Cheltuieli de judecata in cazul recunoasterii dreptului

Legislatie relevanta:
- Codul de procedura civila art. 454

- Codul civil art. 1522 alin.5

Rezumat:

Conditia necesara pentru ca paratul sa fie exonerat de la plata cheltuielilor de judecata este ca paratul sa fi recunoscut pana la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate pretentiile reclamantului. Chiar in situatia recunoasterii, exonerarea de la plata a paratului nu poate interveni daca inainte de a porni procesul reclamantul l-a pus in intarziere sau era de drept in intarziere. Reclamanta a notificat-o pe parata inainte de introducerea actiunii sa ii achite bonusurile, ceea ce echivaleaza cu punerea in intarziere acesteia.

Decizia civila nr. 639/06.10.2016 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Braila ... a chemat in judecata pe parata ... SRL Bucuresti pentru ca, prin hotararea care se va pronunta, sa se constate nulitatea clauzei de mobilitate prevazute de art. D din contractul individual de munca nr.. ../29.06.2012 si ca este justificat refuzul reclamantei de a da curs deciziei de relocare a acesteia nr..../3.02.2016 si sa fie obligata parata la plata bonusurilor acordate pentru realizarile din trimestrele 3 si 4 din anul fiscal 2014-2015, in cuantum total de 18.728, 5 lei. A solicitat si cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a incheiat la data de 29.06.2012 contractul individual de munca, avand functia de reprezentant medical pe raza judetelor B. si G.

Singurele deplasari in afara ariei stabilite urmand a fi facute pentru participarea la seminariile si congresele de prezentare a produselor medicale si de formare profesionala,

reclamanta a sustinut ca in cei trei ani si jumatate de activitate in cadrul societatii SRL nu a

aflat de vreo alta realocare a vreunui angajat al societatii dintr-o zona geografica in alta, prin dispozitia societatii, in baza unei presupuse clauze de mobilitate.

Prin urmare, a fost surprinsa cand societatea parata prin adresa nr.35/03.02.2016 i-a comunicat ca incepand cu data de 10.02.2016 urmeaza sa desfasoare activitatea profesionala in zona geografica reprezentata de judetul Cluj. Parata a urmarit demisia acesteia, cu toate ca si-a atins si depasit intotdeauna obiectivele impuse. In sustinerea acestora este si aspectul ca reprezentantul societatii cunoaste ca nu a convenit niciodata asupra posibilitatii relocarii sale intr-o alta zona, cu atat mai mult intr-o zona atat de indepartata.

O alta dovada in acest sens poate fi intarzierea, fara precedent a platii bonusurilor pe care societatea parata i le-a acordat pentru rezultatele obtinute in trimestrele 3 si 4 ale anului 20142015. Reclamanta a sustinut ca clauza de mobilitate invocata de parata este lovita de nulitate intrucat nu a fost negociata de catre parti, nu prevede aria geografica in care se poate solicita angajatului sa-si desfasoare activitatea si nu cuprinde nici prestatiile suplimentare convenite pentru compensarea neajunsului relocarii. Art.20 din Codul muncii consacra posibilitatea includerii in CIM a unor clauze specifice, printre care este mentionata si clauza de mobilitate. In dezvoltarea acestei dispozitii legale, art.25 din acelasi Cod prevede ca prin intermediul unei astfel de prevederi contractuale, partile stabilesc, in considerarea specificului muncii, ca executarea obligatiilor de serviciu ale salariatului sa nu se realizeze intr-un loc de munca stabil. Cu toate acestea, clauza de mobilitate nu confera angajatorului dreptul de a modifica oricand, in mod unilateral, locul muncii, ca element esential al CIM. Un alt aspect important este ca in cazul clauzei de mobilitate ne aflam in prezenta unui act bilateral, o astfel de clauza putand fi stipulata intr-un contract de munca numai dupa ce ambele parti au cazut de acord asupra continutului acesteia.

