Cerere de reabilitare. Instanta competenta

 

 

decizia nr.LXXXIII/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii

art.529 Cod procedura penala

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia

penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr.130/01.06.2016 pronuntata in dosarul nr.461/120/2016

 

 

Cererea de reabilitare se solutioneaza de instanta competenta sa judece cauza in prima instanta, potrivit legii in vigoare la momentul introducerii cererii.

 

Prin sentinta penala penale nr.229 din data de 28 martie 2016 pronuntata de Tribunalul D, s-a respins ca inadmisibila cererea de reabilitare formulata de condamnatul NL, privind sentinta penala nr.435/29.09.2009 pronuntata de Tribunalul D si, in baza art.275 alin.2 Cod procedura penala, condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 60 de lei.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la 04.02.2016, condamnatul NL a formulat in temeiul disp. art.527 si art.528 Cod procedura penala rap. la art.165 Cod penal, art.5 Cod penal, art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 si art.134 din vechiul Cod penal, cerere de reabilitare de drept, cu privire la condamnarea de 6 luni inchisoare dispusa prin sentinta penala nr.435/29.09.2009 pronuntata de Tribunalul D in dosarul …, definitiva prin neapelare la data de 20.10.2009.

In motivarea cererii, s-a aratat ca a fost condamnat cu suspendare pentru savârsirea infractiunii de emisie radio fara licenta si difuzarea operelor muzicale fara drepturi de autor, prev. de art.96 alin.1 lit.a din Legea nr.504/2002 si art.140 alin.1 lit.d din Legea nr.8/1996, constând in aceea ca a avut un radio fara licenta in locuinta proprie, care emitea pe raza satului S si difuzând muzica fara sa aiba licenta.

S-a mai aratat ca prin sentinta mentionata a fost obligat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, pe care a achitat-o prin chitanta seria … nr… din 13.01.2016, dar si ca este angajat si obtine venituri in urma prestarii activitatii de sofer profesionist, pe autovehicul de mare tonaj – transporturi internationale, in cadrul SC SL SRL, precum si ca nu a mai savârsit nicio alta infractiune in intervalul de timp scurs de la condamnare.

A solicitat sa se constatate ca a intervenit reabilitarea de drept cu privire la condamnarea sa, dar si sa fie judecat in lipsa, intrucât desfasoara activitate ca sofer profesionist, pe un autovehicul de mare tonaj, in regim international.

A atasat cererii: copia cartii de identitate, copia sentintei penale nr.435/ 29.09.2009 pronuntata de Tribunalul D in dosarul nr…- cu mentiuni privind data si modalitatea ramânerii definitive, dar si copia chitantei seria … 271 nr… din 13.01.2016 si a contractului individual de munca nr. ...

Pentru justa solutionare a cauzei s-a dispus atasarea dosarului de fond nr… si solicitarea cazierului judiciar al condamnatului.

Analizând actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut ca, prin sentinta penala nr.435/29.09.2009 pronuntata de Tribunalul D in dosarul nr…, NL a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni inchisoare in baza art.140 alin.1 lit.d din Legea nr.8/1996 si la 2.000 lei amenda penala, in baza art.96 alin.1 lit.a din Legea nr.504/2002 cu aplicarea art.63 Cod penal, pedepse contopite in baza art.34 lit.d Cod penal, dispunându-se executarea pedepsei de 6 luni inchisoare, care a fost suspendata conditionat in baza art.81 Cod penal, stabilindu-se termen de incercare de 2 ani si 6 luni.

Sentinta a ramas definitiva la data de 20.09.2009, prin neapelare.

Potrivit dispozitiilor art.165 Cod penal, reabilitarea are loc de drept in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa inchisorii care nu depaseste 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savârsit o alta infractiune.

De asemenea, conform dispozitiilor art.15 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicata in baza Codului penal din 1969, se mentine si dupa intrarea in vigoare a actualului Cod penal.

In conditiile in care petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni inchisoare, a carei executare a fost suspendata conditionat, cererea acestuia de reabilitare se incadreaza in prevederile art.165 Cod penal, care reglementeaza reabilitarea de drept, cum de altfel a si fost incadrata de catre acesta.

