Cerere de suspendare a executarii deciziei contestate

In cuprinsul art. 153 alin. 1 C. proc. civ. se arata ca primirea citatiei pentru un termen face sa se prezume cunoasterea tuturor termenelor ulterioare. Solutia este pe deplin explicabila, intrucat art. 129 alin. 1 C. proc. civ. prevede ca „partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului ”.

Art. 153 alin. 2 Cod proc. civ. prevede ca alin. 1, care consacra regula termenului in cunostinta, nu se aplica in urmatoarele cazuri: „1. in cazul redeschiderii judecatii dupa ce a fost suspendata; 2. in cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; 3. in cazul cand procesul se repune pe rol; 4. in cazul militarilor in termen si al detinutilor ”.

Cele doua ipoteze descrise la pct. 1 si 3 se refera la institutii juridice diferite, fiind necesara precizarea din punct de vedere terminologic ca expresia „procesul se repune pe rol” nu echivaleaza cu redeschiderea judecatii la care se refera expres pct. 1.

In cauza de fata a avut loc o redeschidere a judecatii dupa suspendare, fiind incidenta exceptia prevazuta de art. 153 alin. 2 pct. 1 Cod proc. civ.

Faptul ca in cuprinsul citatiei pentru termenul din 17.02.2016 s-a mentionat expresia „repunere pe rol ”, alaturi de obiectul dosarului, nu inseamna ca instanta urma sa se pronunte doar asupra acestui aspect, ci avea semnificatia unei informari cu privire la premisa acordarii termenului de judecata, ambelor parti fiindu-le facut astfel cunoscut ca s-a solicitat „ repunerea pe rol ”.

Art. 153 alin. 1 si alin. 2 C. proc. civ. Art. 155


^[1]


alin. 2 C. proc. civ.

cuantum de 6.234,04 lei.

2. 
   Contestatia in anulare:
   

1. Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare intimatul parat [...], solicitand rejudecarea recursului si pronuntarea unei hotarari neviciate. Totodata, contestatorul a solicitat suspendarea executarii deciziei contestate pana la solutionarea contestatiei in anulare.

In motivarea contestatiei, contestatorul a aratat ca este incident cazul prevazut de art. 317 alin. 1 pc. 1 C. proc. civ., intrucat nu a fost citat pentru termenul din 16.03.2016, cand au avut loc dezbaterile. Astfel, cauza a fost suspendata in intervalul 24.10.2014 - 17.02.2016, contestatorul fiind citat pentru termenul 17.02.2016 cu mentiunea „repunere pe rol”. La acest termen, instanta a dispus emiterea unei adrese catre Parchetul de pe langa Judecatoria Giurgiu, pentru primirea carora a fost acordat termen la 16.03.2016. Fara a fi citat pentru acest termen, fara a se fi dispus repunerea pe rol si citarea contestatorului in vederea solutionarii in fond a recursului, instanta a dispus atat repunerea pe rol, cat si solutionarea pe fond a recursului, desi avea obligatia de a comunica solutia repunerii pe rol a cauzei si de a cita partile pentru un termen ulterior cu mentiunea discutarii pe fond a recursului.

2. Prin incheierea din 26.04.2016, Curtea a stabilit cautiunea aferenta cererii de suspendare a executarii la 7.500 lei, care a fost ulterior consemnata de catre contestator.

Prin concluzii orale, intimatul a solicitat respingerea cererii de suspendare a executarii si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata, constand in onorariu de avocat si cheltuieli de transport.

Prin incheierea din 10.05.2016, Curtea a respins cererea de suspendare a executarii deciziei contestate, pentru motivele acolo aratate, retinand ca asupra cheltuielilor de judecata se va pronunta prin decizia asupra contestatiei in anulare din dosarul de fata.

Astfel, instanta de recurs nu s-a pronuntat cu privire la cererea reconventionala formulata de parata, prin care s-a solicitat ca in situatia in care se anuleaza decizia de concediere intimatul reclamant sa fie obligat la restituirea celor opt salarii compensatorii pe care le-a primit la data concedierii, in conditiile in care instanta ar fi trebuit sa analizeze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304

¹

C. proc. civ.

Prin incheierea din 31.05.2016, Curtea a dispus restituirea catre contestator a cautiunii, pentru motivele acolo aratate.

