Cerere de stramutare intemeiata pe dispozitiile art. 140 NCPC, formulata intr-un proces inregistrat anterior intrarii in vigoare a noi legi de procedura civila. Determinarea instantei competente material sa solutioneze cererea. Norma de drept aplicabila.

 

Cod proc.civ., art. 39 alin. 2, art. 158

NCPC, art. 24, art. 140

Legea nr. 76/2012, art. 3 alin. 1

 

In raport de norma tranzitorie speciala reglementata de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 de punere in aplicare a Noului Cod de procedura civila, solutia aplicarii legii vechi trebuie generalizata pentru toate cererile formulate in cadrul si in legatura cu un proces inceput anterior  datei de 15.02.2013, chiar daca in legatura cu aceste cereri se constituie, ca in speta de fata, un dosar nou,  dupa intrarea in vigoare a noului cod.

In acest context, este evident ca nu trebuie  confundata  notiunea de „proces” cu aceea de „dosar”,  judecatorul cauzei fiind singurul in masura sa determine legea aplicabila in mod real respectivei cereri, prin raportare  la criteriul statuat de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, criteriu ce este usor verificabil prin sistemul informatic (ECRIS), intrucat reprezinta data inregistrarii procesului.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Sentinta civila nr. 14CC din 8 aprilie 2013.

 

Curtea de Apel Ploiesti a fost investita in dosarul nr. 220/42/2013 cu solutionarea cererii de stramutare formulata de petentul PCM, in calitate de reclamanta in  dosarul nr. 5555/315/2012 al Tribunalului Dambovita, pentru banuiala legitima.

In motivarea in fapt a cererii
,
petenta a invederat ca are suspiciuni ca judecata cauzei a fost influentata la instanta  de fond si urmeaza a fi  influentata si in recurs, fiind de notorietate atat relatiile primarului din comuna Aninoasa cu judecatori ai Tribunalului Dambovita, cat si cele ale tatalui petentei cu persoane care pot influenta justitia locala.

In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 140 Cod pr. civila.

La data de 4.04.2013, intimatul PND a depus concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de stramutare.

La primul termen de judecata, din data de 8.04.2013, Curtea, din oficiu, in temeiul dispozitiilor art. 137 Cod pr. civila si ale art. 158 Cod pr. civila, coroborat cu art. 39 alin. 2 Cod pr. civila, raportat la art.  24 Noul Cod de procedura civila, a invocat si a pus in discutia partilor, exceptia de necompetenta materiala a instantei.

La aceeasi data, Curtea a pronuntat sentinta civila nr. 14 CC, prin care a declinat competenta de solutionare a cererii de stramutare a cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 555/315/2012 al Tribunalului Dambovita, in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru urmatoarele considerente de fapt si de drept:

Sub un prim aspect, Curtea a notat ca, potrivit  prevederilor  art. 24 Noul Cod de procedura civila, dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea acestuia in vigoare.

De asemenea, norma  tranzitorie speciala reglementata de dispozitiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, statueaza expres ca dispozitiile  noului Cod de procedura civila se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea acestuia in vigoare (15.02.2013).

In speta, cererea de  stramutare a fost formulata in  cadrul unui proces ce a fost inregistrat pe rolul instantei de judecata la data de 12.03.2012 si care, in prezent, se afla in faza procesuala a recursului, conform datelor expuse in insasi cererea de stramutare, date ce au fost preluate de pe site-ul Tribunalului Dambovita (fila  8 dosar).

In acest context, a aratat Curtea, ne aflam prin urmare, in situatia in care din punct de vedere legislativ, atat Noul Cod de procedura civila, cat si norma tranzitorie speciala statuata de Legea nr. 76/2012, conditioneaza expres aplicarea normelor  noului cod de existenta unui proces inceput ulterior datei de 15.02.2013 (data intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila), iar din punct de vedere procedural, cererea de stramutare nu poate fi asimilata notiunii de „proces”, aceasta reprezentand, conform  doctrinei, alaturi de institutiile delegarii si administrarii unei dovezi prin comisie rogatorie, un  caz de  prorogare judecatoreasca a competentei.

Prin urmare, a notat Curtea, in raport de norma tranzitorie speciala reglementata de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 de punere in aplicare a Noului Cod de procedura civila, solutia aplicarii legii vechi trebuie generalizata pentru toate cererile formulate in cadrul si in legatura cu un proces inceput anterior  datei de 15.02.2013, chiar daca in legatura cu aceste cereri se constituie, ca in speta de fata, un dosar nou,  dupa intrarea in vigoare a noului cod.

In acest context, este evident ca nu trebuie  confundata  notiunea de „proces” cu aceea de „dosar”,  judecatorul cauzei fiind singurul in masura sa determine legea aplicabila in mod real respectivei cereri, prin raportare  la criteriul statuat de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, criteriu ce este usor verificabil prin sistemul informatic (ECRIS), intrucat reprezinta data inregistrarii procesului.

In considerarea acestor argumente de fapt si de drept, retinand ca in speta pendinte judecatii, data inregistrarii procesului este 12.03.2012, Curtea a stabilit ca in cauza cererea de stramutare este supusa,  conform normei tranzitorii speciale reglementata de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispozitiilor Codului de procedura civila din  1865, astfel cum acesta a fost modificat si actualizat prin Legea nr. 219/2005 si Legea nr. 202/2010.

In acest cadru legislativ, Curtea a reamintit ca potrivit  dispozitiilor art. 39 alin. 2 Cod pr. civila, cererea de stramutare intemeiata pe banuiala legitima este de competenta materiala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Ca atare, in raport de natura de ordine publica a acestor norme de competenta materiala, Curtea a  procedat, in temeiul dispozitiilor art. 137 si art. 158 Cod pr. civila, raportat la art. 39 alin. 2 Cod pr. civila, la declinarea  competentei de solutionare a cererii de stramutare in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie,  hotararea astfel pronuntata nefiind supusa, conform dispozitiilor art. 158 alin. 8 Cod pr. civila, niciunei cai de atac.

 

(Judecator Andra Corina Botez)