Potrivit dispozitiilor art.528 alin.1 Cod procedura penala, in cazul reabilitarii de drept, la implinirea termenului de 3 ani prevazut la art.165 Cod penal, daca persoana condamnata nu a mai savârsit o alta infractiune, autoritatea care tine evidenta cazierului judiciar va sterge din oficiu mentiunile privind pedeapsa aplicata condamnatului.

Raportat la aceste dispozitii si având in vedere ca petentul nu a mai savârsit alte fapte de natura penala in intervalul de timp prevazut de art.165 Cod penal, astfel cum rezulta din fisa de cazier judiciar, instanta de judecata nu poate dispune reabilitarea sa de drept, o astfel de cerere fiind inadmisibila, condamnatul urmând a se adresa organului competent sa stearga din oficiu mentiunile cu privire la pedeapsa ce i-a fost aplicata.

In consecinta, cererea condamnatului fiind privita ca inadmisibila, a fost respinsa ca atare, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Impotriva acestei sentinte a formulat contestatie condamnatul NL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea contestatiei, condamnatul a aratat ca a formulat cerere pentru reabilitarea de drept in temeiul art.527 si 528 Cod procedura penala raportat la art.165 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, inclusiv art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 si art.134 din Codul penal anterior, cererea privind condamnarea de 6 luni inchisoare dispusa prin sentinta penala nr.435/29.09.2009 a Tribunalului D pronuntata in dosarul nr…, ramasa definitiva prin neapelare la 20.10.2009.

S-a mai aratat de catre contestatorul condamnat ca in sustinerea cererii a atasat sentinta penala nr.435/29.09.2009 a Tribunalului D, pronuntata in dosarul nr. …, ramasa definitiva prin neapelare la 20.10.2009, chitanta seria … nr… din data de 13.01.2016 eliberata de Trezoreria T si contractul de munca inregistrat sub nr.62/06.11.2015 si cartea de identitate, procurorul de sedinta a solicitat admiterea cererii de reabilitare, insa instanta de fond a respins cererea ca inadmisibila, aratând ca autoritatea care tine evidenta cazierului judiciar va sterge din oficiu mentiunile privind pedeapsa si ca instanta de judecata nu poate dispune reabilitarea de drept, o astfel de cerere fiind inadmisibila, condamnatul urmând a se adresa organului competent (directia de cazier judiciar) sa stearga din oficiu mentiunile cu privire la pedeapsa.

A precizat contestatorul condamnat ca s-a prezentat la Directia de Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative din cadrul Inspectoratului General de Politie si i s-a comunicat ca aceasta institutie nu poate dispune reabilitarea, ca trebuie sa formuleze cerere de reabilitare de drept la instanta, cazierul urmând a fi sters doar dupa hotarârea ramasa definitiva.

Fata de aceste considerente si fata de practica judiciara privind reabilitarea de drept, contestatorul condamnat a solicitat respectuos admiterea contestatiei si sa se constatate ca a intervenit reabilitarea de drept cu privire la condamnarea de 6 luni inchisoare dispusa prin sentinta penala nr.435/29.09.2009 pronuntata de Tribunalul D in dosarul nr…, definitiva prin neapelare la 20.10.2009.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut ca petentul condamnat NL a formulat o cerere de constatare a reabilitarii de drept, cu privire la pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.435/29.09.2009 pronuntata de Tribunalul D in dosarul nr…, definitiva prin neapelare la data de 20.10.2009, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.140 alin.1 lit.d din Legea nr.8/1996 si art.96 alin.1 lit.a din Legea nr.504/2002.

La data condamnarii infractiunea prevazuta de art.140 alin.1 lit.d din Legea nr.8/1996 era data in competrenta de solutionare in prima instanta a tribunalului, insa in prezent aceasta infractiune este in competenta de solutionare in prima instanta a judecatoriei, asa cum rezulta din dispozitiile art.35 si art.36 Cod procedura penala.

Potrivit dispozitiilor deciziei nr.LXXXIII/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite intr-un recurs in interesul legii, in caz de modificare a normelor de competenta, cererea de reabilitare va fi solutionata de instanta competenta sa judece cauza in prima instanta, potrivit legii in vigoare la momentul introducerii cererii.