3. Prin cerere inregistrata la 30.05.2016, contestatorul a aratat ca renunta la judecata contestatiei in anulare.

Intrucat cererea a fost transmisa prin fax, Curtea a dispus citarea contestatorului pentru termenul din 28.06.2016 cu mentiunea de a depune cererea de renuntare la judecata semnata in original.

Prin cerere inregistrata la 17.06.2016, contestatorul a solicitat Curtii sa ia act de retragerea cererii de renuntare la judecata transmisa prin fax.

Intrucat pana la data formularii acestei din urma cereri nu s-a luat act de renuntarea la judecata contestatiei in anulare, curtea a luat de retragerea cererii de renuntare la judecata si a procedat la solutionarea in fond a contestatiei.

 

 

3. 
   Analiza contestatiei in anulare:
   

^
.
...

1. In timpul judecarii cauzei in recurs in dosarul nr. .../122/2013, prin incheierea din

24.10.2014, Curtea a dispus suspendarea judecatii, in baza art. 244 pc. 2 C. proc. civ., pana la

solutionarea dosarului penal nr. 3198/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Giurgiu.

Ca urmare a cererii de repunere pe rol formulata de contestator la 15.01.2016, Curtea a

stabilit termen de judecata la 17.02.2016, dispunand citarea partilor.

Contestatorul a primit citatia pentru termenul din 17.02.2016 la 20.01.2016, astfel cum

rezulta din dovada de comunicare depusa la dosarul de recurs, purtand stampila acestuia si fiind

semnata de functionarul insarcinat cu primirea corespondentei.

La termenul din 17.02.2016, Curtea a amanat cauza la 16.03.2016, pentru a emite o adresa catre Parchetul de pe langa Judecatoria Giurgiu, in vederea comunicarii daca dosarul penal a fost sau nu solutionat.

Contestatorul nu a fost citat pentru termenul din 16.03.2016, apreciindu-se ca are termen in cunostinta, fapt care rezulta din citativul intocmit odata cu incheierea din 17.02.20165, cand s-a consemnat, in dreptul contestatorului, pentru termenul viitor din 16.03.2016, formula uzuala „TC”, adica „termen in cunostinta”.

La termenul din 16.03.2016, Curtea a incuviintat cererea de repunere pe rol si a acordat cuvantul partii prezente pentru dezbateri in fond, amanand pronuntarea la 24.03.2016, cand a pronuntat decizia contestata.

2. Contestatia in anulare ridica problema modalitatii de citare a partilor in cazul in care judecata a fost suspendata.

Ca regula generala, art. 153 alin. 1 C. proc. civ. 1865, aplicabil cauzei prin raportare la data sesizarii instantei de fond, prevede ca „partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau conventional si a luat termenul in cunostinta, precum si partea care a fost prezenta la un termen de judecata, ea insasi sau printr-un reprezentant al ei,
nu va fi citata in tot cursul judecatii la acea instanta
,
prezumandu-se ca ea cunoaste termenele de judecata ulterioare. Aceste dispozitii ii sunt aplicabile si partii careia, personal sau prin reprezentant legal sau conventional,
i s-a inmanat, sub semnatura de primire, citatia pentru un termen de judecata
,
considerandu-se ca, in acest caz, ea cunoaste si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata”.

Asadar, in cazul incident in speta, in care contestatorului i s-a inmanat citatia pentru termenul din 17.02.2016, sub semnatura, aplicand in plus si stampila, legea prevede ca „nu va fi citata in tot cursul judecatii la acea instanta”. Legiuitorul explica aceasta optiune legislativa de doua ori in cuprinsul art. 153 alin. 1 C. proc. civ. prin aceea ca primirea citatiei pentru un termen face sa se prezume cunoasterea tuturor termenelor ulterioare. Solutia este pe deplin explicabila, intrucat art. 129 alin. 1 C. proc. civ. prevede ca „partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului”.

Partea care a primit citatia cunoaste asadar existenta procesului si termenul acordat, avand obligatia sa urmareasca desfasurarea procesului, deci inclusiv termenele ulterioare, astfel ca instanta nu este obligata sa comunice partii care lipseste de la dezbateri, pe rand, fiecare masura dispusa in cauza si nici sa limiteze dezbaterile de la un anumit termen la o sigura chestiune, comunicand de fiecare data masura luata partii care lipseste. Dimpotriva, la orice termen de judecata, instanta nu este limitata de discutarea unei anumite chestiuni, ci urmeaza sa rezolve, in ordinea cuvenita, exceptiile si cererile partilor, dupa care sa acorde partilor prezente cuvantul pentru dezbateri in fond si sa solutioneze cauza. Amanarea constituie o exceptie, care trebuie sa aiba o justificare obiectiva, precum necesitatea administrarii unor probe care nu este posibila in sedinta respectiva sau necesitatea comunicarii catre partea care lipseste a unor inscrisuri depuse in probatiune, chestiuni care nu fac insa obiectul contestatiei de fata si de altfel exced ipotezei cazului de contestatie in anulare invocat, care priveste doar procedura de citare.