In situatia de fapt, in timpul negocierii CIM incheiat intre parti nu s-a luat in discutie posibilitatea ca reclamanta sa faca activitatile specifice functiei de reprezentant medical in alta zona geografica decat cea corespunzatoare judetelor Braila si Galati.

S-a aratat si ca practica societatii consta in aceea ca, desi a prevazut in toate contractele de munca aceleasi prevederi privind locul muncii, nu a negociat cu nici un angajat o clauza de mobilitate in sensul ca nu a adus in discutie, cu ocazia negocierilor privind incheierea contractelor de munca posibilitatea relocarii prin decizia unilaterala a angajatilor. Fata de acest aspect s-a apreciat ca prevederile contractuale de la lit. D din CIM nu pot reprezenta o clauza de mobilitate valabila.

S-a sustinut ca reclamanta a refuzat justificat relocarea intrucat partile nu au negociat o clauza de mobilitate la incheierea CIM nr. 65/29.06.2012, singura discutie despre locul muncii, finalizata printr-un acord de vointa a partilor a constat in aspectul ca locul muncii pentru reclamanta va fi in aria geografica circumscrisa judetelor Galati si Braila.

Prin urmare, atunci cand societatea a dispus relocarea reclamantei din zona Galati-Braila in zona judetului Cluj, prin adresa nr. 35/03.02.2016, reclamanta a solicitat sa i se precizeze temeiul solicitarii, respectiv daca se mentine invocarea presupusei clauze de mobilitate sau daca se intemeiaza pe dispozitiile care permit delegarea pentru o perioada de 60 de zile fara permisiunea angajatului. intrucat parata a inteles sa invoce clauza de mobilitate, reclamanta a refuzat sa se deplaseze in judetul Cluj, aceasta apreciind ca refuzul este justificat.

Parata nu i-a platit reclamantei drepturile salariale sub forma de bonusuri in trimestrele 3 si 4 din anul 2014-2015. Potrivit politicii de stimulare a activitatii angajatilor sai, societatea ... SRL a stabilit si pentru trimestrele 3 si 4 ale anului fiscal 2014-2015 stimulente sub forma de bonusuri, ce urmau a fi acordate in conditiile depasirii obiectivelor propuse.

Reclamanta, in fiecare dintre aceste trimestre a atins si depasit targhetul impus de angajator, astfel incat i-au fost calculate si comunicate bonusurile acordate, respectiv suma de 8508,5 lei pentru semestrul al treilea si suma de 10.220 lei pentru semestrul al patrulea. Cu toate acestea, nici in prezent aceste bonusuri nu au fost platite, desi a trecut un an de la data acordarii lor. A notificat parata sa plateasca bonusurile restante, insa aceasta nu a raspuns solicitarilor, cu atat mai putin nu a achitat sumele restante. In drept, s-au invocat dispozitiile art. 25 si art.159-161 din Codul Muncii.

Parata a formulat intampinare prin care a solicitat in principal, admiterea exceptiei lipsei de interes in formularea cererii si respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta ca fiind facuta de o persoana lipsita de interes; in subsidiar respingerea actiunii ca fiind nefondata.

In fapt, in data de 29.06.2012 intre societatea ... SRL si angajata ... a intervenit acordul de vointa in sensul incheierii CIM nr. pentru ocuparea postului de reprezentant medical. Parata a precizat ca nici in contractul individual de munca si nici in fisa postului reclamantei nu s-a stabilit ca locul muncii acesteia este de reprezentant de judetele Braila si Galati. Nici unul din reprezentantii medicali nu isi desfasoara activitatea de promovare intr-un loc de munca fix, ci se deplaseaza la sediile diversilor medici si/sau farmacisti selectati in functie de nevoile paratei, in vederea desfasurarii activitatii de promovare care sa duca la incurajarea prescrierii si/sau vanzarii produselor aflate in portofoliul paratei. Deci, inca de la inceputul raporturilor de munca reclamanta nu a avut un loc de munca fix, ci si-a desfasurat activitatea la sediile clientilor. Orice angajat care ocupa postul de reprezentant medical are aceeasi clauza privind locul muncii, fara de care functia aceasta ar fi lipsita de esenta; pentru ca nu isi desfasoara activitatea intr-un loc de munca fix si trebuie sa se deplaseze la sediile profesionistilor din domeniul medical. Chiar daca nu s-a prevazut in termeni expliciti in contractul individual de munca, faptul ca este vorba de o clauza privind mobilitatea locului de munca, din formularea ei rezulta ca aceasta reprezinta o clauza de mobilitate, intrucat in lipsa unui loc de munca fix, reclamanta urma sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu directivele angajatorului.