Având in vedere ca in prezent aceasta instanta este judecatoria, iar petentul condamnat are domiciliul in comuna C, judetul D, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie domiciliaza condamnatul, potrivit dispozitiilor art.529 Cod procedura penala, este Judecatoriei R.

Fata de aceste considerente, in baza art.529 Cod procedura penala si a deciziei nr.LXXXIII/2007 pronuntata de
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite
, Curtea a admis contestatia formulata de petentul condamnat NL impotriva sentintei penale nr.229/28.03.2016 pronuntata de Tribunalul D, pe care o a desfiintat-o in totalitate si a declinat in favoarea Judecatoriei R competenta de solutionare a cererii de reabilitare formulata de petent.

In baza art.275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

 

 

(Judecator

Lucian Craciunoiu)

 

 

Abuzul in serviciu definit in reglementarile penale succesive. Elementul material al laturii obiective.

Indicarea in concret a atributiei de serviciu incalcate in raport de cerinta legala a defectuozitatii indeplinirii actului,

Sintagma „indeplineste in mod defectuos” prevazuta de art.297 alin.1 cod penal, respectiv art.248 cod penal anterior.

 

 

 

 

Abuzul in serviciu definit in reglementarile penale succesive. Elementul material al laturii obiective. Indicarea in concret a atributiei de serviciu incalcate in raport de cerinta legala a defectuozitatii indeplinirii actului, data de sintagma „indeplineste in mod defectuos” prevazuta de art.297 alin.1 cod penal, respectiv art.248 cod penal anterior
.

-art.297 alin.1 cod penal;

-art.248 C.penal 1969 rap.la art.13

²

din Legea 78/2000;

-art.5 cod penal;

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia

penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr.545/27.04.2016

 

 

           
Curtea nu a identificat pe de o parte in ce consta efectiv una dintre cele doua urmari alternative stabilite de legiuitor ca fiind vatamarea adusa prin infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice - care este una de rezultat iar nu de pericol si de aceea, existenta si certitudinea pagubei trebuie sa fie una concreta si evaluabila, iar pe de alta parte, nu rezulta care anume atributie de serviciu dintre cele inscrise in fisa postului ocupat de inculpat, conform inscrisului aflat in dosarul de urmarire penala a fost indeplinita defectuos sau nu a fost indeplinita, cu buna stiinta si având rezultatul producerii unei tulburari insemnate bunului mers al unei institutii ori o paguba a patrimoniului acesteia.

                                                                                     (

 

Prin sentinta penala nr. 636 din 17.12.2015 a tribunalului, in baza art.5 C.penal, s-a constatat ca legea penala mai favorabila inculpatului O.T.G., este codul penal din 1969 si Legea 78/2000 in varianta anterioara modificarilor aduse prin Legea 255/2013 si in baza art. 16 alin. 1 lit. b cod proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C.penal 1969 rap. la art. 13

²

din Legea 78/2000, fapta nefiind prevazuta de legea penala.

Prin aceeasi sentinta in baza art.254 alin.1 C.penal 1969 rap. la art.7 din Legea 78/2000, cu aplic.art.74 alin.1 lit. a, alin.2, art.76 alin.1 lit.c C.penal 1969, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de luare de mita(fapta din 18.09.2013)dispunându-se suspendarea executarii acesteia, conform art.81 si urm.cod penal anterior.

Impotriva sentintei, in termen legal au exercitat apeluri atât Parchetul de pe lânga tribunal cât si inculpatul O.T.G.

1.In apelul sau parchetul a sustinut pe de o parte ca solutia de achitare a inculpatului pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. si ped. de art. 248 C. pen. de la 1969 rap. la art.13

²

din Legea nr.78/2000 este gresita iar pe de alta ca pedeapsa aplicata pentru infractiunea de luare de mita prevazuta de art.254 alin.1 C.penal 1969 rap. la art.7 din Legea 78/2000, a fost individualizata cu nerespectarea criteriilor legale atât in privinta cuantumului cât si a modalitatii de executare.

