Competenta materiala a instantei de control judiciar in raport de dispozitiile tranzitorii ale art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013. Infractiunea de distrugere prev. de art.217 alin 1 Cod Penal anterior.

 

Cod penal anterior, art. 217 alin. 1

Legea nr.255/2013, art.10 alin.2

 

Situatia tranzitorie la care se refera art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013 impune ca
aceeasi instanta
in competenta materiala a careia era data solutionarea recursului in cazul infractiunii prev.de art.217 alin.1 Cod penal inainte de 1 februarie 2014, sa continue judecata dar recalificand respectivul recurs ca fiind apel si aplicand dispozitiile din legea noua privitoare la apel.

           Concluzia se impune si datorita faptului ca inainte de 1 februarie 2014 Curtea de Apel nu a avut competenta de a solutiona astfel de recursuri, iar Legea de punere in aplicare nr.255/2013 nu a operat modificari ale normelor de competenta anterioare, pe de o parte iar pe de alta, dupa intrarea in vigoare a noilor dispozitii ale procedurii penale, curtea de apel solutioneaza apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de judecatorii si tribunale dupa 1 februarie 2014, conform art.38 alin.2 din noul cod de procedura penala, ale carui dispozitii nu au caracter retroactiv.

                            

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 342 din 4 aprilie 2014.

 

        
Prin sentinta penala nr. 8 din data de 24.01.2014 pronuntata de judecatorie a fost condamnat inculpatul R. C.-N. la pedeapsa de 2 (doua) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de distrugere prev.si ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. b C.pen. si cu art. 320

¹

alin.1 si 7 C.proc.pen (fapta din data de 01.12.2012).

S-a facut aplicarea art. 71 si art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen.

In baza art.81 C.pen. s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o perioada de 2 ani si 2 luni, termen de incercare stabilit conform art.82 C.pen.

In baza art. 71 alin.5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare indicat.

In baza art.359 C.proc.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei alte infractiuni in termenul de incercare stabilit de instanta.

In baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 C.proc.pen. si art. 1349 alin. 1 si 2 C.civ., a fost admisa in parte actiunea civila promovata de partea civila A. D. si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei catre partea civila, cu titlu de despagubiri pentru daune materiale iar in temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in fapt ca in noaptea de 30.11.2012-01.12.2013 cu un spalier de beton inculpatul a spart luneta spate si lampile de semnalizare de la autoturismul cu nr. de inmatriculare ......, apartinand partii vatamate si parcat in strada, careia i-a produs o paguba in cuantum de 1500 lei-prejudiciu ramas nerecuperat.

La termenul de judecata din data de 10.01.2014, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, in conformitate cu dispozitiile art. 320

¹

C.proc.pen., inculpatul a declarat personal ca recunoaste fapta retinuta in actul de sesizare a instantei si a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, probe de care a luat la cunostinta cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala si pe care si le insuseste in totalitate.

Retinand ca fapta, recunoscuta de inculpat si care a fost dovedita cu mijloacele de proba administrate in cursuzl urmaririi penale intruneste sub aspect subiectiv si obiectiv elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. 217 alin. 1 din C.pen., a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 luni inchisoare retinand in favoarea sa circumstanta atenuanta prev.de art.74 alin. 1 lit. b C.pen. precum si beneficiul reducerii legale a limitelor pedepsei conform art. 320

¹

alin. 1 si 7 C.proc.pen.

          Prima instanta a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen., pe durata executarii pedepsei.

In ceea ce priveste modalitatea efectiva de executare a pedepsei, s-a apreciat ca scopul acesteia poate fi atins si fara executarea acesteia in regim de detentie, deoarece inculpatul R.C.N. se afla la primul conflict cu legea penala, neavand antecedente penale, a realizat pericolul social si rezonanta faptei sale, manifestand in mod constant o atitudine de recunoastere si regret, astfel fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 81 C.pen. si a dispus suspendarea conditionata a  executarii pedepsei de pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 2 luni, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 C.pen.precum si suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate- conform art. 71 alin.5 C.pen-si i-a atras atentia inculpatului cu privire la dispozitiile art. 83 C.pen. a caror nerespectare poate atrage revocarea suspendarii conditionate a pedepsei aplicate prin prezenta sentinta si executarea ei alaturi de o noua pedeapsa aplicata pentru o alta infractiune savarsita cu intentie in interiorul termenului de incercare.