In baza acestei clauze, in data de 03.02.2016 i-a comunicat reclamantei Decizia de relocare nr.. ../03.02.2016 prin care i-a adus la cunostinta faptul ca, incepand cu data de 10 februarie 2016 urmeaza sa isi desfasoare activitatea asumata in baza contractului individual de munca si a fisei postului in zona geografica reprezentata de jud. Cluj.

Prin urmare, parata a dorit ca pe fondul intentiei de reorganizare care implica si desfiintarea postului reclamantei, sa beneficieze in continuare de activitatea acesteia, dar in alta zona de interes a nevoilor paratei, uzand de clauza de mobilitate a locului de munca al reclamantei.

Reclamanta, printr-o notificare, a comunicat paratei refuzul de a se deplasa in zona Clujului, iar cu o zi inainte de la data la care trebuia sa se intalneasca cu noul superior a intrat in concediu medical. Dupa incetarea concediilor medicale succesive de care a beneficiat reclamanta, societatea i-a comunicat Decizia de concediere nr.. ../01.03.2016, emisa in temeiul art.65 din Codul muncii. Parata a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei privind nulitatea unui element al contractului individual de munca cata vreme nu mai exista raporturi contractuale de munca intre parata si reclamanta.

Potrivit art.57 din Codul muncii constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor, acest lucru venind in considerarea specificului contractului individual de munca si anume, un contract de prestari servicii succesive, care nu se pot returna, fiind imposibil ca angajatorul sa dea inapoi munca prestata de salariat. S-a sustinut ca nu este indeplinita conditia nulitatii clauzei de la lit.D din contract, aratandu-se ca faptul ca in clauza de mobilitate prevazuta de art. D din CIM nr.. ../29.06.2012 nu este indicata aria geografica in cadrul careia isi poate exercita activitatea salariatul nu constituie nici pe departe un motiv de nulitate, cata vreme Codul muncii nu prevede o astfel de conditie legala.

Mai mult, in art.57 alin.3 din Codul muncii se stipuleaza ca „nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege”. Ori, prin Decizia de relocare .../03.02.2016 parata a informat reclamanta ca ii va achita contravaloarea unei indemnizatii de 1000 Ron brut, reprezentand o prestatie suplimentara in bani, in vederea sustinerii si facilitatii desfasurarii activitatii in zona geografica indicata prin decizie.

Parata a solicitat respingerea cererii privind obligarea la plata bonusurilor pretinse. Desi parata nu si-a asumat niciodata obligatii de plata a bonusurilor pentru indeplinirea obiectivelor propuse, cu toate acestea a fost de acord sa achite astfel de bonusuri atunci cand conditiile financiare au permis. A precizat ca ultima oara cand a achitat bonusuri salariatilor a fost in data de 02.02.2015, insa ulterior nu s-a mai achitat nici un bonus. In drept, art.205 CPC, art.25, art.57, art.65 Codul muncii.

Prin sentinta civila nr.438/14.06.2016 pronuntata de Tribunalul Braila au fost respinse ca fiind lipsite de interes, capetele de cerere privind constatarea nulitatii clauzei de mobilitate prevazute in contractul individual de munca nr. .../29.06.2012 si constatarea refuzului justificat al reclamantei de a da curs deciziei de relocare nr. .../3.02.2016.