Astfel, dupa ce a reluat sintetic argumentele folosite de judecatorul fondului pentru a justifica solutia achitarii partiale, apelantul-parchet a considerat nelegala aceasta solutie cu motivarea ca cele doua infractiuni pentru care inculpatul a fost trimis in judecata nu pot fi analizate separat deoarece una dintre infractiuni(abuzul in serviciu contra intereselor publice) serveste ca mijloc pentru realizarea celeilalte (luarea de mita) care constituie scopul activitatii infractionale a inculpatului.

Apelantul-parchet a cerut instantei de control judiciar sa constate ca inculpatul, având functia de agent de politie, desi a vazut cu ocazia controlului desfasurat la societatea X ca persoanele care munceau acolo nu erau incadrate legal in munca, nu a luat nicio masura de exploatare a acestor informatii obtinute in teren fie prin raportare la seful Sectiei 4 Politie de care apartinea fie direct, la Inspectoratul Teritorial de Munca care are competenta sanctionarii angajatorului ce primeste la munca pâna la 5 persoane fara a le incheia contracte de munca asa incât in aceasta din urma varianta s-a produs o tulburare a bunului mers al respectivului inspectorat data fiind si amploarea fenomenului cunoscut sub denumirea

„munca la negru„ si ar consta in contravaloarea amenzilor ce ar fi putut fi aplicate pentru inexistenta contractelor de incadrare in munca a persoanelor care lucrau efectiv in ziua de 18 septembrie 2013 in respectiva societate fara a avea forme legale.

In acelasi timp, apelantul-parchet a mai sustinut ca pedeapsa aplicata inculpatului pentru infractiunea de luare de mita este netemeinica deoarece nu s-a tinut cont de conduita procesuala de nerecunoastere a acesteia iar lipsa antecedentelor penale este o conditie la angajarea ca agent de politie iar nu o circumstanta cu efect atenuant astfel ca se impunea stabilirea unei pedepse mai aspre ca durata si modalitate de executare.

2.In apelul sau inculpatul O.T.G. a ca este gresita solutia de condamnare a sa pentru infractiunea de luare de mita deoarece dovezile sunt contradictorii in conditiile in care la testarea comportamentului simulat, martorii D.I. si D.V. s-a dovedit a fi facut depozitii corecte si sincere asa incât, in lipsa altor probe, vinovatia sa nu a fost deplin si cert dovedita ceea ce impunea achitarea sa de sub orice invinuire

Curtea, verificând sentinta apelata in raport criticile celor 2 apelanti, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care sunt incidente in cauza precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 alin.2 cod proc.pen., a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

In mod corect prima instanta a stabilit raspunderea penala a inculpatului O.T.G. pentru una dintre cele doua infractiuni ce compun acuzatia penala, aceea de luare de mita prevazuta de art. 254 alin. 1 C.penal 1969 rap. la art.7 din Legea 78/2000 retinând in fapt ca in calitate de agent de politie, in ziua de 18 septembrie 2013 a primit de la D.V.I. suma de 100 lei cu titlu de mita pentru ca in schimbul acesteia sa nu raporteze ca la Centrul de colectare a fierului vechi apartinând SC X SRL nu existau documentele de legala functionare si totodata sa nu urmareasca daca a doua zi, la 19 septembrie 2013, reprezentantii societatii au dat efectiv curs invitatiei de a se prezenta la organele politiei.

O prima observatie este aceea ca circumstantele de fapt ce compun invinuirea de mai sus sunt consemnate identic si in dispozitia de trimitere in judecata pentru infractiunea de luare de mita  iar pentru cea de a doua infractiune, aceea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C.penal 1969 rap. la art. 13

²

din Legea 78/2000 actul de inculpare retine in fapt ca acelasi inculpat actionând in scopul obtinerii pentru sine de foloase materiale necuvenite, a incalcat deliberat atât atributiile din fisa postului cât si Normele interne de functionare a M.A.I. in sensul de a nu fi sanctionat contraventia de neasigurare a pazei societatii controlate si de a nu fi raportat faptul inexistentei contractelor de incadrare in munca a persoanelor care lucrau efectiv in ziua de 18 septembrie 2013 in respectiva societate fara a avea forme legale.