In ceea ce priveste latura civila a cauzei

constand in constituirea ca parte civila a partii vatamate A.D. cu suma de 1500 lei in temeiul art. 16

¹

alin.3 C.proc.pen., constatand ca incupatul a fost de acord cu plata sumei de 400 lei asa cum a rezultat din intelegerea partilor potrivit art. 346 alin. (1) rap. la  art. 14 C.proc.pen. si art. 1349 alin. 1 si 2 C.civ.. instanta fondului a admis in parte actiunea civila si l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei catre partea civila reprezentand daune materiale rezultate din distrugerea autoturismului cu nr.de inmatriculare ..........., proprietatea partii vatamate.

  Impotriva acestei sentinte au declarat recursuri: Parchetul de pe langa judecatorie si inculpatul R.C.N. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

  Verificandu-si din oficiu competenta in raport de dispozitiile art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013 si luand concluziile procurorului deoarece partile fiind legal citate nu s-au prezentat in instanta de control judiciar, Curtea a constatat ca obiectul actiunii penale din cauza dedusa judecatii primei instante il constituie infractiunea de distrugere prev.de art.217 alin.1 Cod penal.

           Pentru aceasta infractiune actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

          Conditia esentiala a punerii in miscare a actiunii penale numai la plangerea partii vatamate constituie in afara unei cerinte de procedura si criteriul pe temeiul caruia, prin vointa legiuitorului, sentintele pronuntate in cazul unor astfel de infractiuni sunt supuse controlului judiciar al recursului ce se exercita exclusiv de tribunal conform art.27 pct.3 cod pr.pen.

          Cum la data de 1 februarie 2014 cand a intrat in vigoare noul cod de procedura penala, recursurile exercitate in cauza de parchet si inculpat se aflau pe rol, trebuie stabilit daca si in ce modalitate este aplicabil acestora regimul juridic al situatiei tranzitorii reglemetate expres si imperativ de art.10 alin.2 din Legea de punere in aplicare nr.255/2013 potrivit cu care recursurile aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a codului de procedura penala, declarate impotriva hotararilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se solutioneaza de catre
aceeasi instanta
, conform dispozitiilor din legea noua privitoare la apel.

           Sub acest aspect, Curtea a constatat ca situatia tranzitorie la care se refera art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, sus-citat, impune ca
aceeasi instanta
in competenta materiala a careia era data solutionarea recursului in cazul infractiunii prev.de art.217 alin.1 cod penal inainte de 1 februarie 2014, sa continue judecata dar recalificand respectivul recurs ca fiind apel si aplicand dispozitiile din legea noua privitoare la apel.

           Concluzia se impune si datorita faptului ca inainte de 1 februarie 2014 curtea de apel nu a avut competenta de a solutiona astfel de recursuri, iar Legea de punere in aplicare nr.255/2013 nu a operat modificari ale normelor de competenta anterioare, pe de o parte iar pe de alta, dupa intrarea in vigoare a noilor dispozitii ale procedurii penale, curtea de apel solutioneaza apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de judecatorii si tribunale dupa 1 februarie 2014, conform art.38 alin.2 din noul cod de procedura penala, ale carui dispozitii nu au caracter retroactiv.

           Drept consecinta, cum sentinta penala atacata a fost pronuntata la 24 ianuarie 2014, iar recursurile exercitate impotriva acesteia si devenite actualmente apeluri, se aflau pe rol la data intrarii in vigoare a noului cod de procedura penala, in temeiul art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, Curtea a admis exceptia invocata din oficiu si a declinat competenta de solutionare a acestora, conform art.50 din noul cod de procedura penala, in favoarea tribunalului.

 

(Judecator Simona Petruta Buzoianu)