Competenta de solutionare a cauzei in prima instanta, in cazul trimiterii cauzei spre rejudecare anterior datei de 01 februarie 2014

 

Desi potrivit
art. 281 alin. 1 lit. b Cpp
: ”determina intotdeauna aplicarea nulitatii incalcarea dispozitiilor privind (...) competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente”, aceste dispozitii nu sunt incidente in cazul unei situatii tranzitorii, in care decizia de trimitere a cauzei in vederea rejudecarii a fost pronuntata anterior intrarii in vigoare a noii de legi de procedura penala iar inregistrarea la instanta de trimitere a avut loc inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, existand o norma speciala, respectiv art. 6 alin. 2 al Legii nr. 255/2013 care obliga instanta la declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea instantei devenite competente la data de 20 martie 2014 ca urmare a modificarilor legislative intervenite.   

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 800 din 11 septembrie 2015.

        

Prin
sentinta penala nr.26 din data de 24 ianuarie 2013
pronuntata de Tribunalul Prahova – Sectia penala, in dosarul nr.4541/105/2011,  s-a dispus  condamnarea inculpatilor  N.T.B. si P. F. pentru savarsirea unor infractiuni de fals intelectual, inselaciune, abuz in serviciu si uz de fals, fapte din data de 24.05.2009.

Impotriva acestei sentinte pronuntate in anul 2013 au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova si inculpatii N. T. B. si P. F.,

pe care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In apelul sau, parchetul a invocat aspecte de nelegalitate a sentintei atacate, ca si de netemeinicie, sustinand ca prima instanta a omis sa deduca din pedepsele aplicate  inculpatilor durata retinerii de 24 de ore, incepand de la 15 noiembrie 2010, ora 16,10 pana la 16 noiembrie 2012, ora 16,10, respectiv 15 noiembrie , ora 17,30 – 16 noiembrie 2010, ora 17,30 si totodata, nu s-a pronuntata si cu privire la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 Cod penal, retinuta prin rechizitoriu in sarcina inculpatului P. F., fapta comisa la 19 noiembrie 2008.

Prin decizia penala nr. 170/23 septembrie 2013 a Curtii de Apel Ploiesti au fost admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova si inculpatii N. T.B. si P. F. s-a desfiintat in totalitate sentinta  si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta. Instanta de control judiciar a retinut ca

din analiza actului de inculpare, probelor administrate si cuprinsul incheierii de amanare a pronuntarii si a sentintei apelate reiese ca, intr-adevar, instanta de fond a omis a deduce din pedepsele aplicate inculpatilor durata retinerii de 24 ore, din data de 15 noiembrie 2010 si a omis a se pronunta  asupra infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 Cod penal, fapta pe care inculpatul P. F. a comis-o la 19 noiembrie 2008 si a fost retinuta prin rechizitoriu. O alta omisiune a instantei de fond se refera la nepronuntarea asupra masurii asiguratorii a popririi asupra sumelor de bani primite cu titlu de salariu de catre inculpatul P. F., iar cei doi inculpati nu au fost obligati in solidar la despagubiri in latura civila, desi inculpatului P. F. ii fusese retinuta din salariu suma de 4.400 lei pana la data de 28 noiembrie 2012, totodata, aceeasi instanta de fond omitand sa se pronunte cu privire la anularea procesului verbal de contraventie incheiat la 24 mai 2009.

A mai retinut instanta  de apel ca incheierea de amanare a pronuntarii sentintei atacate este nesemnata de judecatorul fondului si este redactata de un alt judecator,  incalcandu-se astfel disp.art.292 alin.3 si art.312 alin.1 Cod procedura penala.

Fata de aspectele de nelegalitate ale hotararii pronuntate de instanta de fond, care nu pot fi corectate direct in faza de apel, ce impun reluarea judecarii cauzei de catre prima instanta, pentru a se putea beneficia si de dublul grad de jurisdictie prevazut de lege, s-a considerat ca este necesara desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiasi tribunal pentru a se pronunta asupra tuturor motivelor de apel invocate de parchet si de catre inculpati.

Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4541/105/2011* la data de 20 martie 2014.

Din analiza actelor si lucrarilor cauzei rezulta ca dosarul a fost trimis spre rejudecare Tribunalului Prahova, decizia instantei de control judiciar fiind pronuntata anterior intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura penala.

Fata de faptul ca dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Prahova ulterior datei de 01.02.2014, data intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura penala, Curtea a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile
art. 6 alin. 1 din Legea nr. 255/2013
, conform carora: ”
cauzele aflate in curs de judecata in prima instanta la data intrarii in vigoare a legii noi in care nu s-a inceput cercetarea judecatoreasca se solutioneaza de catre instanta competenta conform legii noi, potrivit regulilor prevazute in aceeasi lege
.” Conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013: ”
in situatia prevazuta la alin. (1), instanta pe rolul careia se afla cauza o trimite judecatorului de camera preliminara pentru a proceda potrivit art. 342 – 348 din Codul de procedura penala, ori, dupa caz, o declina in favoarea instantei competente
.”

Desi potrivit
art. 281 alin. 1 lit. b Cpp
: ”determina intotdeauna aplicarea nulitatii incalcarea dispozitiilor privind (...)
competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente
”, Curtea apreciaza ca aceste dispozitii nu sunt incidente in cauza, fiind vorba de o situatie tranzitorie, in care decizia de trimitere a cauzei in vederea rejudecarii a fost pronuntata anterior intrarii in vigoare a noii de legi de procedura penala iar inregistrarea la instanta de trimitere a avut loc inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, existand o norma speciala, respectiv art. 6 alin. 2 al Legii nr. 255/2013 care obliga instanta la declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea instantei devenite competente la data de 20 martie 2014 ca urmare a modificarilor legislative intervenite.   

In concluzie, instanta de fond nu a aplicat dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, solutionand cauza pe fond, cu incalcarea normelor de competenta materiala si personala prevazute de lege la data de 20 martie 2014, nefiind reglementat nici un temei care ar fi justificat in continuare judecarea cauzei de catre Tribunalul Prahova. Faptul ca decizia instantei de control judiciar dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta care a pronuntat hotararea defiintata nu poate reprezenta un temei in sensul retinerii competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova, cat timp aceasta decizie este pronuntata la data de 23 septembrie 2013, deci sub imperiul Codului de procedura penala din 1969, iar inregistrarea pe rolul instantei a carei hotarare a fost casata intervine la data de 20 martie 2014, deci ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 255/2013.

 

 
(Judecator Nestor Raul Alexandru)