3. Contestatorul sustine insa ca trebuia sa fie citat nu numai pentru termenul din 16.03.2016, ci si pentru un termen viitor in vederea solutionarii pe fond a recursului, deci practic ca recursul nu putea fi solutionat in aceeasi sedinta cu cererea de repunere pe rol a cauzei.

Art. 153 alin. 2 C. proc. civ. prevede ca alin. 1, care consacra regula termenului in iostinta, nu se aplica in urmatoarele cazuri: „1. in cazul redeschiderii judecatii dupa ce a fost suspendata; 2. in cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; 3. in cazul cand procesul se repune pe rol; 4. in cazul militarilor in termen si al detinutilor”.

Cele doua ipoteze descrise la pct. 1 si 3 se refera la institutii juridice diferite, fiind necesara precizarea din punct de vedere terminologic ca expresia „procesul se repune pe rol” nu echivaleaza cu redeschiderea judecatii la care se refera expres pct. 1.

Astfel, in terminologia Codului de procedura civila, subsecvent unei suspendari a judecatii, art. 245 C. proc. civ. prevede ca judecata reincepe printr-o „cerere de redeschidere”. Coroborand aceasta dispozitie, aplicabila pentru identitate de ratiune tuturor cazurilor de suspendare a judecatii, cu art. 153 alin. 2 pc. 1 C. proc. civ., care se refera explicit, de asemenea fara a distinge intre
cauzele de suspendare, la „cazul redeschiderii judecatii dupa ce a fost suspendata”, se ajunge la concluzia ca masura prin care se pune capat suspendarii judecatii poarta denumirea de „redeschidere a judecatii”, ea fiind sinonima cu aceea de „reluare a judecatii” prevazuta la art. 155

¹

alin. 2 C. proc. civ.

Repunerea pe rol este reglementata in Codul de procedura civila la art. 151, potrivit caruia „pricina poate fi repusa pe rol, daca instanta gaseste necesare noi lamuriri”, ceea ce nu are legatura cu redeschiderea judecatii (dupa suspendare). Dimpotriva, repunerea pe rol este masura prin care instanta, dupa ce a ramas in pronuntare, revine asupra declararii inchise a dezbaterilor, dispunand continuarea procesului.

Trebuie admis ca in limbajul judiciar exista tendinta de a desemna redeschiderea judecatii dupa suspendare prin expresia „repunere pe rol”, insa aceasta nu inseamna ca semnificatia legii este alta decat cea avuta in vedere de legiuitor si rezultand cu claritate din notiunile cu caracter precis continute de normele procedurale.

Prin urmare, in cauza de fata a avut loc o redeschidere a judecatii dupa suspendare, fiind incidenta exceptia prevazuta de art. 153 alin. 2 pc. 1 C. proc. civ.

4. Aplicarea acestui text legal presupune ca regula termenului in cunostinta inceteaza sa se aplice in cazul in care judecata a fost suspendata, astfel incat, in cazul redeschiderii judecatii este necesara citarea partilor, chiar daca anterior acestea avusesera termen in cunostinta.

Chiar admitand pentru moment confuzia terminologica intre redeschiderea judecatii si repunerea pe rol, aplicarea oricaruia dintre punctele 1 sau 3 ale art. 153 alin. 2 C. proc. civ. conduce la aceeasi concluzie, in sensul ca, subsecvent unei masuri de suspendare a judecatii, partile se citeaza.

Incepand insa din momentul in care partile se citeaza, regula prevazuta de art. 153 alin. 1 C. proc. civ. dobandeste aplicabilitate, astfel incat prin primirea citatiei sub semnatura partile dobandesc termen in cunostinta.

5. Este evident prin urmare ca contestatorul avea termen in cunostinta pentru termenul din

2016. de vreme ce primise citatia pentru termenul anterior din 17.02.2016, sub semnatura functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. De altfel, primirea acestei citatii nu a fost contestata.