A fost respins ca ramas fara obiect, capatul de cerere privind plata bonusurilor pentru trimestrele 3 si 4 din anul fiscal 2014-2015.

A fost respinsa ca nefondata cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit contractului individual de munca nr. .../29.06.2012, reclamanta ... a fost angajata a paratei ... SRL in functia de reprezentant medical, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 2.07.2012.

Ulterior promovarii prezentei actiuni, la data de 1.03.2016, s-a emis de catre . .. SRL decizia nr. .../1.03.2016 prin care s-a hotarat incetarea contractului individual de munca inregistrat sub nr.. ./29.06.2012 incheiat intre societate si reclamanta ., in temeiul art.65 Codul muncii.

Fata de aceasta situatie, s-a invocat exceptia lipsei de interes pentru capetele de cerere privind constatarea nulitatii clauzei de mobilitate prevazute in contractul individual de munca nr.../29.06.2012 si constatarea refuzului justificat al reclamantei de a da curs deciziei de relocare nr.../3.02.2016.

Reclamanta a fost de acord cu aceasta exceptie, aratand ca nu a contestat decizia de concediere.

Avand in vedere ca in urma emiterii deciziei nr.../1.03.2016 au incetat raporturile contractuale de munca intre parata si reclamanta, contractul individual de munca nr../29.06.2012 incetandu-si efectele, Tribunalul a apreciat ca lipsite de interes cererile reclamantei ce vizau acest contract individual de munca.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat ca fondata exceptia lipsei de interes, astfel ca a respins ca fiind lipsite de interes, capetele de cerere privind constatarea nulitatii clauzei de mobilitate prevazute in contractul individual de munca nr.../29.06.2012 si constatarea refuzului justificat al reclamantei de a da curs deciziei de relocare nr.../3.02.2016.

Referitor la cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata bonusurilor acordate pentru realizarile din trimestrele 3 si 4 din anul fiscal 2014-2015 in suma de 18728,5 lei, Tribunalul a retinut ca nu s-a invocat de catre reclamanta vreo dispozitie legala cuprinsa in vreun act normativ, in contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca in baza carora se acordau aceste bonusuri.

S-a constatat insa ca potrivit extrasului de cont atasat la dosar, la data de 28.04.2016 i s-a platit reclamantei suma de 14413 lei net (aferenta sumei brute de 18728,5 lei) cu titlu de bonusuri.

Reclamanta a confirmat primirea bonusurilor, sustinand ca cererea privind plata bonusurilor a ramas fara obiect.

Intrucat pretentiile reclamantei constand in bonusurile pentru trimestrele 3 si 4 din anul fiscal 2014-2015 au fost achitate ulterior promovarii prezentei actiuni, Tribunalul a constatat ca cererea privind plata bonusurilor a ramas fara obiect, astfel ca nu s-a mai analizat pe fond aceasta cerere. Prin urmare, Tribunalul a respins ca ramas fara obiect, capatul de cerere privind plata bonusurilor pentru trimestrele 3 si 4 din anul fiscal 2014-2015.

Reclamanta a insistat in plata cheltuielilor de judecata, sustinand ca anterior introducerii actiunii la instanta, parata a fost pusa in intarziere prin notificarile comunicate.

Tribunalul a apreciat ca in privinta primelor doua capete de cerere, respinse ca lipsite de interes, nu se poate retine vreo culpa procesuala a paratei in solutionarea acestor capete de cerere, care sa justifice solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecata. Adresele comunicate paratei de catre reclamanta, anterior promovarii prezentei actiuni vizau fondul cauzei, neavand astfel nicio relevanta fata de situatia care a determinat incidenta exceptiei lipsei de interes retinute.

