Cheltuieli de judecata pe calea unei actiuni separate

- Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila: art. 453

Cheltuieli de judecata. Recuperarea lor pe calea unei actiuni separate reprezinta un drept recunoscut reclamantului, care nu poate fi prezumat de plano ca exercita un abuz procesual manifestandu-se in acest sens.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 452 din 11 septembrie 2019,

rezumata de judecator Florin Dogaru)

Prin Decizia civila nr.110/A din 1.02.2019 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. [,..]/325/2018 a fost respins apelul declarat de apelantul-parat A... impotriva sentintei civile 8433/12.07.2018, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul [,..]/325/2018, in contradictoriu cu intimatul-reclamant B... .

A fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant B... impotriva aceleiasi hotarari.

A fost schimbata in parte hotararea apelata, in sensul ca a fost obligat paratul si la plata sumei de 737,14 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru achitata de B... in dosarul [,..]/325/2015.

A fost obligat paratul la plata sumei de 336,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata aferente prezentului proces in prima instanta.

Au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei apelate.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Timis a retinut ca prin sentinta civila nr. 8433/12.07.2018, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. [,..]/325/2018, instanta de fond a admis in parte actiunea civila formulata de catre reclamantul B..., in contradictoriu cu paratul A...; a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata suportate in dosarul nr. [,..]/325/2015 al Judecatoriei Timisoara si a respins in rest cererea. De asemenea, a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 285 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate de purtarea prezentului proces.

Impotriva hotararii de mai sus au declarat apel atat reclamantul B..., cat si paratul A....

Deliberand asupra cailor de atac, atat prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art. 476-479 C. pr. civ., tribunalul a apreciat ca nefondat apelul declarat de parat si ca intemeiat apelul declarat de reclamant.

In considerente tribunalul a retinut ca este unanim acceptat atat de catre literatura de specialitate cat si de catre jurisprudenta faptul ca partea care a castigat procesul si care nu a solicitat cheltuielile de judecata prilejuite de sustinerea acestuia in chiar cursul procesului castigat, le poate pretinde pe calea unei actiuni separate, temeiul acesteia constituindu-l culpa procesuala decurgand din pierderea procesului. De altfel, in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii prin Decizia nr. 19/2013. Or, dupa cum in mod corect a retinut si prima instanta, citand considerentele deciziei 59/2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, posibilitatea recunoscuta ca fiind legala nu constituie altceva decat un drept, iar cel ce pune in practica o posibilitate legala ori care exercita un drept - asa cum este cazul reclamantului care solicita recuperarea, pe calea unei actiuni separate, a cheltuielilor de judecata determinate de sustinerea unui proces definitiv castigat - nu poate fi considerat in culpa. Reclamantului din astfel de actiuni nu i se poate reprosa optiunea recuperarii pe cale separata a cheltuielilor de judecata dintr-un litigiu anterior, dupa cum el nu poate fi considerat culpabil pentru valorificarea acestei posibilitati legale.

Contrar sustinerilor apelantului-parat, aceste cheltuieli pot fi acordate pe cale separata, indiferent de data chitantei de plata, daca sunt solicitate in termen de trei ani de la solutionarea litigiului, si fara a fi necesar ca partea care le pretinde ulterior sa fi solicitat si cu prilejul procesului de fond acordarea acestora. Din contra, daca partea le-ar fi solicitat cu prilejul procesului de fond, insa nu ar fi depus si dovada efectuarii lor, cererea sa ar fi fost respinsa ca nefondata, iar cheltuielile nu ar mai fi putut fi pretinse pe cale separata. Si in cadrul procesului ulterior privind acordarea cheltuielilor de judecata exista posibilitatea de a fi solicitata reducerea lor, iar instanta poate aprecia asupra caracterului real, necesar si rezonabil al acestor cheltuieli; de asemenea, partea interesata are posibilitatea de a declara cale de atac impotriva hotararii prin care au fost acordate aceste cheltuieli pe cale separata.

Cat priveste cuantumul cheltuielilor acordate de catre prima instanta, tribunalul a apreciat ca acesta este unul rezonabil, neputand fi considerat „vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei”, dupa cum pretind dispozitiile art. 451 alin. (2) C. pr. civ.

Impotriva Deciziei civile nr. 110/A din 1.02.2019 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. [,..]/325/2018 a formulat cerere de recurs paratul A..., solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate, iar in rejudecare admiterea apelului paratului, asa cum a fost formulat, respectiv schimbarea sentintei atacate in sensul respingerii in tot a actiunii.