O a doua observatie a instantei de control judiciar este aceea ca probele administrate in cauza nu genereaza vreun dubiu referitor la vinovatia inculpatului O.T.G.pentru fapta de luare de mita, asa cum acesta a sustinut prin apelul exercitat fiindca procesul-verbal de interceptare autorizata a convorbirii telefonice purtate in seara zilei de 18 septembrie 2013 la ora 20.06.09. intre X si Y consemneaza faptul oferirii de catre cel din urma a sumei de 100 lei agentului de politie pentru a nu mai efectua controlul, in termenii”de la Sectia 4 unul gras, nu-l stiu, a mai venit o data” si”daca mi-a luat astazi un milion, mâine il duc cum vreau eu”;”ti-a luat banii?”; ”da, frate”(filele 2-3 dosar urm.pen.)

In egala masura, acest dialog care fara putinta de tagada se refera la inculpatul din cauza de fata, este completat in mod suficient de lamuritor de declaratia data de mituitor, audiat ca suspect si de cea data de D.A.I. care, anchetat la rândul sau ca suspect pentru infractiunea de dare de mita (filele 38-40) a marturisit ca gestiona in fapt dar in afara unui cadru legal, sumele obtinute din colectarea de fier vechi si la cererea lui „Mustata” adica D.V.I. i-a dat inculpatului suma de 100 lei dupa care ambii” au plecat la biroul de pe centura”.

Aceasta persoana l-a recunoscut in plansa fotografica pe inculpat ca fiind politistul venit in control sa ceara documentele de functionare a societatii. Aceste declaratii precum si cele date la 10 septembrie 2015 si 18 octombrie 2015 analizate punctual de judecatorul fondului au fost verificate in prima instanta sub aspectul realitatii circumstantelor de fapt descrise, prin Rapoartele de constatare criminalistica nr.169477/14.oct.2015 si nr.169595/17 nov.2015-ambele ale Serviciul Criminalistic stabilindu-se ca raspunsurile afirmative ale celor doua persoane intrebate daca au mituit pe agentul de politie O.T.G., nu au provocat modificari specifice comportamentului simulat.

De aceea, numai negarea declarativa a vinovatiei neinsotita de minime dovezi care sa probeze o alta stare de fapt decât cea rezultata din mijloacele de proba sus aratate carora li se adauga si declaratia martorului S.R.C., nu este suficienta pentru a solicita si obtine achitarea pentru infractiunea de luare de mita in conditiile in care inculpatul a recunoscut ca la data de 18 septembrie 2013 a exercitat activitati de control la cele doua puncte de lucru ale societatii SC X SRL astfel cum rezulta si din inscrisul aflat la fila 51 dosar urm.pen. denumit”dispozitiv de ordine” in care este mentionat in schimbul 2 cu grad, nume si prenume, itinerarul de patrulare urmat de inculpat si orele executarii serviciului precum si semnatura sa.

Drept consecinta, raspunderea penala a inculpatului O.T.G. pentru comiterea infractiunii de luare de mita dar si legea penala aplicabila conform dispozitiilor art.5 cod penal, ca lege mai favorabila, au fost corect stabilite de judecatorul fondului asa incât apelul inculpatului prin care s-a solicitat achitarea a fost respins ca nefondat in conformitate cu art.421 pct.1 lit.b cod proc.pen.

Aceeasi dezlegare a fost data de instanta de control judiciar si apelului exercitat de parchetul de pe lânga tribunal sub aspectul ambelor critici formulate impotriva solutiei de achitare pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C.penal 1969 rap. la art. 13

²

din Legea 78/2000 si respectiv vizând individualizarea pedepsei.

In acord cu judecatorul fondului Curtea nu a identificat pe de o parte in ce consta efectiv una dintre cele doua urmari alternative stabilite de legiuitor ca fiind vatamarea adusa prin infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice - care este una de rezultat iar nu de pericol si de aceea, existenta si certitudinea pagubei trebuie sa fie una concreta si evaluabila, iar pe de alta parte, nu rezulta care anume atributie de serviciu dintre cele inscrise in fisa postului ocupat de inculpat, conform inscrisului aflat la filele 72-76 dosar urm.pen. a fost indeplinita defectuos sau nu a fost indeplinita, cu buna stiinta si având rezultatul producerii unei tulburari insemnate bunului mers al unei institutii ori o paguba a patrimoniului acesteia.