In ceea ce priveste notificarea pentru plata bonusurilor, de asemenea nu poate fi retinuta ca fiind o punere in intarziere a paratei, in conditiile in care, asa cum s-a retinut mai sus, nu exista o reglementare legala din care sa reiasa obligatia de plata a acestor bonusuri, respectiv data la care trebuiau platite bonusurile in raport de care s-ar fi putut aprecia neindeplinirea in termen a obligatiei.

Fata de cele retinute, Tribunalul a apreciat ca nefondata cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta, solicitand schimbarea in parte a ei si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare a aratat ca sunt incidente dispozitiile art. 454 Cod de procedura civila, in sensul ca intimata a recunoscut pretentiile sale pana la primul termen de judecata si a fost pusa in intarziere anterior formularii actiunii.

Astfel, intimata a emis decizia de concediere dupa ce a fost introdusa actiunea in instanta si a achitat bonusurile aferente trimestrelor 3 si 4 ale anului 2014, ceea ce are semnificatia

s s 5
i

recunoasterii efective a pretentiilor sale.

In drept, cererea s-a intemeiat pe dispozitiile art. 264 din Legea 26/2011, art. 466 si urm si art. 454 Cod de procedura civila.

Intimata a formulat note de sedinta, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca hotararea Tribunalului Braila este legala si temeinica, intrucat nu au recunoscut pretentiile reclamantei si nu au avut nicio obligatie legala sa plateasca bonusurile.

In subsidiar solicita reducerea onorariului, fata de munca efectiva prestata de avocat.

Examinand apelul declarat prin prisma motivelor invocate de apelanta, Curtea apreciaza ca acesta este fondat fata de urmatoarele considerente:

Potrivit art. 454 Cod de procedura civila, paratul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in intarziere de catre reclamant sau se afla de drept in intarziere. Dispozitiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil raman aplicabile.

In speta, nu se poate retine ca parata a recunoscut pretentiile reclamantei cu privire la capetele 1 si 2 din actiune. Dimpotriva, pozitia sa a fost de mentinere a clauzei de mobilitate, iar concedierea reclamantei in urma desfiintarii postului a avut ca efect inutilitatea cercetarii acestor pretentii.

Nici in ceea ce priveste cel de-al treilea capat de cerere parata nu a recunoscut ca i-ar datora reclamantei vreun bonus, in schimb a procedat la plata acestora, ceea ce echivaleaza cu recunoasterea indirecta a pretentiilor.

Se observa ca pentru a putea fi exonerat de plata cheltuielilor de judecata, conditia necesara este ca paratul sa fi recunoscut pana la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului.

Chiar in situatia recunoasterii, exonerarea de la plata a paratului nu poate interveni daca inainte de a porni procesul reclamantul l-a pus in intarziere, sau era de drept in intarziere.

Or, prin adresa de la pagina 20 a dosarului de fond, reclamanta a notificat-o pe parata la data de 10.02.2016, inainte de introducerea actiunii, sa ii achite bonusurile pentru trimestrele 3 si 4 ale anului 2014 in termen de 7 zile, ceea ce echivaleaza cu punerea in intarziere a acesteia.

Ca urmare, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 454 Cod de procedura civila, parata nu putea fi exonerata de la plata cheltuielilor de judecata.

In ceea ce priveste cuantumul acestora, potrivit art. 451 alin. 2 Cod de procedura civila instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.

Fata de modalitatea in care a fost solutionat dosarul, in doua termene de judecata si pe exceptie, in urma intervenitii unor situatii care au dus la inutilitatea cercetarii pe fond a cauzei, Curtea constata ca activitatea desfasurata de avocat nu este proportionala cu onorariul de 3000 de lei, care a fost incasat de catre acesta si va proceda la reducerea acestuia pana la suma de 1500 de lei, la care va fi obligata parata.

In consecinta, in baza art. 480 N. Cod de procedura civila, instanta va admite apelul si va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca o va obliga pe parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum redus de 1500 lei.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.