Avand in vedere cele pronuntate de instantele mai sus mentionate si faptul ca in cuprinsul incheierii ce precede hotararea judecatoreasca, reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata, recurentul a apreciat ca nefondata actiunea acestuia formulata la aproximativ un an si jumatate de la finalizarea litigiului din dosarul nr. [,..]/325/2015. Mai mult, avand in vedere ca facturile si chitantele sunt datate 30.12.2015, respectiv 30.12.2016, acestea trebuiau depuse in timpul solutionarii litigiului ce a facut obiectul dosarului nr. [,..]/325/2015 pentru ca instanta de judecata sa poata aprecia daca sunt sau nu indeplinite conditiile de acordare a acestora, respectiv culpa procesuala, cuantumul acestora raportat la obiectul si valoarea litigiului si munca depusa de avocat. Astfel, cheltuielile de judecata se pot solicita pe cale separata in situatia in care nu au fost achitate de client pana la finalizarea litigiului, dar in speta de fata, ele au fost achitate in perioada derularii litigiului.

Mai mult, cheltuielile nu pot fi acordate cata vreme acestea nu au fost solicitate prin cererea de chemare in judecata si nici pana la primul termen de judecata, iar recurentul nu a fost parte cazuta in pretentii deoarece cererea reconventionala a fost respinsa.

Recurentul a mai aratat ca aceste cheltuieli de judecata nu au fost supuse dezbaterii partilor, astfel ca nu pot fi acordate atat timp cat in fata instantei de fond, ambele cereri au fost respinse, deci nu a fost in culpa procesuala, iar in apel. desi s-a schimbat hotararea primei instante, cererea reclamantului a fost respinsa ca lipsita de obiect, astfel ca nici in aceasta faza procesuala, nu a fost in culpa procesuala s drept urmare, reclamantul nu este indreptatit la a obtine cheltuieli de judecata.

Mai mult, nici prin cererea de apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Hotararea instantei de apel este nelegala intrucat instanta a facut o gresita aplicare si interpretare a legii, respectiv a dispozitiilor art. 453 C. pr. civ., respectiv nu este parte cazuta in pretentii, deoarece in litigiul ce a facut obiectul dosarului nr. [,..]/325/2015 reclamantul nu a avut castig de cauza astfel ca nu poate obtine cheltuieli de judecata. Culpa procesuala in acceptiunea art. 453 C. pr. civ. reprezinta atitudinea partii care a declansat demersul judiciar obligand astfel pe reclamant sa ceara in justitie recunoasterea unor pretentii, iar „partea cazuta in pretentii” se refera la partea impotriva careia este admisa actiunea, ceea ce nu se aplica in speta de fata.

Examinand legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum si fata de prevederile art. 488 C. pr. civ., curtea de apel retine ca recurentul a mai invocat dispozitiile art. 488 pct.8 NCPC, respectiv aplicarea gresita sau incalcarea normelor de drept material aplicabile.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul a invocat ca reclamantul nu a solicitat cheltuielile de judecata in dosarul nr. [,..]/325/2015, astfel incat nu le putea solicita pe cale separata.

Curtea constata ca acest motiv de recurs nu este intemeiat, partii revenindu-i alegerea de a solicita cheltuielile de judecata in cadrul procesului care a determinat efectuarea acestor cheltuieli sau pe cale separata.

In acest sens, in considerentele Deciziei nr. 59/2017 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanta suprema a statuat ca „recunoasterea posibilitatii recuperarii pe cale separata a cheltuielilor de judecata si caracterul autonom al unor astfel de litigii (in raport cu acelea care le-au generat) au constituit situatia premisa a dezlegarii regasite in Decizia nr. 19/2013 a inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, prin care s-a stabilit ca in acest caz este vorba despre cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculeaza la valoarea pretentiilor deduse judecatii, chiar daca cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru. Or, posibilitatea recunoscuta ca fiind legala nu constituie altceva decat un drept, iar cel ce pune in practica o posibilitate legala ori care exercita un drept - asa cum este cazul reclamantului care solicita recuperarea, pe calea unei actiuni separate, a cheltuielilor de judecata determinate de sustinerea unui proces definitiv castigat - nu poate fi considerat in culpa. Reclamantului din astfel de actiuni nu i se poate reprosa optiunea recuperarii pe cale separata a cheltuielilor de judecata dintr-un litigiu anterior, dupa cum el nu poate fi considerat culpabil pentru valorificarea acestei posibilitati legale si nici nu poate fi prezumat de plano ca exercita un abuz procesual manifestandu-se in acest sens”.

Pentru aceleasi motive, cuprinse in considerentele deciziei mai sus mentionate, obligatorie conform art. 521 alin. (3) C. pr. civ., nu sunt intemeiate nici sustinerile recurentului in sensul ca facturile si chitantele datate din timpul solutionarii litigiului nr. [,..]/325/2015 trebuia sa fie depuse in cadrul acestuia din urma deoarece cheltuielile de judecata au fost achitate in perioada derularii litigiului, neexistand o astfel de limitare legala a dreptului partii de a-si recupera cheltuielile de judecata pe cale separata.

Pentru considerentele mai sus aratate, Curtea constata ca motivele de recurs invocate de parat nu sunt fondate, motiv pentru care, in temeiul art. 496 alin. (1) C. pr. civ., a respins


^[11]




recursul formulat de aceasta impotriva Deciziei civile nr.110/A din 1.02.2019 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. [.. ,]/325/2018.