Astfel cum a fost aratat si anterior la punctul III.1 al acestei decizii, la orice termen de judecata, instanta nu este limitata de discutarea unei anumite chestiuni, putand dimpotriva solutiona cauza pe fond la termenul la care partile sunt citate, respectiv au termen in cunostinta.

Faptul ca in cuprinsul citatiei pentru termenul din 17.02.2016 s-a mentionat expresia „repunere pe rol”, alaturi de obiectul dosarului, nu inseamna ca instanta urma sa se pronunte doar asupra acestui aspect, ci avea semnificatia unei informari cu privire la premisa acordarii termenului de judecata, ambelor parti fiindu-le facut astfel cunoscut ca s-a solicitat „repunerea pe rol”.

Nu exista insa niciun temei legal care sa fi permis instantei, in lipsa altui motiv de amanare, sa acorde un nou termen pentru solutionarea in fond a recursului, dupa cum nu exista niciun temei care sa fi obligat instanta sa citeze din nou pe contestator in cazul in care, pentru un alt motiv, ar fi dispus la termenul din 16.03.2016 acordarea unui alt termen, atata vreme cat acesta avea termen in cunostinta ca urmare a primirii citatiei pentru termenul din 17.02.2016.

Termenul in cunostinta astfel dobandit presupune, asa cum prevede art. 153 alin. 1 C. proc. civ., ca partea
„nu va fi citata in tot cursul judecatii
la acea instanta, prezumandu-se ca ea cunoaste termenele de judecata ulterioare”. Exceptiile prevazute de art. 153 alin. 2 C. proc. civ. sunt de stricta interpretare si aplicare, astfel incat, dupa suspendarea judecatii partea pierde termenul in cunostinta dobandit anterior suspendarii, dar dobandeste termen in cunostinta si nu se mai citeaza pentru toate termenele ulterioare, daca ulterior suspendarii judecatii primeste citatia sub semnatura.

Prin urmare, Curtea retine ca in cauza nu este incident cazul de contestatie in anulare invocat, prevazut de art. 517 alin. 1 pc. 1 C. proc. civ., respectiv nu se poate retine ca procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii. In consecinta, Curtea va respinge contestatia in anulare formulata in cauza ca nefondata.

6. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, acestea au fost solicitate de catre intimat la termenul din 10.05.2016, in contextul cererii de suspendare a judecatii, curtea aratand atunci ca
   asupra cheltuielilor de judecata se va pronunta prin decizia asupra contestatiei in anulare din dosarul de fata, urmand deci a tine seama de solutia data contestatiei.

Constatand astfel ca atat cererea de suspendare, cat si contestatia in anulare au fost respinse, in baza art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga contestatorul sa plateasca intimatului suma de 1.829,74 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, compuse din onorariu de avocat de 1.500 lei si cheltuieli de deplasare de 329,74 lei.

In ceea ce priveste cheltuielile de deplasare, ele au fost solicitate pentru doua termene, 26.04.2016 si 10.05.2016, fiind necesar ca avocatul intimatului sa se deplaseze de la Bucuresti la Constanta. In acest sens, au fost depuse doua bonuri de combustibil, unul de 300 lei, iar celalalt de 230,02 lei. Pentru ca apare ca evident ca aceste sume nu reflecta intocmai costul deplasarii si de altfel ar fi practic imposibila alimentarea cu combustibil intr-o cantitate care sa reflecte exact necesarul pentru o anumita distanta, se impune ca instanta sa verifice cheltuielile de transport. Aceasta verificare are la baza distanta pe sosea de 225 km intre Constanta si Bucuresti, precum si aplicarea prin analogie, pentru identitate de ratiune, a consumului de 7,5 litri/100 km prevazut de art. 16 din HG nr. 1860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul serviciului.

Astfel, pentru o deplasare dus-intors de 450 km, aplicand acest consum, rezulta un necesar de 33,75 litri. Aplicand fiecare dintre preturile mentionate in bonurile prezentate curtii, respectiv 5,09 lei/litru si 4,68 lei/litru, cheltuielile de transport pentru cele doua deplasari se iau in considerare la valoarea de 171,79 lei + 157,95 lei = 329,74 lei, astfel incat cheltuielile de judecata totale sunt, adaugand si onorariul de avocat, de 1.829,74 lei.

Decizia civila nr. 22/CM/28.06.2016 Judecator redactor Mihail Stanescu-Sas