre ei fiind fie angajatii inculpatului, fie prieteni buni ai acestuia).

Nota:

In termeni de probatiune, vinovatia inculpatului se poate dovedi prin oricare dintre mijloacele de proba prevazute la art. 64 alin. 1 Cod procedura penala, administrarea acestora trebuind sa conduca la formarea convingerii instantei de judecata ca inculpatul a avut reprezentarea rezultatului produs prin comiterea faptei si a urmarit producerea acestui rezultat. In acest sens, in cauza, instanta de judecata a retinut in mod corect vinovatia inculpatului pentru savarsirea infractiunilor mentionate, prin coroborarea tuturor probelor administrate, inlaturand ca nereala apararea acestuia, in sensul ca CD-urile pirat detinute la sediul societatii sale nu ii apartineau, ci ii fusesera aduse de diferiti clienti ai barului, pentru a fi ascultate de acestia.

Pe de alta parte, art. 139

⁶

alin. 2 teza ultima din Legea nr. 8/1996 incrimineaza detinerea marfurilor pirat in scopul utilizarii prin comunicare publica la punctele de lucru ale persoanelor juridice, fara a impune conditia unei detineri cu titlu de proprietate a acestora, astfel incat infractiunea subzista chiar in ipoteza invocata de inculpat, si anume, ca CD-urile pirat nu ii apartin.