Apelantul-parchet a sustinut ca, intre aceste ipoteze legale, cea in care s-a aflat inculpatul priveste omisiunea de a exploata informatiile obtinute in teren cu ocazia controlului din 18 septembrie 2013 fie prin raportare la seful Sectiei 4 Politie de care apartinea fie direct, la Inspectoratul Teritorial de Munca care are competenta sanctionarii societatii ce primeste la munca pâna la 5 persoane fara a le incheia contracte individuale de munca .

Sub un prim aspect, constatarea pretinsei fapte contraventionale vizând incalcarea prevederilor din codul muncii referitoare la lipsa contractelor legale de munca ale unor persoane ce prestau activitati la societatea in discutie, nu este de competenta organelor politiei, fapt incontestabil rezultat din dispozitiile legale incidente si confirmat in prima instanta de martorul T.  D.-seful sectiei 4 Politie Ploiesti.

Sub un alt aspect, nici atributia de culegere de informatii de la surse ocazionale privind persoanele aflate in atentie si referitoare la cei care se pregatesc sau intentioneaza sa comita fapte antisociale, pe care le valorifica direct sau prin formatiuni specializate-asa cum aceasta este mentionata in fisa postului inculpatului nu poate fi invocata ca nesocotita sau indeplinita necorespunzator ori defectuos astfel cum norma incriminatoare prevede deoarece nu exista proba ca societatea comerciala supusa controlului ca persoana juridica sau prin reprezentantii sai, persoane fizice, ar fi facut obiectul vreunei investigatii judiciare sau se afla in atentia organelor judiciare.

La lipsa indicarii in concret a atributiei de serviciu incalcate-ca element material esential al laturii obiective-se adauga lipsa urmarii imediate constând in vatamarea efectiv produsa in oricare dintre cele doua variante alternative ale textului incriminator deoarece nu s-a dovedit nici tulburarea insemnata a bunului mers al unei institutii(Inspectoratului Teritorial de Munca) nici vreo paguba adusa patrimoniului acesteia, sustinerea apelantului-parchet ca prejudiciul s-ar materializa in cuantumul amenzilor ce ar fi fost aplicate de inspectorii acestei institutii daca ar fi cunoscut abaterile savârsite dar neraportate de inculpat fiind nejustificata, ipotetica si iluzorie iar nu efectiva si concreta si  fara legatura directa de cauzalitate cu conduita sa pretins culpabila.

Nici afirmatia ca teoretic orice infractiune de luare de mita comisa de un functionar se afla intotdeauna in concurs real de fapte penale cu cea de abuz in serviciu contra intereselor publice nu este fondata fiindca intre ipotezele prevazute de art.254 cod penal anterior, aplicabil in cauza, primirea mitei putea avea drept scop chiar indeplinirea actului referitor la indatoririle de serviciu, nu doar neindeplinirea sau intârzierea indeplinirii lui.

Un ultim aspect vizeaza critica referitoare la stabilirea pedepsei atât in privinta cuantumului cât si a modalitatii de individualizare.

Curtea a constatat ca in mod corect prima instanta a tinut seama de circumstantele de fapt ale activitatii infractionale, de persoana si conduita infractorului, de cuantumul sumei primite drept mita si in mod judicios a coborât sub minimul special legal sanctiunea de drept penal aplicata care atât prin durata cât si prin modalitatea de executare aleasa este apta sa raspunda exigentelor de represiune si coercitie dar si functiei de reeducare si prevenire a comiterii pe viitor a unor alte fapte cu caracter antisocial.

Drept urmare, pentru considerentele expuse Curtea a respins ca nefondat si apelul declarat de parchet.  

 

 

                                                                                       (Judecator Simona Petruta Buzoianu)

 

 

 

            
Nota.

 

            Potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr.405/15.06.2016 publicate in Monitorul Oficial al României nr.517 din 8 iulie 2016-Partea I,
dispozitiile art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”.